Martanus


Martanus

Satul Martanus apartine comunei Bretcu, fiind situata la nord de Ojdula, la o distanta de 2,5 km de Bretcu si la poalele Muntilor Bretcului, avand in jur Muntele Negru, Dealul Pilisco si Dealul Bretcului.

Vestigii arheologice. Pe locul "Coasta Mesteacanului" s-au gasit doua dalti de piatra si fragmente ceramice preistorice. Din puncte neprecizate de pe teritoriul satului provin: lame de iaspis neolitice; un pumnal de bronz din epoca bronzului, urme ale culturii Noua si un vas lucrat la roata.

Prima atestare documentara: 1567, Martonos.

Denumiri istorice romanesti: 1733, Martinus [Martinus]; 1750, Martinusu [Martinis]; 1787, Mártonu [Martonu]; 1850, Martinus [Martinis]; 1854, Martinus.

Prin localitate curg "Paraul Ciurgaului" si "Paraul Tiganilor". Muntii cei mai apropiati se numesc: Lepsa, Buniu.

In lustra din 1614 sunt conscrisi urmatorii capi de familie romani: Petre Pasca (Paska Peter), iobag; Teodor Romanul (Olah Tiuadar, Molduay fi) si Matei Romanul (Olah Mate Molduaj fi), ambii originari din Moldova.

Conscriptia Episcopului Ioan Inochentie Micu Klein din 1733 mentioneaza asezarea drept mixta din punct de vedere etnic. In 1785, in Martanus sunt pomeniti: Radul Stancui, roman, Mihai Stanszuly, roman ortodox, Radul Stanszuly, roman ortodox. O monografie a satului, intocmita de preotulinvatator Iosif Rafiroiu, identifica printre cele mai vechi familii de romani din sat pe urmatoarele: Momoi, Stefan, Sacui, Barla, Tarlungeanu, Stratulat, Ceanga s.a.

In 1796, filia Martanus apartinea parohiei Bretcu si avea 55 de familii (Muntean, Batranu, Toma, Olari, Sarban, Stan, Berivoi, Ghimbesan, Lungu, Caltafean, Cotiga, Ciocan, Costi, Boieri, Roibu, Cantaretu, Calicu, Bescu, Renghea, Nastea, Tigan, Ceanga, Vancea, Cazanescu, Ciurea, Ardelean, Seceta, Ciobanu, Secuieanu, Dranga, Rapanu, Tecus).

Conscriptia de la 1835 inregistreaza in parohia Martanusului 67 de familii si 15 vaduve, cu un total de 381 de suflete. Principalele familii romanesti erau: Mateias, Barlea, Lazar, Dragoi, Tarlungeanu, Nistor, Vrinceanu, Rentea, Suveteanu, Butuianu, Stratulat, Strachina, Nitu, Roibu, Cojocaru, Roata, Boieru, Caltojeanu, Ciobanu, Brasoveanu, Selaru, Linguraru, Strachina, Lungu, Scurtu, Bercu, Vladu, Dima, Mutoi, Pastaru, Ciocan, Puzdrea, Roman, Dejeratu, Sendrea, Bucur etc.

In dictionarul geografic al lui Ignaz Lenk von Treuenfeld de la 1839, localitatea Martanus este mentionata"sat locuit de graniceri secui si de romani".

Constructia bisericii actuale din localitate s-a facut intre anii 1783-1796, prin contributia locuitorilor si a daniilor din satele invecinate, avand hramul Adormirea Maicii Domnului. Marturii ce arata ridicarea ei in acest rastimp sunt cele 4 icoane de pe catapeteasma: Mantuitorul Hristos, Maica Domnului, icoana hramului (Adormirea Maicii Domnului) si Sfantul Nicolae, pe toate fiind scris anul 1796. A fost construita in stil bizantin, in forma de trefla, cu cruce si doua
abside, cu bolti format calota sferica, naosul in forma semicilindrica, cu podisor sustinut de stalpi in pronaos si tinda cu intrarea in biserica. Turnul bisericii este zidit deasupra tindei, din caramida. Zidurile sunt din piatra si caramida iar acoperisul este din tigla. In altar se afla prestolul zidit si o firida pentru proscomidiar. In anul 1866, bisericii i s-a adaugat tinda si turla si a fost acoperita cu tigla. In anul 1913, pictorul Baciu din vechiul Regat a pictat icoanele de pe
catapeteasma. Pana la ridicarea lacasului de cult, in 1793, Episcopul Gherasim Adamovici cerea protopopului sa instiinteze pe credinciosi sa mearga la biserica din Bretcu.

