Ariusd


Ariusd

Satul Ariusd apartine comunei Valcele si este situat pe malul drept al Oltului, in zona cea mai sudica a judetului Covasna, pe o mica vale traversata de paraul Ariusd. Vestigii arheologice. Pe teritoriul satului se afla cunoscuta statiune eneolitica omonima, de unde provin fragmente ceramice ornate cu impresiuni de sfoara si un tarnacop cu bratele opuse apartinand culturii Schneckenberg. Locuintele eneolitice descoperite la Ariusd erau patrulatere, orientate N-S, construite la suprafata solului. Ceramica de Ariusd se incadreaza in inventarul culturii Cucuteni-Tripolie, apropiindu-se cel mai mult, ca stil, de ceramica Precucuteni si Cucuteni A clasica. Prin cercetarile prilejuite de statiunea de la Izvoare arheologii au stabilit rolul decisiv pe care ceramica bicroma de la Ariusd l-a avut in geneza ceramicii pictate tricrome.

In afara de olarie, ceramica de la Ariusd este reprezentata prin linguri, adesea pictate tricrom, prin figurine antropomorfe, infatisand mai intotdeauna divinitatea feminina steatopiga, prin figurine de animale cu aspect bovin, precum si prin diverse obiecte de utilitate sau de podoaba, ca greutati conice, fusaiole (prasnele de fus), margele, stampile, cu decor spiral pentru tatuaj, cu pictura rosie. S-au identificat si urme ale unei asezari preistorice, in 1980, o asezare din prima epoca a fierului. Cu aceasta ocazie a fost gasit si un mormant de incineratie in groapa, dacic, de epoca romana, databil din sec. II-III d. Hr. S-au descoperit si fragmente de vase de tehnica superioara, probabil din epoca romana, un topor de piatra lustruita, perforat, probabil neolitic, un tipar pentru turnat ace, precum si fragmente ceramice din epoca bronzului. Si in "Valea Cetatii" s-au descoperit fragmente ceramice din epoca tarzie a bronzului, precum si o urna de aspect hallstattian, din prima epoca a fierului. In apropiere de sat, intr-un loc neprecizat, a fost gasita o caramida romana cu stampila LEG XIII G(emina). Casa de la Ariusd este cea mai veche locuinta descoperita pe teritoriul romanesc, sub aspectul datarii in timp (circa 2500 i. Hr.). Astazi este reconstituita. Vasile Parvan, in "Getica", spune ca judetul Trei Scaune este printre cele mai frumoase si mai roditoare tinuturi din Ardeal. Statiunea arheologica Ariusd este consemnata de el in Dacia si in Civilizatiile antice din tarile Carpato-danubiene.

Prima atestare documentara: 1520, Erewsd.

Denumiri istorice romanesti: 1733, Ariusd (Ariusd); 1787, Tare (echivalentul denumirii maghiare Erosd); 1854, Ariusi.

Entuziasmul de care romanii din Ariusd erau marcati in pregatirea Marii Adunare de la Alba Iulia, din 1918, este semnalat si de documentul intitulat "Hotararea noastra", din 14/24 noiembrie 1918, redactat si subscris de 80 de locuitori, in frunte cu presedintele Consiliului National Roman, George Cioflec, manifestandu-se astfel adeziunea la actul Marii Uniri. Presedintele Comitetului National Roman din localitate tine sa precizeze "cu intregul comitet, caci nu numai acesti aici subscrisi ci toti locuitorii acestei comune subscriem la aceasta hotarare a Comitetului National ce se va aduna la Alba Iulia". Semnatarii documentului "Hotararea noastra" faceau parte din familiile: Cherciu, Bucsa, Axente, Ancu, Barbu, Radu, Cotologea, Toma, Scurtu, Cosma, Marginean, Cioflec, Muntean, Dobran, Sura, Petruc, Gligor, Lepedus, Cucu, Negru, Popp, Ciucasel, Gaspar, Ciure s.a.

