Haghig


Haghig

Centru de comuna, este situat pe DJ Sfantu Gheorghe-Araci-Baraolt. Vestigii arheologice. Pe teritoriul satului s-au identificat razuitoare si aschii din silex, din paleolitic, materiale din epoca bronzului, fragmente ceramice, un celt din bronz, fragmente de urna din perioada hallstattiana, o rasnita de piatra si caramizi din epoca romana.

Prima atestare documentara: 1332, sacerdos de Hydveg. Denumiri istorice romanesti: 1733, Hidvig; 1750, Haghig; 1787, Puntye [Punte]; 1850, Hagyik [Hagic]; 1854, Higic. In anul 1600, in Haghig este mentionat un Matei Romanul (Olah), in 1616 un Ioan Romanul (Olah), pastor al satului Forteni, iar in 1655 un Luca Romanul (Olah) era iobag in Haghig.

Procesul din anul 1718 al satenilor din Haghig cu contele Adam Nemes, este interesant si pentru ca insereaza numeroase toponime romanesti: In Malaiste, La capul olarului, La pamantul unchiului, Langa Padure (Lygno Padure), Capul Dosului (Kapu Doszului), La Malaiste (La Malajstie), Paraul Unchiasului (La Pereo Untyasului), Dupa Ciutarie (Dupe Csuterie), Paraul Tiganului (La Paruu Cziganuluy), Langa Arini (Lunge Arin), Fata Budaului (In Fatza Budejului). Printre martorii de la proces sunt mentionati: Gheorghe Petru, Nicolae Moldovan, Ilie Aitean s.a.

La inceputul secolului al XVIII-lea sunt mentionate in documente urmatoarele nume de locuitori romani: Neica Tuica, Nicolae Moldovan, Andrei Nicolae, Pavel Ioan, Martin Beres, Ilie Anton, Ioan Petru, Mihai Atet, Gheorghe Rocu, Ioan Bogdan (gradinarul), Gheorghe Pursu. Un Dumitru Stanciul sau Voncea (Sztantsuly vagy Vantsa) din Haghig este pomenit intr-un document din anul 1785. In 1816, locuitorii din Haghig se adreseaza imparatului cu o petitie prin care solicita sprijin pentru solutionarea in favoarea lor a procesului pe care il aveau de mai multi ani cu nobilul local Miko István. Pe parcursul desfasurarii procesului, "patratul", zona locuita de romani, isi exprima increderea in Barabas Mihaly, iar cartierul locuit de maghiari, intr-o alta persoana, cu numele Gheorghe Istrate. In dictionarul geografic al lui Ignaz Lenk von Treuenfeld de la 1839, localitatea Haghig este mentionata drept sat locuit de maghiari si romani, in localitate existand o biserica ortodoxa. In acelasi an localnicii din Haghig "se indeletniceau pretutindeni cu torsul bumbacului". Ei si-au infiintat o manufactura in localitate, printre negustorii inscrisi aflandu-se: Hodgea Dumitru Ghidrau, Gheorghita Antonie, Gheorghe Brasovan si Dumitru Agiu. Pe langa aceasta manufactura, au reusit si construirea unui atelier de vopsitorie. Despre rezistenta la maghiarizare, un caz interesant in Haghig este cel al lui Elie Rauca-Rauceanu, invatator, care dupa ce i-a fost maghiarizat numele in Roka, "a dus o lupta indarjita cu guvernul regal timp de zece ani", pana cand si-a recapatat numele romanesc. Ca urmare a temerarului sau demers si a promovarii "spiritului national in inimile romanilor din Haghig si din jur", in 1916 a fost considerat "element periculos sigurantei statului maghiar" si intemnitat la Cluj si Sopron, impreuna cu Valeriu Cucu. In acelasi an, ca urmare a faptului ca preotul paroh Iosif Bucsa si enoriasii sai a primit cu flori si steaguri tricolore armata romana, dupa retragerea acesteia a fost nevoit sa se refugieze, impreuna cu Alexandru Iacob, fost primar al comunei.

In zilele de 2-7 noiembrie 1918, in localitatile Haghig, Araci, Arini, Iaras si Valcele au fost constituie garzile nationale de catre locotenentul Octavian Fulea, fiu al Haghigului, care in perioada interbelica va deveni director al Sucursalei Targu Mures a Bancii Romanesti.

Tot in acele zile de mare entuziasm national au fost alesi membrii Comitetului National Roman condus de Gheorghe Zaharia si delegatii pentru Marea Adunare Nationala de la 1 Decembrie 1918 de la Alba Iulia. In textul hotararii romanilor din Haghig se scria cu fermitate: "Voim sa fim alaturati, impreuna cu teritoriile romanesti din Ardeal, Banat, Ungaria si Maramuras, la Regatul Romaniei, sub stapanirea Majestatii Sale, Regelui Ferdinand I, asa sa ne ajute Dumnezeu". Printre familiile din Haghig care au subscris la marele act se numara: Fulea, Motoasca, Bucsa, Luca, Zaharia, Bogdan, Aiteanu, Iacob, Tampa, Muntean, Cucu, Coman, Feldeorean, Bota, Cretu, Stanciu,Barbu etc. Textul integral este publicat in volumele "1918 la romani".

