Calnic


Calnic

Satul Calnic apartine comunei Valea Crisului, fiind situat in valea paraului Calnic, la o distanta de 3 km de Valea Crisului, pe DC 30.

Vestigii arheologice. De pe teritoriul satului, din puncte neprecizate provin: un celt de bronz de la sfarsitul epocii bronzului; un topor neolitic de piatra cu gaura de inmanusare si o dalta neolitica. Pe locul numit "Poteca fantanii" s-a descoperit o siliqua de la imparatul Constantius II.

Prima atestare documentara: 1332, Sacerdos de Kalnuk.

Denumiri istorice romanesti: 1787, Kalnoku (Calnocu); 1854, Calnoc.

Denumirea Calnic (in forma initiala Kalnok) este de origine slavo-romana ( de la loc namolos, cu noroi).

In lustra ordonata de principele Gabriel Bethlen, din 1614, figureaza si romanii: Olah Sztoika hauaselui fi - originar din Muntenia si Olah Lukacz - strain, iobagi. Potrivit conscriptiei romanilor din 1699, in localitate erau urmatoarele familii de romani: Raduly Muntyan, Simon Istvan, Sztanila Porcar, Simion Gyory, Olah Mate.

In conscriptia din 1820 sunt mentionati: Michael Komány, Andreas Tanászi, Andreas Sztáni, Michael Sztáni, Paulus Vaszi, Joannes Ráduly, Joannes Goga si alti locuitori cu nume romanesti.

Austriacul Ignaz Lenk von Treuenfeld precizeaza, in Lexikon-ul sau din 1839, ca romanii greco-catolici din Calnic apartin parohiei Valea Crisului.

Desi in anul 1760, in Calnic era o comunitate romaneasca bine inchegata, totusi, datorita vitregia timpurilor, romanii nu si-au putut ridica biserica si scoala pentru a-si pastra identitatea si treptat au disparut in masa secuiasca.

In perioada interbelica a functionat scoala mixta cu sectie in limba romana si gradinita de copii.

Credinciosii romani apartin parohiei Arcus.

Carti Ortodoxe

Cuprins