Bodos


Bodos

Satul Bodos apartine orasului Baraolt, fiind situat lateral de drumul Sfantu Gheorghe-Batani-Baraolt, intr-un cotlon al vaii strajuite de varfurile Muntilor Baraoltului.

Prima atestare documentara: 1459, Bozos.

Denumiri istorice romanesti: 1733, Budos [Budos]; 1787, Botá; 1854, Bodos.

La 1614 este mentionat in Bodos un Farkas Miklos Molduay fy, roman (olah), jeler din Moldova. Intr-un document din 1636 este pomenit un roman pe nume Ioan, victima a unei silnicii intamplate in jurul Bobotezei din acel an.

In conscriptia urbariala din 1820 judele satului era Stefan Bogdan (Bogdány István), iar printre jurati se numarau: Bogdány Sámuel, Gajtza István, Berszány Mihálly s.a.

Dorinta credinciosilor romani din Bodos de a-si inalta lacas propriu de inchinare este atestata, printre altele, si de clopotul turnat la Budapesta in anul 1867 "pentru biserica grecoorientala din Bodos". Deoarece nu au reusit sa-si construiasca biserica dorita, prin grija epitropului Ioan Galita, clopotul a fost instalat "intr-un turnisor de lemn acoperit cu tigla", mentionat intr-un inventar din anul 1886. Rapoartele statistice ortodoxe mentioneaza existenta in Bodos, in anul 1890, a 12 familii de romani ortodocsi cu 37 de suflete. Din cei 32 credinciosi (16 barbati si 16 femei) inregistrati in anul 1903, peste jumatate (19) stiau sa scrie si sa citeasca.

Presiunea facuta asupra credinciosilor romani, dupa dualism, pentru a-si parasi credinta stramoseasca este reliefata, printre altele, si de faptul ca Ion Galita, ortodox din Bodos, n-a ajuns plutonier la trupa decat trecand la reformati.

Intre anii 1929-1932, credinciosii din Bodos, pastoriti de vrednicul paroh Ioan Garcea din Batanii Mari, si-au inaltat un lacas de inchinaciune. Biserica, cu hramul "Sfantul Nicolae", este zidita in stil bizantin, in forma de corabie, din caramida si acoperita cu tigla. Are turla pentru clopote (cel turnat la Budapesta si altul la Bucuresti in 1932), pe sub care se face si intrarea in sfantul locas. Biserica nu este pictata.

Lucrarile de construire au fost realizate de catre antreprenorul David Eugen din localitate, cu sprijinul Arhiepiscopiei din Sibiu si a altor credinciosi din parohiile invecinate.

In septembrie 1940, noile autoritati maghiare au voit sa distruga din temelie si biserica ortodoxa romana din Bodos. Intentia necrestineasca a fost impiedicata - cu arma in mana
- de preotul reformat din localitate care, prin gestul sau hotarat, a salvat sfantul lacas de la daramare. Totusi, biserica a fost devastata, fiindu-i date jos crucile, sparte geamurile, furate usile si distrusa Sfanta Masa, mobilierul si cartile de cult. O pilda de statornicie in credinta a fost evocata de Mitropolitul Nicolae Colan in discursul de receptie cu tema Biserica neamului si unitatea limbii romanesti, rostit cu prilejul intrarii in Academia Romana, din care emotionant este urmatorul pasaj: "Se stie ca pe urma atat de indelungatelor si atat de crancenelor vitregii prin care au trecut fratii nostri din regiunea sacuizata, o buna parte din ei si-au pierdut limba, fara sa-si piarda totusi constiinta lor nationala. Faptul - vecin cu minunea - s-a petrecut prin puterea credintei ortodoxe, la care acesti frati au continuat sa tina ca la cel mai sfant bun al
sufletului lor deosabit. Credinciosia lor fata de legea in care s-au nascut si intru care doreau sa se savarseasa din viata a ramas nezdruncinata pana si in cumplitele zile ale Dictatului de la Viena. Iata o marturie dintre cele mai elocvente: in toamna anului 1940, femeia Bucura Bogdan din parohia Bodos (judetul Trei Scaune), vazand biserica primejduita impreuna cu sfintele ei odoare, a luat antimisul de pe sfantul prestol, l-a ascuns in san si l-a purtat acolo patru ani incheiati, pana cand a dat Dumnezeu de in anul 1944 a putut sa-l aseze din nou pe sfanta masa a altarului stramosilor ei, dupa ce l-a spalat cu lacrimile celei mai curate bucurii. - Nu stiu cum, dar acest miscator crampei de eroism crestinesc si romanesc imi aduce aminte de fuga in Egipt a Familiei Sfinte pentru a scapa de primejdie viata dumnezeiescului Prunc".

Renovata partial in urma cutremurului din 1977, biserica a fost reparata, in 1999, prin aceeasi parinteasca grija a P. S. Ioan Selejan, Episcopul Covasnei si Harghitei, cu sprijinul firmei de constructii condusa de ing. Aurel Dragomir, din Sfantu Gheorghe. Putinii si incercatii sai credinciosi apartin parohiei Batanii Mari, ai carei preoti i-au pastorit in ultimii 50 de ani.

In perioada interbelica a functionat in Bodos gradinita de copii in limba romana.


 

Carti Ortodoxe

Cuprins