Chichis


Chichis

Centru de comuna, satul Chichis este situat in unghiul format de Olt si Raul Negru, limita a judetului Covasna, la doar 1,5 km de judetul Brasov pe DN 12, la o altitudine de 509 m.

Vestigii arheologice. Pe teritoriul satului a fost identificata ceramica, probabil din epoca bronzului, o fusaiola de lut, oase de animale, fragmente de vase si fragmente de ceramica romana.

Prima atestare documentara: 1461, Kewkews.

Denumiri istorice romanesti: 1733, Kinkisul [Chinchisul]; 1787, Kokény [Chiocheni]; 1854, Kokos [Chiochios].

Intr-un document din anul 1721 figureaza in Chichis sase iobagi si trei jeleri romani cu numele de Olah.

La 1750, 38% din cei 68 de capi de familie (cca. 72% din numarul iobagilor) aveau nume romanesti - printre care Popa Juon, Koman, Vantsa, Nyagully, Dragany, Manya, Puligur etc.

Conscriptia romanilor din 1785 inregistreaza in Chichis 50 iobagi si jeleri, cu nume de familie precum: Punga, Bukur, Bantsok, Bacs, Bocskoros, Groza, Deregany, Sztoijka, Szavuj,
Bersan, Sorban.

Un document din 1802 mentioneaza cazul lui Gheorghe Carstea, militar (catana) in Regimentul Secuiesc, "originar din satul Chichis, care avea sotie pe Eva, fata lui Teodor Dragan din Sangeorgiu". In acelasi an este mentionata o cerere de recasatorie a lui Gheorghe Cristea, care o parasise pe sotia sa din pricina infideliatii acesteia.

Chichisul avea, in 1805, preot pe Zosim Popovici, care a construit fundatia de piatra a bisericii din sat. Tot in acel an este consemnat "plugarul" Baba Vancea.

Intr-o circulara trimisa in 1808 protopopului Haromsecului, este mentionat faptul ca fiecare credincios trebuie sa apartina de parohia sa si nu sa plece la alta, cum era cazul credinciosului Mihai Draghici din Chichis.

In anul 1807 se mentioneaza o donatie facuta pentru "scoala imparateasca, cea normaliceasca" de 21 de locuitori ortodocsi din Chichis, printre care Gheorghe Gheorghe, David Sosu, Toader Sosu, Gheorghe Plugar, Bucur Varga, Simion Bolas, Todor Draga, Ioan Draga.

Din totalul de 15 iobagi si 61 de jeleri vietuitori in Chichis in anii 1819-1820, trei sferturi erau romani cu numele de familie: Groza, Deregany, Sztojka, Szavuj, Berszan, Sorban.

Conscriptia din 1820 evidentieaza in Chichis urmatoarele familii romanesti: Sos Todor, Baba Gyorgy (care erau jurati ai satului), Stephanus Komonits, Joannes Komonits, Georgius Komonits, Nyaguj Punga, Zaria Csimpojas, David Groza, Tomas Sas, Elias Sas, David Szasz, .eodorus Sas, Andreas Plugor, Andreas Kokosi, Elias Koman, Georgius Deregan, Tomas Plugor, Georgius Vantsa, Andreas Vantsa, Joannes Palosan, Bukur Vantsa, David Sas, Georgius Plugor, Georgius Bukur, Dávid Vantsa, Teodorus Bukur, Csizmas Dragamer, Joannes Plugor, David Plugor, Petrus Vantsa, Michael Furtsa, .eodorus Csimpojas, Elias Szavuj, Ladislaus Sztojka, Joannes Sztojka, Georgius Kirtza, Nyaguj Berszán, Berszán Nitza, Toma Murer, Joannes Serban.

