Borescul


Borescul

Oras, statiune balneara, Borescul este situat in bazinul circular marginit de Carpatii Rasariteni, Muntii Calimani, Muntii Bistritei, Ceahlaului si Gheorghenilor, pe DN 15, la 91 km de orasul Bicaz, la 44 km de Deda si la 125 de Miercurea Ciuc, resedinta judetului.

Numele localitati Borsec provine, dupa unii autori, din expresia "borviz" (apa minerala) si "borvizszek" (scaunul/ tinutul apei minerale), denumire ce se da de obicei locului unde apa minerala bolboroseste, iesind din pamant. Depresiunea Borsec se invecineaza cu depresiunile Bilborului, Ciucului si Gurghiului, de ultima legand-o pasul Bistricioara, iar de bazinul Bistritei pasul Tulghes.

Traditia vorbeste de ciobanul Gheorghe din Salistea Sibiului, care, venind pe aici cu turma de oi, s-a imbolnavit si a cazut aproape mort intr-o poiana in care curgea un izvor clocotitor. Gustand din el, dupa cateva zile, omul a fost in stare sa-si duca mai departe turma. Povestind apoi tuturor cum a fost el vindecat, toata lumea a inceput sa caute acest izvor.

Vestigii arheologice. Pe teritoriul satului s-au descoperit: o moneda de argint de la Faustina, una de la Antoninus Pius si alte monede - intre care si aurei - de la Constantin I, impreuna cu diferite podoabe de argint si aur.

Prima atestare documentara: 1847 (anul construirii primei biserici din lemn din localitate), Borsec.

Denumiri istorice romanesti: 1847, anul primei atesari, 1854, Borsec.

Cunoscut prin apele minerale inca din sec. al XVI-lea, Borsecul se dezvolta cu deosebire la sfarsitul sec. al XIX-lea si inceputul sec. al XX-lea. Statiune balneoclimaterica importanta, Borsecul este declarat oras in 1956.

Are relatii de colaborare cu orasele Toplita, Gheorghieni si Miercurea-Ciuc, si legaturi traditionale cu orasele Reghin, Targu Mures si celelalte localitati de pe Valea Muresului, dar si cu asezarile invecinate din judetele Suceava si Neamt.

Despre biserica din 1867, fosta unita, cu hramul Inaltarea Sfintei Cruci, azi disparuta, nu se cunosc deocamdata informatii privind infatisarea acesteia. Se aminteste concomitent si de existenta unei biserici ortodoxe, alaturi de cea unita.

Actuala biserica ortodoxa, cu hramul Schimbarea la fata, a fost zidita in anul 1847, din lemn de brad, cu fundatie de piatra. Cheltuielile de edificare au fost suportate de Andrei Fúlop din localitatea Ditrau si de groful Ladislau Lazar din localitatea Lazarea. Biserica a fost destinata cultului romanocatolic (aici oficiau preotii din Ditrau).

In anul 1924, episcopul romano-catolic de Alba-Iulia, Mailat Gustav Carol, a vandut biserica Mitropoliei grecocatolice de la Blaj cu suma de 40.000 de lei (dupa alte surse suma a fost de 24.000 lei), prin contract incheiat la 3 februarie 1924, pentru comuna Corbu, ca biserica greco-catolica. Dupa 1948, a fost trecuta in patrimoniul Bisericii Ortodoxe. Este construita in stil romanic, are lungimea de 20 m, latimea 9 m, iar inaltimea 8 m (cu tot cu turla). Avea doua clopote: unul de 35 kg, altul de 120 kg. A fost cladita in intregime din lemn, nefolosindu-se nici un cui de fier. Acoperisul din tabla neagra a fost vopsit in verde. In interior sunt banci ramase de la catolici, asezate in jurul peretilor. Inventarul din 1978 cuprindea 24 de icoane pe lemn, facand parte din Patrimoniul National, icoane primite de la biserica Parcu-Filipescu din

Bucuresti. A fost declarata monument istoric in anul 1963. Antimisul este semnat de mitropolitul Nicolae Mladin. Sfintele potire sunt simple, fara o valoare deosebita, iar cartile de cult sunt noi.