Inventarul din 1868 consemneaza existenta la Martanus a urmatoarelor bunuri apartinand comunitatii romanesti: biserica de piatra (1796), doua cimitire, casa parohiala cu doua camere, pamant, doua clopote, o toaca de fier si una de lemn, obiecte de cult, patru icoane mari si doua mici, carti bisericesti, matricole de stare civila de la 1809 etc.

 Printre piesele de valoare istorico-documentara ale bisericii se aflau si: Penticostar, tiparit in 1808 la Blaj, donat de Ioan Dan; Octoih Mare, Buda, 1811, donat tot de Ioan Dan, in 1812; Evanghelie, Sibiu, 1849, donata de Marin Alexandru; Molitvelnic, Sibiu, 1849, donat tot de Marin Alexandru; Cazanie, 1855, donata de Ioan Popovici; Triod, Sibiu, 1860, donat de Petre Darla; Octoih, Iasi, 1865; Penticostar, 1895; Ceaslov, 1896; Octoih Mic, 1896; Liturgier, 1902; Minei, toate 12, Bucuresti, 1908, donate de Ioan Boieriu, si Apostolul,1917. Se mai aflau si icoanele praznicar, cununii, icoanele de pe tampla, icoane cu heruvimi si tampla, toate de la 1796.

Preotii slujitori cunoscuti in aceasta parohie au fost: Ioan Popovici; Toma Popovici; George Baciu - paroh pe timpul construirii bisericii, hirotonit in 1791 in Ardeal; a pastorit pana in 1812, cand s-a dus la Bretcu; Mihail Hossu - a venit de la Cernatu de Jos, la 7 aprilie 1812, hirotonit la Arad in anul 1798; Nicolae Popescu - hirotonit in 1832 de Episcopul Vasile Moga, a pastorit pana in 1861 (intre anii 1851-1861 a fost protopopul tractului Treicaune); Nicolae Popescu - 1862-1864, probabil fiul fostului preot hirotonit la 7 noiembrie 1855 de Andrei Saguna; Nicolae Crisbasan - 1864-1913, hirotonit la 10 aprilie 1864 de Andrei Saguna (in anul 1913 s-a pen sionat); Ioan Dan - 1913-1916, nascut la 11 august 1885 in Nadasul Sasesc, judetul Tarnava Mica (azi Nades, MS), hirotonit la 8 octombrie 1911 de Mitropolitul Ioan Metianu. Intre anii 1916-1925 parohia a fost vacanta, fiind administrata de Constantin Dimian si Gheorghe Hamzea de la Bretcu. Credinciosii au cerut insistent la Sibiu sa le trimita preot stabil. La 21 iulie 1920 pr. Gheorghe Hamzea renunta la administrarea parohiei pe care o pastorea din 1908 si propune pe capelanul Victor Platogea din Tohanul Nou.

La 1 aprilie 1921 revin cu o noua cerere si trimit ca delegat pe Ioan Darla la Sibiu, cerand permisiunea ieromonahului Emanoil Buliman din Manastirea Bogdana (jud. Bacau) de a sluji in mod provizoriu la Martanus. El a slujit din 6/19 aprilie 1921, cu binecuvantarea Episcopiei Romanului, pana la 1 iulie 1922, cand e numit paroh provizoriu la parohia vacanta Badeana (jud. Bacau). De Sfintele Pasti (1922) a venit in vizita canonica Mitropolitul Nicolae Balan, care a constatat ca "Emanoil Buliman este un preot cucernic, care isi indeplineste misiunea si este iubit de popor".