Peste 15 ani, in 1835, in Chichis sunt atestate 61 de familii de romani cu 277 suflete (138 femei si 139 barbati), dintre care: Sos, Comaneci, Popescu (paroh), Gongy, Iles, Fechite, Comonenta, Plugar, Soci, Carastasi, Comanici, Piligoiu, Bocor, Iosef, Vancea, Tudescu, Nica, Stanciul, Ardeleanu, Zachei, Dogarin, Stanciu, Naghi, Varza, Demeter, Buza, Hosu, Solomon, Stoica, Feier, Plugaroae, Palintoaie, Ghidicoaie, Susoaie, Gyrgy Mihaiasa vaduva. In dictionarul geografic al lui Ignaz Lenk von Treuenfeld de la 1839, localitatea Chichis este mentionata drept "sat locuit de graniceri secui si de romani".

Pe teritoriul comunei Chichis, in 1848, s-au dat lupte intre trupele rusesti, austriece si cele ale secuilor condusi de Gábor Áron. Este consemnat faptul ca intre 23 iunie si 2 iulie 1849 cazacii
au infrant orice rezistenta in calea lor si au dat foc satului.

In perioada 21-28 iunie 1849 au fost impuscati si ucisi 3 barbati romani din Chichis de catre "revolutionarii" unguri (conform A. P. Alexi, care a publicat "pomelnicul martirilor romani romani de la 1848-49" in revista Transilvania de la Sibiu in anii 1871-1872). Dupa Marea Unire de la 1918, comunitatea romaneasca din Chichis, chiar daca nu a crescut din punct de vedere demografic, si-a intarit potentialul economic si cultural.

In 1940, la venirea trupelor maghiare, comunitatea romaneasca din Chichis si preotul ei au fost supusi unor grele si dureroase incercari. Aflat la limita judetului Brasov, locuitorii Chichisului au legaturi traditionale cu Brasovul si localitatile limitrofe din Tara Barsei si zona Sfantu Gheorghe.

Fata de datele statisticile oficiale, cele cuprinse in statisticile confesionale ortodoxe sunt mult mai mari. Astfel, in 1893, rapoartele parohiale mentioneaza existenta in parohia Chichis a 173 de familii cu 674 suflete (330 barbati si 344 femei), iar in 1903, 165 de familii care aveau 722 de credinciosi.

In lipsa documentelor despre inceputurile parohiei ortodoxe romane, trebuie mentionat ca actuala biserica unitariana, construita in prima jumatate a sec. al XV-lea, avea initial o absida circulara in stil bizantin, cu altarul orientat spre rasarit. Numai in cursul sec. XVI, cind biserica a devenit protestanta, s-a facut transformarea ei in stil gotic.

Biserica veche ortodoxa este astazi monument istoric. Are hramul "Sfintii Apostoli Petru si Pavel" si este amplasata in mijlocul cimitirului, avand forma dreptunghiulara, fara abside. Lacasul de cult este construit din lemn de brad si are particularitatile bisericilor ridicate de romani in secolele XVII-XVIII.

O pisanie consemneaza anul 1740 ca an al ridicarii bisericii, fiind cumparata de la romanii din Tarlungeni (Brasov), fapt confirmat de cercetatorii de la Muzeul Brukenthal din Sibiu, desi edificiul pare a fi construit mai demult. Stratul de pictura, aflat sub tencuiala, a fost realizat in anul 1784, odata cu portile imparatesti.

Biserica a fost adusa si restaurata de credinciosii romani din Chichis. Usile imparatesti si cadelnita de argint sunt din anul 1827.

La inceputul sec. al XIX-lea, parohia din Chichis era puternica, intrucat avea subordonate ca filii unele comunitati din jurul ei.

In anul 1840 a fost ridicata de comunitate si casa parohiala, care in urma cutremurului din 1977 a fost in mare parte avariata, ceea ce a impus ca in anul 1984 sa fie zidita o alta
noua.

In timpul luptelor din anii 1848-1849 au fost arse multe case, precum si turla de lemn a bisericii. In anii urmatori, biserica a fost refacuta, fiind acoperita cu tigla solzi, asa cum
se afla si astazi.