Preotul Alexandru Cojocaru s-a ingrijit sa gaseasca un iconostas, realizat de pictorul Zeiller din Blaj. Batranii spun ca parintele Cojocaru venea de obicei la vecernie in filia sa Borsec. Biserica a fost reparata cu ajutorul Mitropoliei de la Sibiu si al credinciosilor romani ce veneau la tratament si odihna in aceasta statiune. In 1956 a fost reacoperita de credinciosii din Capu Corbului, condusi de pr. Ioan Borza.

Din 1980, la indemnul Episcopului Emilian Birdas al Alba Iuliei si cu fonduri de la episcopie, de la Patriarhie si din donatiile credinciosilor, s-au facut urmatoarele reparatii: inlocuirea acoperisului cu tabla zincata, inlocuirea ferestrelor, a captuselii interioare cu scandura, zugravirea, din nou, a bisericii in interior si exterior, construirea unor trotuare de protectie a zidurilor si achizitionarea de vesminte si icoane pentru sfanta biserica.

In 1925, Patriarhul Miron Cristea ridica o frumoasa biserica de lemn pe langa pavilionul bailor. Tampla, opera a sculptorului Dima si a pictorului Dimitrie Belizarie, era in intregime dania numitului Patriarh. Dupa semnarea Dictatului de la Viena, in 1940, acest lacas de cult ortodox a fost distrus. Catapeteasma bisericii distruse a fost salvata si dusa la sinagoga, apoi la Valer Pintea din Capul Corbului.

Despre biserica, preotul paroh de atunci, Gheorghe Pasat, vorbea ca despre o adevarata minune : "...lucrata intr-un stil specific regiunii de munte, in aceeasi nota de acord cu padurea, pe care o face mai frumoasa ". Printr-o scrisoare din 28 august 1934, pictorul Dimitrie Belizarie adresa patriarhului Miron Cristea si rugamintea ca: "in vara aceasta sa mergeti - spune el - sa-mi vedeti si bisericuta de la Borsec". Dupa ce a cercetat-o in desavarsirea ei, intaiul ctitor a mentionat: "Constat cu bucurie ca bisericuta, desi de lemn si in aparenta modesta, este totusi, prin frumusetea interiorului sau in stil bizantin, executata intr-un mod destul de multumitor, incat a devenit una dintre cele mai tipice si mai frumusele biserici din Transilvania".

In sirul preotilor slujitori cunoscuti se inscriu: primul preot ortodox a fost Gheorghe Pasat, care a slujit aici intre anii (1930-1940); (impreuna cu sotia sa a fost si invatator in Borsec si duhovnic la Seminarul teologic din Cluj-Napoca); a urmat pr. greco-catolic Alexandru Cojocaru, care a slujit intre anii 1924-1948 (Borsecul era filie, parohia sa fiind Corbu). Intre 1955-1956 a functionat, protosinghelul Chesarie Ursu (de la schitul Durau). El a inceput constructia noii biserici, facand actele necesare. Era moldovean de origine; apoi a slujit ca preot in Arhiepiscopia Clujului. Ioan Borza a slujit in Borsec intre anii 1956-1962, fiind nascut in anul 1902, in comuna Tatarlaua (jud. Alba). A fost trimis aici preot de catre pr. vicar Traian Belascu de la Sibiu. Constructia noii biserici a fost sistata dupa turnarea fundatiei, din motive necunoscute, si s-a trecut la repararea vechii biserici unite. Preotul Ioan Borza sa mutat apoi la Rapa-Vatava (protopopiatul Reghin), de unde s-a si pensionat. A murit la Borsec, in anul 1978. I-a urmat, pentru o scurta perioada (1962-1963), pr. Emil Samarghitan, nascut la Capalna (jud. Alba) si decedat la Corbu in anul 1968.

