Let


Let

Satul Let apartine comunei Borosneu Mare si este situat pe drumul comunal 18, care se abate din DJ 121 A.

Vestigii arheologice. Pe partea dreapta a Raului Negru, pe un bot de terasa foarte inalt care domina Depresiunea Targu Secuiesc, in punctul numit "Dealul cetatii" se afla un sit locuit
din neolitic pana in sec. XIV, XVII-XVIII. In sondajele din 1949 si 1955 s-au identificat aici mai multe nivele de locuire: trei faze Starcevo-Cris, fazele IIIB-IVB, Boian si Ariusd- Cucuteni B si fragmente ceramice din epoca bronzului (Monteoru si Schneckenberg), Hallstatt si perioada romana. Cele trei faze Starcevo-Cris sunt foarte bogate in ceramica: doua figurine, un idol in forma de "ghioaga", trei topoare "valatuci", doua morminte de copii, atribuite culturii Boian sau Ariusd- Cucuteni si un topor cu bratele in cruce. In 1997 in apropierea platoului au aparut si fragmente ceramice tracice (Hallstatt A), dacice si o margica din pasta de sticla.

Prima atestare documentara: 1332, sacerdos de villa Beze [Leze]; 1333 Lezofalua;

Denumiri istorice romanesti: 1733, Letzfalu [Letfalu]; 1787, Lyatzfalo [Liatfalau]; 1854, Leatfalau; 1854, Leatfalau.

Dieta de la Let, din 25 octombrie-4 noiembrie 1600, a hotarat anularea masurilor luate de Mihai Viteazul si, printre alte hotarari, interzicea categoric intrarea preotilor romani din Muntenia si Moldova in Transilvania: "Fiindca stricaciune si pericolul nostru de acum a venit din cele doua tari romane(...), nici un preot roman sa nu mai poata intra niciodata din cele doua tari romane".

In lustra din 1614, in Let sunt conscrisi si romanii Gheorghe Anda (Anda Georgy) - libertin, fugit/migrat din cauza rascoalei si Ioan Radu (Raduly Janos) jeler, locuitori in Let.

Localitatea Let este mentionata, in 1699, drept una dintre cele mai puternice comunitati romanesti din scaunul Trei Scaune. In acel an, la intalnirea romanilor ortodocsi de la Targu Secuiesc, au participat 20 de capi de familie din Let (este posibil ca acestia sa reprezinte doar jumatate din totalul credinciosilor romani), care si-au manifestat dezacordul fata de uniatie. Componenta nominala a capilor de familie romani, in 1699, era urmatoarea: Olah Karacson, Olah Demeter, Csizmas Jeremias, Varga Miklos, Olah Lupul, Urszul Kerekes, Olah .omas, Olah Janos, Kadar Balasz, Olah Peter, Olah Janos, Kovacs Raduly, Varga Janos, Szocs Sandor, Olah Juan, Gligorie Duka, Alixandru, Pakular Istvan, Topoliga Raduly, Opre Barszan. Asadar, un cizmar (czimas), doi papucari (varga), un cadar (kadar), un fierar (kovacs), un blanar (szocs),
toti mestesugari romani in acest sat.

Intr-un document din 13 iulie 1747 se pomenesc martorii din Let prezenti la luarea in evidenta a bunurilor bisericii din localitate: Clemente Hoszu, gociman (epitrop sau prim curator), Ioan Fieraru (Kovats), Gheorghe Moraru (Molnar), Radul Fierarul (Raduly Kovats), Sorban Romanul (Olah Sorban), Ioan Romanul (Olah), Gheorghe Romanul (Olah), Craciun Romanul (Olah), Petru Duca (Duka), Mihai Romanul.

In conscriptia urbariala din 1820 este mentionat si juratul Olah Josef.

In conscriptia din 1733 este mentionata biserica ortodoxa si "preotul neunit Ionascu".

Intr-un document din 1747, intitulat "problema romanilor"- "Olahok Dolga, in Conscriptione in Sede Kezdi", se arata ca in Let, scaunul Chezdi, se afla o biserica (ortodoxa), in care este
mentionat un antimis si alte obiecte de cult. In 1817 era preot Mihai Kerekes, iar documentul aminteste printre credinciosii romani si pe Mihai Kovaci.

In timp populatia romaneasca a fost deznationalizata, procesul incheindu-se la sfarsitul sec. al XVIII-lea. Dupa Marea Unire, au fost cazuri de revenire la credinta stramoseasca. In sematismul greco-catolic din 1937, in Let sunt mentionati 23 de credinciosi. Tot in perioada interbelica a functionat scoala mixta cu sectie in limba romana si gradinita de copii in limba romana.

Credinciosii romani de astazi, majoritatea lucratori la complexul zootehnic RomSuin SA, condus de apreciatul specialist si generosul sponsor Petre Porumboi, apartin parohiei ortodoxe Valea Mare. La solicitarea P.S. Ioan si a altor preoti si mireni din zona, Petre Porumboi a contribuit substantial la zidirea si restaurarea mai multor biserici din eparhie.

Dupa 1890, Letul inglobeaza si satul Varheghiu.

Carti Ortodoxe

Cuprins