Biserica din Ariusd figureaza, in anul 1797, intr-un tablou cu bisericile ortodoxe romanesti din Protopopiatul Haromsecului. Faptul este confirmat si de o notita aflata pe o Sfanta Evanghelie, in care sunt scrise urmatoarele de catre preotul Gheorghe: "1790. Aceasta Sfanta Evanghelie am cumparat-o eu, popa Gheorghe, in luna lui martie 22, de la Mariuca din Schei, cu 12 florini, din care mi-am capatat si de pomana de la crestini, florini noua, sa-mi cumpar pe seama mea o sfanta Evanghelie. Aceasta marturisesc si eu, Stoica (...) Toma, bisericii Ariusdului, cu sufletul meu, ca nimeni sa nu indrazneasca a o instraina de la parintele". In anul 1798 se doneaza, de catre un credincios al parohiei, un Triod. Intr-un document din 1793, episcopul Gherasim Adamovici cerea protopopului sa atenueze conflictul ce se ivise intre preotul Gheorghe si credinciosii sai si "fiecare parte sa fie trasa la raspundere, sa se canoneasca".

La 1805, este mentionat preotul Ilie Munteanu, care pastorea familiile de credinciosi ortodocsi romani din Ariusd. In 1868 "capela si ingropatoarea" sunt amplasate pe un loc cumparat de la Bojte Josef (gociman fiind N. Stroie iar jurati Gheorghe Tatar si Petru Iuga). Pe locul vechii biserici de lemn, in timpul pr. Vasile Meret, s-a ridicat in mijlocul cimitirului satulului un alt lacas de cult, tot din lemn.

Noua biserica avea hramul "Bunavestire" si a fost sfintita la 26 decembrie 1903 de protopresbiterul Constantin Dimian, fiind paroh Aurel Nistor. Pe placa comemorativa a bisericii au fost scrise urmatoarele cuvinte: "Aceasta sfanta biserica s-a edificat la staruinta administratorului Vasile Meret din Bod, cu ajutorul ctitorilor, Ioachim Mailat, Gheorghe Paltea din Feldioara, Ioan Burduloi din Brasov, Nicolae Leuca, Gheorghe Brandusi, Gheorghe Axente din Arpatac". De la infiintare, satul Ariusd s-a constituit ca filie a parohiei ortodoxe din Araci. La 23 iulie 1926, protopopul Aurel Nistor cere ridicarea filiei Ariusd la rang de parohie, act ce s-a realizat in anul 1938, cand parohia numara 61 de familii de ortodocsi, cu 367 de suflete.

Vrednicul parinte Aurel Nistor administra in acel timp ambele parohii. A fost zidita si o noua casa parohiala in anul 1935. La mijlocul sec. XX, biserica purtand hramul "Bunavestire", devenind neincapatoare, este darimata si se incepe inaltarea uneia noi, asezata in centrul satului. Construita in stil gotic, biserica ara o singura nava dreptunghiulara.

Constructia a durat intre anii 1958-1960, cu sprijinul preotului paroh Simeon Solovastru, lucrarile fiind conduse de arhitectul Kaizer, cu sprijinul antreprenorului Marica. Fondurile pentru ridicarea sfantului locas au provenit de la credinciosii parohiei si din partea Arhiepiscopiei Sibiului.

Sfintirea bisericii cu hramul "Adormirea Maicii Domnului", a fost savarsita la 21 august 1960 de catre Mitropolitul Nicolae Colan. In nartex se gaseste o placa comemorativa de marmura care are inscris textul: "Aceasta Sfanta Biserica s-a ridicat din dragostea lui Dumnezeu prin vrednicia credinciosilor parohiei Ariusd si a preotului Simion Solovastru". La sfintire au participat si multi credinciosi reformati din sat, care au contribuit cu bani sau prestand diferite munci pentru constructia ei. Acest lacas de cult este construit din piatra si caramida, avand forma de cruce, tavan semicilindric, abside semirotunde si ferestre largi. La intrare sunt trei turnuri ascutite cu fete dreptunghiulare, acoperite cu tabla zincata sub forma de piramida dreptunghiulara turtita. Balconul pentru cor este din caramida, iconostasul la fel (avand 25 de icoane). Pe usile diaconesti sunt pictati cate un inger al rugaciunii, iar pe usile imparatesti Maria Magdalena vazand pe Hristos inviat; tavanul este pictat simplu: stele aurii pe un fond albastru; pe margine sunt strane de brad, iar podeaua este bogat impodobita cu covoare; pe Sfanta Masa este o icoana frumoasa cu Sfanta Treime; peretii laterali sunt impodobiti cu icoane si prosoape. Biserica nu este pictata. In curtea ei se afla o troita din lemn de stejar.