Pr. Alexandu Lazar a slujit la Borsec multi ani (1963-1979). S-a nascut la 4 octombrie 1919 in comuna Ilisua (jud. Bistrita-Nasaud) din parintii Vasile (preot) si Aurelia; a urmat liceul teoretic si Teologia la Cluj (absolvita in anul 1943), fiind hirotonit in 1943 pentru parohia Bicaz-Chei, vacanta prin expulzarea pr. Teodor Candea de horthyisti. A functionat acolo pana in 1963. Are 3 copii casatoriti la Piatra Neamt, iar sotia sa este fiica fostului preot protopop Teodor Padureanu. In timpul sau, cantaret era Ioan Habalau, nascut in Corbu si domiciliat tot acolo, avand doi copii si fiind cantaret cu diploma de peste 15 ani.

Dupa pr. Alexandru Lazar a urmat, in perioada 1979-1990, pr. Viorel Mihoc, nascut la Suceava, intr-o familie cu zece copii, toti preoti slujitori, intre care si pr. prof. dr. Vasile Mihoc de la Facultatea de Teologie "Andrei Saguna" din Sibiu. Pr. Lucian Pop a slujit la Borsec intre 1990-1995, iar din 1995 pana in prezent functioneaza pr. Nicolae Ciucudean. Casa parohiala actuala a fost construita in anul 1985 de catre pr. Viorel Mihoc.

Din anul 1999, tanarul preot Nicolae Ciucudean, cu sprijinul Episcopiei Ortodoxe a Covasnei si Harghitei si a unor generosi sponsori din Borsec, construieste o noua biserica ortodoxa.

In vara anului 1826, Borsecul, statiune "de odihna si cura" cu apa minerala mult cautata, era vestit in toata Transilvania (apa se exporta atat in imperiul austriac, cat si in cel otoman). Viata statiunii era plina de culoare (rochii lungi cu crinolina, palarii fanteziste, umbrelute de soare) si animatie (domni si domnisori, in grupuri, singurateci, per pedes sau calare).

De la inceputul existentei sale, Borsecul a constituit un punct de atractie pentru intelectualii din cele trei provincii romanesti. In vara anului 1828, Daniil Skavinski urca serpentinele, indreptandu-se spre "feredeile (Baile) Borsacului", ca insotitor al "dumisali hatmanului Constantin Paladi". Poetul admira privelistile incantatoare, stanele de oi, cantecile pastorilor care "fac a veacului de aur placuta inchipuire, / unde gusta calatoriu mangaioasa linistire".

In toamna anului 1845, poetul Vasile Alecsandri a vizitat Borsecul, publicand apoi in Calendarul pentru poporul romanesc (Iasi, 1845) o schita elogiativa, intitulata Borsec. Cu talentul unui avizat observator, Alecsandri descrie atmosfera din statiunea Borsec, "care nu se poate numi nici targ, nici sat, pentru ca nu are nici uliti, nici magazii, nici locuitori". Sunt descrise: "chipul de a face cura", excursiile la "Steclarie", la "Cascada", la "Pestera", la "Stanci"; balurile organizate intr-o "sala de lemn fara de nici o alta decoratie decat niste fofeze de brad in care ard douazeci de lumanari de sau". Printre dantuitori, Alecsandri identifica "figuri de toata faptura, de tot calupul, strambe, triste, vesele", cei prezenti distrandu-se "giucand, sarind, invartindu-se ca niste titirezi, batand din pintini". Sosirea toamnei gasea Borsecul "singur, desart si trist ca un mormant, pana la vara viitoare". Insa, cei care i-au fost oaspeti "gandesc totdeauna cu multamire la dansul, ca la un prietin bun si iubit".

Vizitatorii erau nobili cu vechi blazoane, doamne, domnisoare frumoase, inalti functionari guberniali sau scaunali, ofiteri inzorzonati si panasati, preoti, negustori bogati, servitori si servitoare. O importanta parte a turistilor veneau din Moldova.

