Papauti

• « Inapoi
• Inainte »

Papauti

Satul Papauti apartine comunei Zagon si este situat intre Chiurus si Zagon, la o altitudine de 562 m.

Prima atestare documentara: 1567, Papotcz/Papolcz.

Denumiri istorice romanesti: 1733, Pepeuczul (Papautul); 1787, Papoltzu (Papoltu); 1850, Papoltzu (Papoltu); 1854, Papolt.

Denumirea de Papauti este de origine slavo-romana.

In lustra din 1614, ordonata de principele Gabriel Bethlen, figureaza urmatorii capi de familie romani: Gheorghe Prodan (Prodan Georgi), iobag de demult (regi); Blasiu/Vasile Romanul si vaduva lui Bartolomeu Barsan (Olah Balas si Barzan Bartaliasne), iobagi stramosesti; Bucur Batranul, originar din Tara Fagarasului (Nagy Bokor; Fogarasi fi); Andrei Mania, originar din Sacel, Brasov (Mania Andras; hetfalusi) si Blasiu/ Vasile Andea (Anda Balas), ultimii trei jeleri.

In Zagon s-au stabilit nobilii: Csioria, probabil Ciurea sau Cioara la origine. Aceasta familie a primit in 1606 un titlu nobliar cu particula "de Papauti". Numele familiei apare in mai multe forme: Csore, Csioria, Czoria, Csorja si Cziori si, foarte probabil aceasta familie va fi fost la origine romaneasca.

Documente romanesti consemneaza in anii 1829-1835 un numar de 33 de familii de romani in Papauti, printre care: Argaseala, Manea, Pop, Munteanu, Popa, Timaru, Seceleanu, Mogos, Cada, Bunea, Rasnoveanu, Morariu, Morogan, Gavrila, Borosneu, Olteanu, Urasu, Covaciu.

Dictionarul geografic al lui Ignaz Lenk von Treuenfeld de la 1839, precizeaza ca localitatea Papauti este "sat locuit de graniceri secui si de romani".

Din Papauti, in noiembrie 1918, s-a format o delegatie de romani care au participat la Marea Adunare de la Alba Iulia, ducand mesajul lor de unire cu fratii de aceeasi limba si credinta.

Perioada de prosperitate economica, sociala si culturala a comunitatii locale romanesti a fost brutal si grav intrerupta de politica intoleranta fata de romani, practicata de autoritatile hortyiste in perioada 1940-1944.

Deoarece, impreuna cu locuitorii de etnie maghiara, satul a avut la recensamantul din 1992 peste 1300 suflete, exista o propunere de organizare a unui referendum pentru inceperea demersurilor necesare de obtinere a statutului de comuna de sine statatoare.

Statistica ne prezinta o comunitate romanesca dintr-o localitate etnic mixta care, dupa ce a depasit momentul dramatic din perioada 1940-1944, are o evolutie demografica pozitiva si un spor de populatie mai mare decat cel al consatenilor maghiari.

In anul 1814, in Papauti a fost adusa de catre comunitatea romaneasca o biserica de lemn, construita in 1804, avand hramul "Cuvioasa Parascheva", donata de credinciosii ortodocsi din Zagon, care a fost asezata in locul uneia mai vechi care s-a prabusit. Aceasta din urma, a fost consemnata de conscriptia din 1761, cu 33 de familii greco-catolice, avand 105 suflete. Fiind mica, in anul 1847, bisericii i s-a adaugat o tinda. Aceasta reconstructie s-a facut in timpul pastoririi pr. Nicolae Popovici. Clopotul a fost donat de un grup de credinciosi din Borosneu Mic, in anul 1847. Iconostasul si turnul bisericii au fost ridicate in anul 1924.

In "Inventariu despre averea miscatoare si nemiscatoare a Bisericiloru si a scoaleloru greco reseritene in anulu Domnului 1868 in Papautiu", sunt cuprinse: biserica de lemn acoperita cu sindrila, un cimitir, scoala cu o odaie si gradina cu pomi si semanatura, sase sfesnice, cinci candele, opt icoane si alte obiecte de cult. Inventarul este semnat de: preotul paroh Moise Neagovici, curatorul Ioan Timariu, juratii Lazar Mogosin si Andreiu Manea, cu avizul protopopului Ioan Petric din Brasov.