Intr-o scrisoare din 1903, se multumeste donatorilor la concertul organizat de teologii ortodocsi din Treiscaune si din Brasov.

Parohia ortodoxa din Chichis trece prin grele incercari, si in timpul primului razboi mondial, preotul fiind arestat iar credinciosii romani obligati sa treaca la confesiunea reformata si unitariana. Mai mult preotul paroh Moise Greceanu din Chichis a fost deportat la Sopron, in perioada mai 1917-3 decembrie 1917. Faptele sunt relatate in scrisoarea preotesei Susana Greceanu, sotia preotului Moise din Chichis, la data de 8 iunie 1917: "dupa arestarea preotului, nu numai epitropii, ci intreaga matera a trecut, parte la legea unitara, parte la cea reformata. Sotul meu, de faptul aceasta nu stie nici azi nimic...".

Despre suferintele indurate de romani in timpul razboiului aflam si din vizita Mitropolitului Nicolae, facuta la unele din parohii din Secuime, cand a facut un mic popas si la Chichis. Comitetul parohial i-a descris atunci inaltului ierarh modul barbar in care au fost terorizati in anul 1916, ca sa-si paraseasca legea strabuna. Au fost amenintati cu confiscarea averii si transportarea lor in Galitia. N-a ajutat la nimic atitudinea barbateasca a unui taran fruntas, care a raspuns protopretorelui ca "acum nu e razboi religionar, ci razboiul tarii, pentru care si fii nostri se lupta pe front cu alte tari". Impotriva vointei lor, oamenii au fost trecuti la legea reformata, iar biserica ortodoxa inchisa.

Ideea constructiei unei noi cladiri, mai incapatoare, pentru credinciosii comunitatii romanesti, s-a nascut in anul 1934, an in care a inceput adunarea de fonduri. Avand in frunte pe vrednicul preot invatator Gheorghe Lincu, s-a inceput construirea noii biserici, ridicata in anii 1938-1940, beneficiind de fonduri primite de la Ministerul Cultelor dar si de un ajutor important din partea prefectului dr. Valeriu Bidu. Planurile bisericii au fost realizate de Goncz Kalman din Sfantu Gheorghe. Evenimentele din toamna anului 1940 au pus capat lucrarilor de constructie a bisericii, localitatea intrand in perimetrul ocupat in urma Dictatului de la Viena. Lucrarile finale la cladirea bisericii, care a fost avariata in timpul anilor de Dictat, au fost reluate dupa razboi in timpul slujirii preotilor Vasile Glodeanu, Virgil Mirica, Ovidiu Maciuca.

Biserica are hramul "Sfanta Treime" si este din temelie de piatra, cu peretii din caramida. Acoperisul este din tigla si are doua turnuri in fata, iar peste naos cupola mare, care este sustinuta in interior de patru pilastri, arcuiti sub cupola cea mare prin patru arcade. Are doua abside semicilindrice, iar altarul sub forma de calota sferica este despartit de cupola prin arcada. Naosul este semicilindric si boltit.

Biserica a fost pictata de pictorul Nita Anghelescu din comuna Cuza Voda, in anul 1940, dar in timpul razboiului a fost distrusa in cea mai mare parte. Refacerea picturii s-a realizat in anul 1948, de acelasi pictor, prin contributia credinciosilor. Este pictata in intregime, iar peretii sunt impodobiti cu motive nationale. In exterior, biserica nu este pictata.