In preajma anului 1848, oaspeti din Moldova, Muntenia si Transilvania urcau in aceste locuri singuratice sub pretextul tratarii unor boli, dar in taina pregateau viitoarele actiuni revolutionare. Printre cei care au stat un timp la Borsec s-au aflat Ion Heliade Radulescu, Dimitrie Bolintineanu, Nicolae Balcescu, Vasile Alecsandri s.a. Afluxul vizitatorilor de peste munti fusese remarcat si de Gazeta de Transilvania, care, in 1845, aducea la cunostinta cititorilor sai ca "vecinii si prietenii de peste Carpati au inceput a se strecura incoace prin Timis, Bran, Oituz, pentru apele minerale de la Arpatac (Araci), Borsec, Covasna, Zizin". Aceeasi gazeta constata faptul ca oaspetii veniti la tratament "politizeaza mai mult decat fac cura". Oaspeti ai Borsecului au mai fost si scriitorii si poetii Mihai Eminescu, Costache Negri, Costache Negruzzi, Calistrat Hogas, George Toparceanu, Garabet Ibraileanu, I. I. Mironescu (al carui stramosi au fost baci pe meleagurile Bretcului), George Lesnea s.a.

O interesanta prezentare a societatii celor ce veneau la bai la Borsec, alertata de sosirea printului Carol (viitorul rege al Romaniei, Carol al II-lea), este publicata de Gazeta Transilvaniei la 5 august 1909 st.n., sub titlul Scrisoare din Borsec - iulie 1909. "Ziarele maghiare anuntasera de mult - se spune in corespondenta - ca in vara anului curent regina Romaniei va petrece cateva saptamani la Borsec. Cu zvonul despre venirea reginei aduc in legatura si voiajul ce l-a facut de curand in Borsec fostul primar al Bucurestilor, Misu Cantacuzino, numindu-l pe acesta principe, si maresalul reginei, care a vrut sa ia dispozitiile anterioare necesare. Eram in fata cu realitatea, avand inaintea noastra nu pe mostenitorul de tron, ci pe fiul acestuia, Carol, insotit de medicul de curte si de 7 tineri romani descendenti din familiile mai fruntase si mai de influenta din Romania. Pentru noi, ziua de 24 iulie a fost zi de sarbatoare, vazand intre noi pe viitorul purtator al coroanei Romaniei". Suntem, asadar, martorii unui moment de exceptie pentru romani si pentru celelalte etnii din Borsec in vara acelui an, iar relatarea este demna de pana unui scriitor veritabil.

In periplul intreprins prin Transilvania in anul 1926, Gala Galaction a vizitat "cetatea izvoarelor miraculoase, vestitul Borsec, Corbu, care vine dupa Tulghes - comuna mare, cu fabrici de cherestea, cu pasuni pieptanate, cu gospodarii temeinice". Reportajele vor aparea in ziarul Dimineata si apoi in volumul de insemnari si note de calatorie Prin tara.

Dupa Marea Unire (cu exceptia anilor 1940-1944), in Borsec a existat invatamant in limba romana. In anul scolar 1999/2000 au fost inscrisi la sectia cu predare in limba romana 83 de elevi, din care 18 in ciclul prescolar, 32 in cel primar si 33 in cel gimnazial. In Borsec s-au nascut: Matyas Matyas (26 februarie 1886), doctor in medicina. Si-a luat doctoratul in 1911. A publicat: Kórhazi élétkép [Imagini de viata din spital], piesa de teatru (1949), Sebészet [Chirurgie] (1950) etc.

Ana Tamara Proca (27 iulie 1956), absolventa a Facultatii de Limba si Literatura Straina, Bucuresti 1979, profesor de engleza si director la Liceul "Octavian Goga" din Miercurea- Ciuc (1979-1997); inspector de specialitate la Inspectoratul Scolar Judetean Harghita din 1997. A absolvit mai multe cursuri de formare si de management educational. A publicat articole si studii de specialitate, fiind si coautor al capitolului Marketing educational din Manualul de management Educational, Editura Humanitas.

Carti Ortodoxe

Cuprins