Protopopul de Treiscaune, Gheorghe Negoescu, a numit administrator la Martanus pe pr. Nicolae Dima din Targu Secuiesc si s-a publicat concurs pentru ocuparea postului, dar parohia a ramas vacanta. Pr. Iosif Rafiroiu a pastorit credinciosii din Martanus intre anii 1925-1960. Nascut in Araci la 14 noiembrie 1895, a absolvit Pedagogia si Teologia la Sibiu; a functionat ca invatator 7 ani la Araci si Ariusd. A fost hirotonit la 14 noiembrie 1925 de Mitropolitul Nicolae Balan. A reconstruit casa parohiala, gardul din jurul bisericii si al casei parohiale. Intre 1960-1967 a fost mutat la Vidacutu (protopopiatul Sighisoara). La 1 septembrie 1967 a fost readus la Martanus, unde a slujit pana in 1 septembrie 1971; dupa 45 de ani de preotie si activitate didactica, bolnav si batran, s-a retras la locuinta sa de la Bretcu, unde a trecut la cele vesnice la 14 februarie 1976, fiind inmormantat in cimitirul din Martanus. Prin Decret semnat de Regele Mihai, in aprilie 1930, a fost distins cu Ordinul "Coroana Romaniei" in grad de cavaler. Este autorul unei monografii a scolii din Martanus.

Pr. Nicolae Plamadeala a slujit intre 1962-1967, apoi a plecat la Homorod (Rupea). A urmat pr. Gheorghe Rotaru, care a fost numit la Martanus la 1 septembrie 1971. S-a nascut la Tecuci, jud. Galati, in anul 1936 si a urmat Seminarul teologic la Buzau. A fost hirotonit la Sibiu in 8 februarie 1970, de Mitropolitul Nicolae Mladin pentru parohia Rosia (protopopiatul Alba-Iulia). I-a urmat preotul Mircea Teodosescu intre anii 1976-1980, apoi preotul Constantin Grigorescu intre 1980-1989, preotul Iov Mosut in 1989-2000 si preotul Florian Teodor Ciobanu din 2000 si pana in prezent.

Biserica a fost renovata in 1928, iar dupa razboi, in 1946, i s-au adus noi reparatii, datorita stricaciunilor produse in timpul marii conflagratii. Sub pastorirea pr. Gheorghe Rotaru, intre anii 1975-1976 s-a realizat o alta reparatie. Biserica, declarata monument istoric, a fost grav afectata de cutremurele din 1977 si 1990. Reparatiile capitale s-au finalizat in anul 1993, cu sprijinul statului si al credinciosilor indrumati de epitropul Constantin Suvejan si de preotul Iov Mosut. Biserica a fost resfintita de P.S. Serafim Fagarasanu, Episcop vicar al Arhiepiscopiei Sibiului. Dupa infiintarea Episcopiei Ortodoxe a Covasnei si Harghitei, cu sprijinul P.S. Ioan au fost reparate biserica si casa parohiala, fiind ajutata familia Gheorghe Iordache si Mirela Farkas, pentru a-si construi o noua casa in locul celei vechi distrusa intr-un incendiu.

Dintr-un document datat 1911 (colectia Mioara Dobrila, publicat de Luminita Cornea), aflam despre legaturile credinciosilor romani di Martanus cu manastirile de la Muntele Athos, unde trimiteau pomelnice si danii monahilor Nil Clinciu si Gherasim Sperchez, care, probabil, erau originari din Martanus.