Printre piesele de valoare care se afla in biserica mentionam icoanele din biserica veche, care au fost mutate spre a nu se deteriora. Asa sunt Icoana Sfantului Nicolae, in doua exemplare, Icoana Iisus Hristos, Cuvioasa Paraschiva, icoane praznicar cu diferite scene, epitaful, usile imparatesti, icoanele de la usile diaconesti, Icoana Rastignirea pe cruce, potir de argint, candela, cadelnita, toate datand din secolele XVIII-XIX. Obiectele de metal pretios ca: lingurita, sfantul disc, potirul, cadelnita, se crede ca apartin secolelor XVI-XVII. Intre cartile de cult figureaza: Triodion din 1806; Triodion din 1848; Psaltire din 1851; Orologhion din 1896; iar in biblioteca parohiala sunt carti aparute incepand din anul 1917. Preoti slujitori ai altarului in Chichis au fost urmatorii: Zosim Popovici (1805); Nicolae Popovici (1813-1849); Ilie Murea (1851-1863); Nicolae Bontas (1865-1869); Veniamin Popovici (1877-1884); Moise Grecianu (1886-1921); Gheorghe Lincu (1923-1947); Vasile Glodeanu (1947-1973); Virgil Mirica (1973-1988); Ioan Ovidiu Maciuca (1988-1993);


Nicolae Plamadeala (1993-1999), Ioan Gavrila (1999 si in prezent). Printre cei mai de seama epitropi se numara Ioan Virag (fost primar), Ioan Plugor Cserei, Irodion Rechitan, Nicolae Colt,
Ioan Juga.

Despre cum s-a facut intrarea in comuna a trupelor maghiare, in septembrie 1940, ne relateaza chiar parintele Gheorghe Lincu, care va trece printr-o adevarata drama a suferintei si
umilintei, atat in anii Dictatului cat si dupa, pentru indrazneala sa de bun roman si preot ortodox. "Cand a venit armata maghiara sa ocupe teritoriul - spune el intr-un memoriu -, o
companie de honvezi a venit si in Chichis. Toti locuitorii i-au primit cu flori si urale in mijlocul comunei, unde era improvizata o tribuna. Desi auzeam vociferarile la adresa mea si a sotiei mele, am imbracat reverenda si am mers spre tribuna. Sotia mea avea un buchet de flori albe in mana. Am urcat in tribuna, unde erau cei doi preoti maghiari. Noul primar ungur, Zsigmond Carol, m-a lovit cu un lemn. Umplunduma de sange, am cazut jos. In acelasi timp, femeia Imreh Varvara a luat buchetul de flori din mana sotiei si a lovit-o peste fata, pana n-a mai ramas nimic din buchet (...). In ziua de 31 octombrie, inainte de a fi expulzat, primarul a venit cu mai multi secui sa le platesc zilele de munca pe care, ziceau, le prestasera la zidirea bisericii, vociferand ca, daca nu le platesc, voi fi ucis, eu si sotia mea. Desi nici unul din cei ce ridicasera pretentii nu fusese silit sa lucreze la construirea bisericii, ca sa scap, le-am platit 18.000 lei ce-i aveam. In plus, mi-au luat toate produsele ce le aveam, vitele si tot ce mai
pastram in gospodarie si am plecat cu hainele de pe noi si cu umarul strivit de bataie. Am venit in tara libera, in satul natal, Dobolii de Jos".

Tot atunci, clopotarului roman i se interzice sa traga clopotele, fiind amenintat ca va fi legat de funia de la clopot. In schimb, romano-catolicii foloseau si clopotele bisericii ortodoxe.

In anul 1942, preotul din Valcele, Alexandru Petrutiu, s-a deplasat in localitatea Chichis, unde a tinut Sfanta Liturghie, constatand ca in comuna mai sunt 4 familii de romani, cu un total de 24 de suflete.

Nici biserica ortodoxa nu a fost ferita de loviturile vrajmase. La retragerea trupelor, in 1944, trupele maghiare au devastat biserica, instaland in turlele ei posturi de observatie, apoi au
bombardat-o cu tunurile. Mobilierul si pictura au fost complet distruse.

Firava administratie romaneasca din perioada septembrie- 15 noiembrie 1944 n-a fost in masura sa creeze o atmosfera de liniste si siguranta, fiind permanent obstructionata in masurile luate. Acest lucru s-a reflectat din plin asupra reluarii unei vieti firesti in comunitatile romanesti.