Printre obiectele de cult, dintre care unele nu se mai gasesc dar au fost ale parohiei, se numara: un Antimis (1751); un alt Antimis din anul 1771, primit din Viena, cu urmatorul inscris: "Acest Sfant Antimis are o varsta de 225 ani, fiind sfintit de patriarhul Macarie si lucrat de catre arhimandritul Simeon" (A fost trimis spre pastrare, in 1950, la Arhiepiscopia Sibiului.); Triod (1798). Azi in patrimoniul bisericii sunt: 12 icoane din sec. XVIII, realizate de un pictor necunoscut (pictate in ulei pe sticla, lemn sau panza); un candelabru adus de la fosta biserica din Comolau, distrusa in anul 1940, un clopot turnat in 1759, icoanele de pe usile imparatesti si diaconesti apartinand unui pictor rus, ofiter in armata rusa, refugiat in Romania in 1916; un sfant antimis avand inscris pe el cu slove chirilice "Icoana punerii in mormant", realizat din fir aurit; praznicare datand de la sfarsitul sec. al XIX-lea; cristelnita de la inceputul sec. al XX-lea, donata de familia Pojar Eva si copiii ei, o lada veche de zestre din sec. al XIX-lea etc In inventarul pamantului parohiei din 1857 este descrisa amplasarea si vecinii terenului arabil si fanetii. Printre vecini se aflau: Ioan Munteanu, Gheorghe Gherciu, Mateiu Lal, Gheorghe Axentie, Bucur Pacurariu, Ioan Scurtu, Nicolaje Cotorlota, Ioan Barb s.a. In document se mentioneaza ca "din vechime s-au pastrat aice, in Ariujd intru o culme de deal de marginea satului, cea despre rasarit, o foarte putintica padurice de stejari pa seama ambelor Biserici care sa afla aicea in Ariujd, adeca Reformata si Greco rasariteana, neimpartita, avand ambele Biserici drept intru asemenea la dansa". Exista apoi "o morisca pre o luntrita pa Olt, carea da la ambele Biserici deosabit cate 4 patru fiorini c.m. pa an". Inventarul este semnat de parohul locului, Gheorghe Cioflec, de Nicolae Cotorlota - gociman, si de juratii Ghioriu Cherciu si Gheorghe Axentie.

In inventarul din 1868 sunt cuprinse: biserica si cimitirul, casa si curtea cantorului, casa si curtea de scoala, pamant arabil, faneat, pasune, sapte holde de padure, o moara stricata. Autenticitatea datelor este confirmata prin semnatura preotului Alexandru Cioflec, prin cele ale juratilor Gheorghe Munteanu, Gheorghe Lepadusiu, Neculai Cotorlogea, Ioan Cherciu si a gocimanului Gheorghe Kerciu.

Preoti slujitori cunoscuti ai acestei parohii sunt: popa Gheorghe - primul preot titular (1750); Ilie Munteanu, 1805; Iacob Cioflec (1812); Gheorghe Cioflec (1826-1865); Alexandru Cioflec (1879-1880). Alexe Bucsa din Belin a administrat de multe ori si parohia Ariusd, cand aceasta era lipsita temporar de preot. Urmeaza Dionisie Nistor (1881-1899); Vasile Meret (1901-1903); Aurel Nistor (1903-1929); Silviu Josan (1930- 1937); Nicolae Mirica (1937-1941) - nascut la 28 octombrie 1912 la Bacel (jud. Covasna), a absolvit Facultatea de Teologie la Sibiu, hirotonit la 6 mai 1937 de episcopul Vasile Stan; la 15 august 1941 pleaca in parohia Lunca Calnicului; Gheorghe Iacob (1942-1943); Victor Folea (1944-1945), apoi preot in Ozun; Gheorghe Moldovan (1947-1949); Vasile Constantinescu (1951-1955); Simion Solovastru (1955-1961, in timpul slujirii sale a fost ridicata biserica de piatra); ieromonahul Grigorie Ciocan (1961-1974 - inginer silvic, intra la terminarea razboiului in monahism la o manastire din Alba Iulia - a creat in parohie un adevarat centru duhovnicesc, fiind cautat de multi pelerini veniti din intreaga tara; s-a retras la Manastirea Sihastria Neamtului in 1974); Florin Batranu - a fost numit in parohia Ariusd in 1974, slujind pana in 1987, cand se va transfera in parohia Santionlunca, unde la scurt timp va si deceda (nascut in comuna Harman judetul Brasov, a terminat Seminarul la Cluj si Facultatea de Teologie la Sibiu); Adrian Cocarta (1987-1999, nascut in Vama Buzaului, a absolvit Institutul de Teologie Ortodoxa din Sibiu, in timpul slujirii sale s-au adus imbunatatiri casei parohiale si s-au construit alte dependinte); din 1999 altarul bisericii din Ariusd este slujit de preotul paroh Todor Octavian. Intre cantaretii bisericii s-au remarcat: Gheorghe Cioflec, care a cantat la strana 32 de ani, si actualul cantaret Ioan Barbu, aflat in strana bisericii din anul 1948.