De-a lungul anilor, in exercitarea misiunii lor, preotii au fost ajutati de vrednici epitropi precum: Ioan Boieru, Nicolae Munteanu, Nicolae Vulpoi, Dumitru Damian, Alexandru Stratulat, Constantin Suvejan (fost primar al comunei Bretcu), si membrii ai Consiliului parohial: Toma Ciocan, Ioan Dragoi, Ioan Puzdrea, Constantin Fenechiu, Nicolae Muntean, Constantin Tarlungeanu, Petre Barla, Vasile Boieru, Vasile C. Stratulat, Gheorghe C. Stratulat, Petru Tarlungean, Gheorghe Ciocan, Dumitru Bejan, Vasile Cianga, Gheorghe Olaru s.a.

La Arhivele Nationale din Sfantu Gheorghe se pastreaza registrele parohiale de stare civila ale parohiei ortodoxe din Martanus dintre anii 1845-1909.

In anul 1829 este atestata o promotie a cursurilor de iarna a scolii neunite care cuprinde 17 elevi: Ion Tagarta, Toma si Gheorghe Dragoi, Petrea Renta, Vasilie Tagarta, Gheorghe Barla, Ion Roman, Gheorghe si Ioan Dragoi, Gheorghe Coltofeanu, Ion Papuc, Petrea si Nicolae Stefan, Nicolae Ranta, Petrea Dragoi, Dumitru Ranta si Gheorghe Dragoi. In 1851, inspector scolar pentru tractul Trei Scaune era numit protopopul Neculai Popescu din Martanus. Invatatori in Martanus erau atunci capelanul Nicolae Popescu (probabil fiul protopopului cu acelasi nume) si Ioan Popescu, la 53 de elevi. "Calificatia" dascalilor este insemnata cu "bun", iar salariul era de 1 florin de fiecare elev, din lada bisericii jumatate salariu apoi jumatate de la sat.

In 1862 exista scoala cu pereti de lemn si acoperis, cu doua camere (una mai spatioasa pentru prelegeri si alta locuinta invatatorului). Din inventarul din 1893/1894 aflam ca scoala avea 9 banci, 24 "table pentru cetire" si o biblioteca cu "18 tomuri". Din cei 86 de elevi de varsta scolara, doar 46 au fost "umblatori la scoala". Dintre acestia, 32 aveau toate cartile, 10 doar "in parte", iar 4 nu aveau nici o carte. Invatator al scolii era, in 1886, Gheorghe Dogar. In 1903, din cele 70 de familii cu 417 suflete (201 barbati si 216 femei) doar 191 stiau "a ceti si scrie".

Cand scoala le-a fost amenintata cu inchiderea, romanii din Martanus, insufletiti de protopopul Constantin Dimian din Bretcu, au ridicat o noua scoala, care va fi terminata in anul 1906. In acest sens a fost intocmit urmatorul apel: "Cu jertfe mari si spese multe si-au sustinut credinciosii greco-orientali din Chezdi-Martanus (Martanus), in protopresbiteratul Treiscaune (Haromszek) scoala lor confesionala. Acum edificiul scoalei este declarat necorespunzator, prin urmare trebuie cladit alt edificiu nou. Fiind comuna mica, abia 80 de familii, si nedispunand de nici un capital, spesele cele enorme preliminate nu le poate supurta. De aceea, Veneratul Consistoriu arhidiecezan, prin ordinul sau din 16 martie a.c. nr. 2549 scol., le-a permis a face o colecta prin Apeluri catra dragostea comunelor noastre bisericesti si a tuturor oamenilor de bine spre a le veni in ajutor. Ne adresam deci cu fierbintea rugare catra T. D-Voastra sa ne dati concursul binevoitor, stiind in ce parte de loc il dati, si ajutoarele rezultate din colecta si insemnate in lista aceasta a ni-le administra la oficiul parohial. Chezdi-Martanus, 1 octobre 1906. In numele comunei bisericesti: Nicolae Crisbasan, paroh, presedintele comit. par.; Ioan Boieru, epitrop; Constantin Dimian, protopresbiter".