Preotul Gheorghe Lincu relata cauza acestei insecuritati manifestate la tot pasul, "nu indraznesc nici ceilalti preoti sa se stabileasca definitiv in parohii, ei practicand naveta pentru serviciile religioase in zile de duminca si sarbatori, acolo unde se putea". In fapt, scopul final era acela de a-i determina pe cei plecati sa nu mai revina, iar cei ramasi sa fie siliti sa plece cat mai degraba.

In preajma sarbatorilor Nasterii Domnului, din decembrie 1944, Gheorghe Lincu este unul din preotii care va avea de suferit pe seama acestei reintoarceri, chiar provizorie, in parohia ortodoxa din Chichis. La reintoarcerea din Dobolii, unde se refugiase, parintele a gasit biserica aproape distrusa, casa parohiala servea pichetului de graniceri, iar credinciosii trecuti in majoritate la confesiunile maghiare intr-un mod umilitor si degradant. In ajunul Anului Nou, pr. Lincu este arestat, fapt relatat astfel intr-o scrisoare adresata Arhiepiscopiei Ortodoxe de Alba Iulia si Sibiu si intocmita de pr. Alexandru Petrut, protopopul din Sfantu Gheorghe: "Inainte de a intra in Biserica s-au prezentat doi gardieni de la politia maghiara, care l-au invitat sa mearga la Primarie, sub pretextul ca are ceva de lucru acolo. La Primarie i s-a spus ca trebuie sa mearga la Sfantu Gheorghe pentru a fi anchetat. A fost luat intre doi gardieni inarmati pana in dinti, dus sub escorta pe jos pana la Sfantu Gheorghe, unde a fost purtat pe strazi, huiduit de populatie, amenintat cu moartea si in fine aruncat in pivnita umeda si rece a politiei, fara a avea posibilitatea sa intrebe pentru ce este arestat, pana in ziua de patru ianuarie, cand a fost judecat. I s-a imputat ca a silit cu forta pe fostii credinciosi din Chichis sa revina la ortodoxie si ca din cauza dansului au fost internati in lagarul de la Feldioara cinci credinciosi". Evident, era vorba de o inscenare, in conditiile in care preotul Lincu se straduise sa elibereze din internare pe multi credinciosi. A fost maltratat, cu o cruzime de neimaginat, tinut cu rani adanci intr-un beci, complet dezbracat in frig si umezeala. In urma demersurilor repetate ale preotesei catre Arhiepiscopia Sibiului, pe baza unui certificat medical, a fost scos din pivnita si internat in spitalul din Sfantu Gheorghe, tot sub stare de arest.

In incheierea mesajului catre Arhiepiscopia Sibiului, pr. Alexandru Petrut roaga in numele sotiei preotului Gheorghe Lincu, sa binevoiasca Inalt Prea Sfintitul Mitropolit, a face demersurile necesare pentru eliberarea lui, caci arestarea sa e de natura a descuraja si pe alti preoti de a se mai prezenta in Secuime.

In 1947, parohia ortodoxa din Chichis avea 71 de ha de teren din care 49 ha de padure, doua case parohiale si "casa parohiala locuita de clopotar". Prin grija preotilor parohi si cu sprijinul Directiei Monumentelor Istorice, biserica ortodoxa veche a fost restaurata. In preajma bisericii se afla cimitirul vechi ortodox din sec. al XVIII-lea.

