Epoca bronzului propriu-zisa


Epoca bronzului propriu-zisa

Epoca bronzului propriu-zisa cuprinde perioada intre cca. anul 2.500 (conform datelor 14C calibrate) sau 2000 (conform cronologiei traditionale) si 800 i. Hr. Ea se caracterizeaza prin raspandirea din ce in ce mai larga a metalurgiei bronzului prin folosirea, in paralel cu unelte si arme de metal, si a celor de os, corn si piatra. In strategia de subzistenta a comunitatilor din acea perioada, un rol insemnat l-a avut cresterea animalelor, alte ocupatii avand de obicei caracter complementar: cultivarea plantelor, vinatoarea, pescuitul si altele. In decursul epocii bronzului se coaguleaza treptat, din mai multe comunitati de sorginte indoeoropeana, mai mult sau mai putin inrudite intre ele, vechile etnii: hititi, greci, traci, iliri, neamuri iranice, protoslavi si altele. Spatiul Carpato-Dunareano-Pontic, alaturi de jumatatea de nord-est a Balcanilor, in epoca bronzului era ocupat in principal de comunitati prototracice si tracice, puternic legate de toate neamurile vecine.

Epoca bronzului parcurge trei perioade principale: timpurie, mijlocie si tarzie.

Carti Ortodoxe

Cuprins