Biborteni


Biborteni

Satul Biborteni apartine administrativ orasului Baraolt, fiind situat pe drumul Sfantu Gheorghe-Malnas-Baraolt, la 5 km de Baraolt si la 2 km de Batanii Mari, pe malul drept al raului Baraolt, la o altitudine de 495-510 m, pe DJ 122 .

Vestigii arheologice. Pe teritoriul localitatii s-au descoperit trei lame de silex, o unealta de piatra si obiecte de bronz, probabil din epoca bronzului. Pe un deal din imediata apropiere a satului s-au identificat obiecte de factura celtica din a doua epoca a fierului. La 300 m est de platoul "Dealului Rotund", pe o suprafata amenajata in forma ovala, s-a descoperit o asezare de scurta durata a culturii ceramicii lineare, unde au fost identificate fragmente ceramice decorate cu note muzicale, topor in forma de calapod, toporase cultice si fusaiole plate. La capatul sudic al platoului s-a descoperit o groapa de cult cu trei vase - doua intregibile, doua cutite de silex, un topor-ciocan de piatra si un topor cu bratele in cruce de cupru apartinand eneoliticului tarziu, cultura Bodrogkeresztúr.

Spre sud de sat, intre paraiele "Baraolt" si "Valea Cetatii", se afla o fortificatie de forma ovala, de 275 m lungime si 130 m latime, inconjurata de un val inalt de pamant si fara sant, in interiorul caruia se afla un zid de piatra din blocuri neprelucrate, unite cu pamant. Dupa parerea lui Z. Székely, fortificatia se inscrie printre cele dacice de la inceputul epocii La
Téne, dar din studiul fragmentelor ceramice, fortificatia se poate incadra in sec. II i. Hr.-I d. Hr. Din aceasta intaritura provin fragmente de vase lucrate cu mana. Tot in perimetrul satului a fost descoperit si un mormant dacic de incineratie.

Fara precizari topografice, s-au identificat din epoca romana: monede si obiecte de teracota, doua vase si o cana cu doua torti, o statueta in forma de pasare si un fragment de acelasi fel.

Prima atestare documentara: 1332, Bybouch. Denumiri istorice romanesti: 1787, Bibartzo [Bibartau]; 1850, Bibartau.

In lustra ordonata de principele Gabriel Bethlen, din 1614, figureaza si capii de familie romani: Szarman Demeter, Gripchie Janos si Karachion, Mika Margit.

Documente din secolul al XVII-lea mentioneaza in Biborteni pe urmatorii romani: un baci pe nume Andrei Baci (Bacs), victima a unei silnicii, un roman pe nume Radu (Raduly) (1623, 1642), Ioan Romanul (Olah) in 1638, un pastor roman, iar in 1669 Vasile Romanul (Olah).

La 29 iunie 1936, comitetul Ligii Culturale, compus din cca. 160 de persoane, in frunte cu istoricul Nicolae Iorga, presedintele Ligii, a vizitat si comuna Biborteni. Profesorul Iorga "a fost primit cu mare bucurie de intreaga comuna frumos pavoazata cu drapelele tricolore si imbracata de sarbatoare". A fost intampinat de dr. Macedon Cionca, pretorul plasii Ocland
si presedintele Astrei din plasa.

Localitatea este recunoscuta pentru izvoarele de apa minerala. In decursul anilor, la Intreprinderea Apemin (azi Bibco) din Biborteni au lucrat mai multi specialisti romani, care au si contribuit prin profesionalismul lor la dezvoltarea si modernizarea unitatii, printre care: Radu Preda, Horia Grama, Felician Luata, Ioan Duse s.a.

Credinciosii romani din Biborteni au apartinut ca filie, pana la 1918, de parohia Varghis, iar dupa 1920, de parohia Batanii Mari. Despre reinvierea vietii nationale in Biborteni, in perioada de dupa Marea Unire, avem marturii din cronica satului Batanii Mari, intocmita de preotul Ioan Garcea:

"Prin septembrie 1934 am inceput a vedea rezultatul straduintelor mele de intarire a vietii romanesti. Aveam in Biborteni o romanca din Batanii Mari, Iulia Rosu, fiica lui Rosu Petru si Anei Roman, casatorita cu Toth Gyorgy, reformat. Atat Toth, cat si mama lui, nu voiau sa vada preot ortodox intrand in casa lor. Trecand prin Biborteni, la filia Baraolt, ma opream un sfert de ora in casa lui Toth, faceam rugaciuni traduse in ungureste, iar "Tatal Nostru" il ziceam ingenuncheati. Atat Toth cat si mama lui, fiind surprinsi in casa nu cutezau sa iasa, insa i-au pus in vedere tinerei femei sa nu mai aduca acolo preot valah, ca ii da drumul cu cele cinci copile (ortodoxe) cu tot! Femeia plangea, spunandu-i ca preotul ei ortodox ce frumos se roaga, si ea asa e crescuta, mai crestina, ca preotul ortodox nu-i ia bani cum face cel maghiar. Dupa aceea, au acceptat preotul ortodox iar dupa doi ani s-a convertit si el, mama lui si doi frati, apoi rude si alti sateni, incat in 2 decembrie 1934 s-a uns cu sfantul mir 26 de familii,
iar dupa cateva saptamani inca opt familii, de la reformati".

Din aceeasi cronica aflam ca in vara anului 1935 "s-au pus pe lucru cu totii si au adunat tot materialul necesar unei biserici pe care au construit-o in perioada 20 septembrie 1935-1 mai 1937", iar in 7 noiembrie 1937, la sfintirea bisericii, a luat parte tot satul, prezenti fiind Mitropolitul Nicolae Balan, Nicolae Iorga si autoritatile judetene si locale. In acelasi an, filia Biborteni a devenit parohie, avand ca preot paroh pe parintele Hariton Esianu.

Preotul Hariton Esianu, nascut la 29 mai 1910 in Sambata de Jos, a absolvit Seminarul Teologic din Sibiu si Academia Teologica "Andreiana" din Sibiu.

Biserica a fost construita in stil bizantin si a costat 350.000 lei. Despre constructia noii biserici, locuitorul Benedek Imre din Biborteni povesteste: "Stiu cand s-a construit biserica ortodoxa din comuna noastra de catre romani si am intrat si eu in ea de mai multe ori, mai ales la nunti si inmormantari, cand la noi participa unii la altii, si secuii si romanii, care sunt inruditi intre ei prin casatorii. Noi n-avem de ce sa ne suparam ca aveau si romanii biserica lor. (...) Biserica a fost daramata de jandarmii colonelului din Ocland, care ne-au fortat prin amenintari sa lucram si noi la daramarea bisericii".

In toamna anului 1940, biserica a fost daramata iar locuitorii de confesiune ortodoxa au fost obligati sa treaca la reformati. In urma amenintarilor primite, parintele Esianu a fost silit sa paraseasca localitatea in primele zile ale lunii septembrie 1940.

Pe locul bisericii s-a construit o carciuma. Faptul impiedica astazi inaltarea unei troite care sa aminteasca de existenta sfantului lacas, daramat samavolnic in anul 1940.

La scoala primara din localitate a fost invatator, in 1937, Marin David.

Carti Ortodoxe

Cuprins