Cu sprijinul P.S. Ioan Selejan, biserica noua si casa parohiala au fost reparate, viata comunitara reactivata, sfantul locas fiind cuprins in itinerarile cetelor de colindatori si grupurilor de studenti si elevi, preocupati de reinvierea traditiilor stramosesti. Prin osardia preotului Ioan Gavrila, cu sprijinul Episcopiei si al enoriasilor, pictura interioara a fost restaurata in chip minunat de catre pictorii Cezar Ivana si Alexandra Ocnean din Bucuresti. Slujba de sfintire a picturii restaurate si a bisericii in intregul ei (deoarece biserica nu a fost sfintita), a fost oficiata de catre P.S. Ioan Selejan, impreuna cu un sobor de preoti, duminica, 21 octombrie 2001, eveniment la care au prticipat sute de credinciosi din parohiile invecinate, reprezentanti ai autoritatile locale si judetene si ai societatii civile. La Sfanta Liturghie Arhiereasca au fost prezenti si cetateni maghiari din localitate, impreuna cu preotii lor.

Parohia ortodoxa Chichis cuprinde la sfirsitul anului 2000 un numar de 143 de familii, din care 52 din Chichis, 46 din Bacel si 45 din Lunca Calnicului. La mijlocul secolului al XIX-lea, in Chichis este mentionata scoala confesionala, primul ei invatator fiind Dumitru Stoian. Orele se desfasurau la inceput intr-o mica incapere improvizata, iar in anul 1886 s-a construit o cladire pentru scoala. Intr-o statistica locala de la mijlocul secolului al XIX-lea, intocmita de protopopul Ioan Petric, inspectorul scolar al Protopopiatului al 2-lea al Brasovului si Haromsecului - din pretura "Sepsi Sent Gyorghiului", in tabele, la rubrica 13 se specifica: "In satele urmatoare din sacuime nu se da nici un ajutoriu din casele alodiale, nici la dascali, nici la scoale". Printre aceste sate se numara si Chichis cu doua filii, unde Ilie Muzea era si director si invatator, alaturi de adjunctul Dumitru Stoean. Aveau 57 de elevi "umblatori la scoala", printre care se numarau si elevi din Bacel si Lunca Calnicului.

In anul scolar 1999/2000 au fost inscrisi la sectia cu predare in limba romana 22 de copii, din care 14 in ciclul prescolar, 5 in cel primar, iar 3 in cel gimnazial.

In 1889 sunt culese colinde din Chichis, de la Ana Calin. Printre cele Cinzeci de colinde, tiparite de Andrei Barseanu (1890) de la Liceul ,"Andrei Saguna" din Brasov, sunt si versuri culese din localitatea Chichis.

In perioada interbelica in localitate a functionat un cerc al ASTREI, care organiza frecvent serbari scolare, lectii de gospodarie si alte lucrari practice. In Chichis s-a infiintat "Fanfara agricultorilor ortodocsi romani" in anul 1929 care avea ca scop "educatia muzicala a agricultorilor in general si dezvoltarea simtului estetic individual", cu precizarea facuta expres in statut ca "orice discutie de ordin politic e ecsclusa din fanfara". Adunarea generala de constituire a fanfarei alege, "prin aclamare, de presedinte, pe preotul Gheorghe Lincu, de vicepresedinte pe Ioan Sosu, de secretar pe invatatorul Gheorghe Furcea, de casier pe Ioan Virag si de notar pe Mihai Ilies". Fanfara numara 20 de membri, printre care cei din familile Virag, Plugor, Szafta, Soos, Stanczuyi, Furcsa, Gergely, Savi s.a.

In Chichis s-au nascut : Deák Francisc (nascut in 13 iunie 1935), artist plastic. Participa cu grafica si ilustratii la expozitiile din Barcelona, Varsovia, Viena, Stockholm, Dortmund, Helsinki etc. Semneaza ilustratii la romanul Moartea lui Ipu, de Titus Popovici etc. A primit premiul Uniunii Artistilor Plastici pentru grafica in anul 1966. Plugor Sandor (1940-1999), artist plastic, muzeograf, descendent dintr-o veche familie romaneasca: expozitii in Iugoslavia, Cehoslovacia, URSS, Polonia, Germania, Austria, Ungaria.

Carti Ortodoxe

Cuprins