Inventarul din 1872 cuprinde: biserica, avand hramul "Sfanta Cuvioasa Paraschiva", "intreaga, de lemn", anul zidirii nefiind cunoscut, scoala confesionala, construita in anul 1848, cu camera pentru invatator si cu doua jugare de pamant, "dotatia scolii"; cimitir vechi, "daruit de comuna ungureasca", gradina si grajdul cantorului; 38 de obiecte de cult (iconostas de lemn, daruit in 1837 de N. si Andrei Manea, 15 icoane pe lemn si pe sticla, un clopot din 1852, procurat prin "contributii benevole", policandru, candele, sfesnice, cadelnita, prapori, toaca, s.a. cumparate de comunitatea bisericesca sau donate de Vasile si Ioan Mogosiu, Neculai si Andrei Manea). Parohia avea 14 carti deosebit de valoroase, precum: o Cazanie veche de valoare "nepretuita, dupa spusele unora de vre-o 280 de ani"; Apostol, tiparit la Bucuresti in 1689; o Evanghelie veche "jumatate greceste, tiparita la 1699 la monastirea Ungro-Vlahiei"; Liturghier de la Bucuresti, 1729; Octohiul Mic, Blaj, 1772; Mineu Mare, Bucuresti, 1777; Triod, Bucuresti, 1816; Ceaslov legat, Brasov, 1825; Psaltire mica, Brasov, 1849; Penticostar, Buzau, 1854; Evanghelie, Sibiu, 1859. Printre donatorii unora dintre aceste carti se numara: Justina Panaete, George Borosneu, Zaharia Seceleanu. "Conform ordinaciunei consistoriale, un exemplar din acest inventariu se va depune in lada bisericii locale, al 2-lea in Archivul protopresbiteral si al 3-le in archivul venerabilului const. Arhidiecezanu". Inventarul este semnat de membrii Consiliului parohial: Nicolae Mogosiu, epitrop, George Mogosiu, Ioan Timariu, George Butiu, Dumitru Secelean, Mathei Olteanu, Lazaru Mogosiu, Zaharia Seceleanu.

Biserica din Papauti a apartinut, ca filie, pana in anul 1923, de parohia din Zagon. In anul 1924 s-a inceput construirea noii biserici, din bani proveniti din partea fondului padurii al Arhiepiscopiei Sibiului si al Composesoratului politic.

Noua biserica, tot cu hramul "Cuvioasa Parascheva", este construita in stil cruce treflata, la mijloc fiind sustinuta de patru pilastrii cu arcade, cu doua abside, iar plafonul este in forma de calota. In fata bisericii, unde este construita intrarea, se gasesc doua turle. In naos se afla podisorul cu balustrada intre peretii laterali. Altarul este despartit de naos, printr-un iconostas de lemn, prestolul este zidit, iar proscomidiarul are o firida. Este acoperita cu tigla, iar cele trei turle cu tabla zincata. Biserica nu este pictata, nici in interior, nici in exterior. Icoanele pe tampla sunt picturi in ulei pe carton si pe placaj ale pictorului Nita Anghelescu de la Bucuresti. Biserica are o singura icoana pictata deasupra intrarii, de pictorul Nita Anghelescu (reprezinta pe Cuvioasa Parasheva - hramul bisericii). Costul picturii a fost achitat de credinciocul Ioan Moharta.

Printre piesele de valoare documentara se pastreaza: Antologhion, 1777; Octoih, 1792; Triodion, 1806; Penticostar, 1854; Ceaslov, 1854; Biblia, 1854; Kiriacodromion, 1855; Evanghelie, 1859; Molitvelnic, 1874; Noul Testament, 1885; Evanghelie, 1895; Apostolul, 1899; Octoih, 1912; cartilor de ritual carora le lipsesc pagina din fata se presupun a fi din sec. XIX. Se mai gaseste o icoana pe sticla cu "Adormirea Maicii Domnului".