Din banii stransi s-a construit o sala de clasa si o alta pentru invatator. Intre anii 1883-1918, la scoala primara din Martanus au functionat ca invatatori: George Dogaru, Nicolau Viscerean, Mihail Ghibelean, Iacob Nicola, Simean Vlad, Ioan

Sangeorzan, Victor Zaharia, Eremia Ticusan, Ioan Tampa, Ioan Dan - suplinitor; Ioan Blebea si Aurelia Deisoreanu. Dupa Marea Unire, ca si in alte localitati, scoala confesionala a devenit scoala de stat cu predare in limba romana. Cu exceptia anilor 1940-1944, invatamantul in limba romana a functionat si functioneaza cu grupe de copii prescolari, clase primare si gimnaziale. Dintre invatatorii si profesorii vrednici de pomenire din localitate sunt si preotul-invatator Iosif Rafiroiu, autorul unei monagrafii a scolii, Nicolae Talpau, Nicolae Albu, I. Sovejan, Ioan Ganea, Elena Gociman, Maria Teculescu, Ana Melinte, Elena Tarlungeanu, Traian Teaca, Ana Bejan, Alexe Bejan, Mioara Dobrila etc.

In perioada interbelica, in sat a existat, pe langa scoala de stat cu predare in limba romana, si Casa culturala confesionala si Cercul ASTRA. Biserica a fost improprietarita iar viata romaneasca revigorata. Toamna anului 1940 a curmat brutal cursul firesc al vietii.

Despre tragicele evenimente de dupa Dictatul de la Viena petrecute in Martanus, sta marturie relatarea preotul Iosif Rafiroiu, publicata in Telegraful Roman din 5 noiembrie 1944: "La cedare, cand am fost izgonit, am lasat in Martanus 879 credinciosi. In octombrie 1944, cand m-am inapoiat din exil am gasit doar 82 de familii cu 342 suflete. Restul a fost trecut la confesiunea maghiara. Ctitorul si consilierul bisericii, Ioan Popescu, de 70 de ani, in zilele de 15-20 septembrie 1940, a fost batut si schingiuit si apoi omorat cu topoarele si aruncat pe gramada de gunoi, de unde a fost luat si inmormantat. Au fost batuti si schinguiti si epitropul bisericii, Nicolae Munteanu, Dumitru Damian si fratii Ioan si Petru Barla, care au fost amenintati cu moartea si si-au luat lumea in cap". Aceeasi cruzimi au suferit si Nicolae Sacui, Gheorghe Stratulat, Gheorghe Munteanu, Nicolae Vulpoi, Ioan Casunean s.a.

In 1944 si biserica din Martanus a fost martora trecerii prin localitate a trupelor maghiare aflate in retragere, care au distrus turnul Bisericii, iar interiorul acesteia a fost batjocorit.

In curtea bisericii ortodoxe din localitate este amplasata o cruce memoriala ridicata in memoria ostasilor romani cazuti in 1916 si 1944.

Construita din piatra, pe cruce se afla o placa de marmura cu numele eroilor. Postamentul este format din doua trepte. Pe laturile crucii sunt gravate motive florale. Pe monument se afla inscriptia "Recunostinta vesnica eroilor - 1916 si 1944".

De-a lungul anilor, din localitatea Martanus au fost culese, inregistrate si tiparite: colinde, cantece populare, de leagan, de haiducie si balade, inclusiv variante locale ale Mioritei. Cu ocazia Floriilor, in anul 2000, elevii scolilor din Bretcu si Martanus, indrumati de preotii celor doua parohii, au realizat o expozitie de icoane si au pregatit un concert de cantari bisericesti. Dupa Sfanta Liturghie, savarsita cu ocazia hramului bisericii - 15 august 2001 -, a urmat un spectacol sustinut de Ansambul folcloric de copii "Romanasul" din Intorsura Buzaului.

Desi populatia satului a scazut, comunitatea romaneasca, prin statornicia in credinta stramoseasca, prin biserica si scoala, reuseste sa asigure perpetuarea traditiilor si functionarea normala a institutiilor care asigura pastrarea identitatii nationale.

Carti Ortodoxe

Cuprins