In anul 1993, parohia se bucura de prezenta P.S. Serafim Fagarasanu, ce consemneaza vizita pastorala pe sfanta Evanghelie din biserica. Dupa infiintarea Episcopiei Ortodoxe a Covasnei si Harghitei, cu sprijinul P.S. Ioan Selejan, al unor firme, s-au facut lucrari de reparatie la biserica si casa parohiala (inlocuirea ferestrelor cu unele tip termopan, vopsirea lemnariei, infrumusetarea bisericii etc.). La 26 ianuarie 1999, P.S. Ioan instaleaza ca preot pe Todor Octavian Gheorghe. In fata bisericii, cu banii donati de o familie din Germania, a fost ridicata o troita. De asemenea, a fost instalata o clopotnita noua, clopotul fiind turnat cu sprijinul unor sponsorizari primite de la firma SC Metrom SA si al unor ajutoare materiale primite din partea credinciosilor. In 1847 este pomenit la scoala confesionala ortodoxa invatatorul Cozma Vasu. Acestuia i-au urmat: Sebeni Ioan, Ioan Munteanu, Gheorghe Cherciu, Matei Lal si Gheorghe Axente. In 1885, scoala a fost transformata in scoala de stat. In perioada interbelica a functionat scoala si gradinita de copii in limba romana.

ASTRA a organizat in Ariusd cursuri de scoala taraneasca in perioada 10-20 februarie 1939. In anul scolar 1999/2000 au fost inscrisi, la sectia cu predare in limba romana, 39 de copii, din care 18 in ciclul prescolar si 21 in cel primar. La Arhivele Nationale din Sfantu Gheorghe se pastreaza registrele parohiale de stare civila ale parohiei ortodoxe Ariusd din anii 1812-1950. Printre personalitatile de seama nascute in sat la 13 martie 1948, se inscrie si poeta si publicista Nadia Cella Pop. Este absolventa a Facultatii de Filosofie din Cluj, promotia 1973. A publicat in revistele: Flacara, ASTRA, Transilvania, Gandul

literar, Cuvantul Nou. A publicat si in strainatate: SUA, Franta, Italia, Belgia, Canada, India, Luxemburg etc. A obtinut, in 1980, Mentiunea de onoare la concursul international "Le Floralies Jeunesse et Poesie", desfasurat in Franta. I-au fost conferite si alte premii si distinctii: Marele premiu al Europei - SLA de la Baule; Premiul special international Bergerac, Premiul Francofoniei, Premiul International - Centrul de Studii "Luigi Capuana" - Roma (Italia), Premiul III la Festivalul "D. Bolintineanu" - Giurgiu.

Din Ariusd s-au ridicat prin profesionalism si realizari remarcabile: Radu Nicolae si Victor Ancu, soldati ai Armatei Romane, si-au dat viata in timpul celui de-al razboi mondial pe frontul din Rusia. Ioan Cherciu, absolvent al Academiei Militare din Leningrad, a devenit profesor si sef de catedra al Academiei Militare din Bucuresti. Mircea Radu, absolvent al facultatii de Drept din Bucuresti, a detinut inainte de 1989 functia de atasat-comercial al Ambasadei romane din Olanda si Marea Britanie. Romulus Toma, absolvent al Scolii de ofiteri din Brasov si Bucuresti, ofiter superior.

Carti Ortodoxe

Cuprins