Preoti slujitori ai altarului bisericii din Papauti: in 1807, Nicolae Popovici; Nicolae Pavel (1810) (parohi in Zagon); pr. Alexe Neagovici; Ioan Ciora; Dumitru Meret; Ioan Pislaru (1956-1964, primul preot titular); Ioan Giurgiu (1964-1970); Ioan Rafiroiu (1970-1972); Ioan Banciu (1972-1974), Ioan Andrisoaie (1974-1976); Stefan Nitu (1976-1990, a executat lucrari de reparatie capitala la biserica veche monument istoric, la casa parohiala, reparatii la biserica noua, ingradirea cimitirului, a salvat si reorganizat arhiva parohiala); Popica Ciprian (1990-1992); Nuta Raia (1993 si in prezent).

Anul 1940 a gasit biserica aproape terminata, din pacate dupa aceasta data loviturile care i s-au aplicat au dus la distrugerea ei in mare parte. Acoperisul din tigla a fost aruncat jos, iar o parte din zid daramat. Pe zidul bisericii, in exterior, s-a vopsit tricolorul unguresc. Mai mult, biserica a fost devastata si transformata in WC public. Localnicii unguri au interzis tragerea clopotelor.

In cei patru ani, populatia romaneasca a fost supusa jafului si umilintelor de tot felul. Invatatorul Comsa s-a refugiat si nu s-a mai intors. La fel, preotul Ioan Ciora a fost izgonit si a scapat cu viata, ascunzandu-se intr-o caruta cu coceni de porumb, izbutind sa treaca granita. Primarului din sat, Nicolae Munteanu, i-au fost sparte geamurile si distrusa poarta casei. Credinciosii au fost trecuti cu forta la cultele maghiare.

Dupa 1944, biserica a fost refacuta cu ajutoare primite de la Covasna, Zagon, Valea Mare, Sita Buzaului, Barcani etc. Lucrarile s-au incheiat in anul 1951. In 1947, parohia ortodoxa avea in proprietate 24,7 ha de teren agricol.

La 15 martie 1951 s-a savarsit sfintirea provizorie a bisericii, de catre un sobor format din: Dumitru Meret, Ioan Ciora, Romulus Ciora, Gheorghe Olteanu, Ioan Bocicor, Ioan Nedelcu.

In decursul timpului, ambele biserici au primit o serie de imbunatatiri. In anul 1973 a fost instalata lumina electrica in biserica, pe cheltuiala lui Aurel Grecu din Cristian (Brasov).

Cu sprijinul Episcopiei Ortodoxe a Covasnei si Harghitei, a P.S. Ioan, in timpul pastoratiei pr. Nuta Raia, biserica noua a fost retencuita, realizandu-se si alte lucrari de imbunatatire si infrumusetare a sfantului locas.

In 30 noiembrie 1998, de ziua Sfantului Andrei, au fost prezenti in Papauti, cu ocazia unui colind traditional, 80 de tineri din cadrul Asociatiei Studentilor Crestini Ortodocsi Romani si al Ligii Tineretului Crestin Ortodox Roman. Cu acest prilej s-a savarsit o slujba de pomenire pentru ctitorii bisericii si un concert de colinde si cantece romanesti.

Scoala confesionala ortodoxa functiona in Papauti din anul 1848, intr-o casa de 5,5/3 stanjeni. Invatatori la scoala confesionala romaneasca din Papauti au fost: Ioan Popovici amintit la 1836, Gheorghe Tare, Andrei Sirius, Gheorghe Lazar, Melchisedec, Gheorghe Lazar jr. Acesta din urma avea diploma obtinuta la Sibiu.

Din anul 1870, numarul elevilor a inceput sa creasca, urmare a dispozitiei de eliminare a analfabetismului. Statistica scolara pe anul 1858-1859 consemneaza 19 elevi la scoala, care era intretinuta de parintii copiilor. In anul 1891, cei 21 de elevi romani urmau cursurile scolii de stat in limba maghiara.

Catehizarea copiilor romani, care frecventau cursurile scolii populare reformate, era facuta de catre cantorul George Iagar.

La Arhivele Nationale din Sfantu Gheorghe se afle registrele parohiale de stare civila ale parohiei din anii 1813-1850.

Dupa Marea Unire, in localitate (cu exceptia anilor 1940- 1944), a existat invatamant in limba romana. In anul scolar 1999/2000 au fost inscrisi, la sectia cu predare in limba romana, 123 de copii, din care 37 in ciclul prescolar, 43 in cel primar iar 43 in cel gimnazial.

• « Inapoi
• Inainte »