Comunitatea romaneasca din comuna Haghig (impreuna cu satul Iaras) a cunoscut, in perioada 1850-1992, o crestere de la 824 de suflete la 1174, fata de comunitatea maghiara din localitate care a scazut, in aceiasi perioada, de la 1012 la 815 persoane. Aflata in vecinatatea comunei Feldioara, localitatea are legaturi traditionale cu Brasovul si cu localitatile apropiate din Tara Barsei, precum si cu cele din zona Sfantu Gheorghe. O comunitate romaneasca numeroasa, care la inceputul sec. XVIII avea 250 de suflete, va fi avut, desigur, si biserica proprie, cu mult timp inainte. Conscriptiile din 1733 si 1750 consemneaza o biserica de lemn, care insa a ars in anul 1812. Lacasul de cult era asezat pe deal, unde se gasea si vechiul cimitir. Intre anii 1800-1805(?), preot slujitor era Vasile Popovici din protopopiatul "Haromsecului", care pastorea 163 de familii de credinciosi.

In anul 1797 biserica din Haghig figureaza intr-un tablou cu bisericile ortodoxe din Protopopiatul Treiscaune. Actuala biserica de piatra, cu hramul "Schimbarea la Fata", a fost ridicata in vale, fiind terminata in anul 1821. De dimensiuni mici si armonioase, noul lacas de cult reprezinta un interesant monument de arhitectura. Are planul dreptunghiular, cu altarul semicircular si pridvorul deschis pe vest suprainaltat de clopotnita. Sistemul acoperirii interioare este de influenta baroca, bolti a vela, intre arce dublouri. Pridvorul este acoperit cu o bolta semicilindrica pe axul latimii, iar altarul cu o semicupola plata. Tinda bisericii, ca si altarul, este despartita de naos prin niste capiteluri rotunde boltite din pereti foarte grosi. Biserica s-a zidit din fondurile stranse de la credinciosii din Haghig si de la alte comune din jur. Planul de zidire, mesterii care au zidit nu se cunosc, intrucat nu mai exista izvoare la arhiva parohiala si nici pisanie.

Biserica a fost reconstruita in 1854. Pamanturile au fost daruite "pentru vecinica pomenire la Sf. Liturghie", 2 locuri de arat, "daruite de vaduva Maria, fosta moere a Nichiului Ilie, care s-au datu in arenda pre sama bisericii". Preot administrator era Alexandru Cioflec. "Locul tintirimului pa cari ne ingropam este lung de 40 st. si lat de 20 si este daruit de Grof Neames Ioji, de cati ani nu sa stie", se spune intr-o consemnare de epoca. La 10 octombrie 1854, preotul paroh din Haghig, Alicsandru Bucsa, nota urmatoarele cu privire la parohia sa: (…) "Locul casii parohiale cu gradina este lung de 70 stanjini nemtasti si lat de 9 1/2 si este daruit de Grof (…) Farant la anul 1778. (…) Locul pe care sta bisarica este de lung 32 st. nemtasti si de lat 17 si este daruit de neste negustori de aicea, de Evghenie Ion si Iordan Zaharie la anul 1853 (…) Iar un loc de arat, la biserica, daruit de ungurii din sat la anul 1844 si este de lung 100 st. nemtesti".

Biserica nu este pictata nici in interior nici in exterior. Pictura de pe tampla este de data recenta, prin icoane aplicate, iar tampla s-a facut in 1926, in plus icoanele sunt multe litografiate. Inventarul "averei imobile si mobile a Sfintei Biserici grecoortodoxe din comuna bisericeasca Heghigu" pe anul 1872 cuprinde: biserica avand hramul "Schimbarea la fata", zidita in anul 1854; scoala confesionala construita in anul 1871; casa parohiala construita in anul 1864; 3,3/4 iugare, 12 carti bisericesti (Evanghelie, Bucuresti, 1760; Mineie, ianuarieiunie, Sibiu, 1835; Biblia, Buzau, 1855; Penticostariu, Sibiu, 1859; Triod, Sibiu, 1860; Molitvelnic, Sibiu, 1864). In vara anului 1999, o furtuna puternica a distrus turnul si acoperisul bisericii. Eforturile comunitatii locale de a gasi resursele financiare si materiale necesare repararii nu au avut finalitatea dorita. In aceste conditii, in pragul iernii, Prea Sfintitul Ioan, impreuna cu 20 de maici de la Centrul Eparhial din Miercurea Ciuc si de la manastirea Izvoru Muresului, lucrand zi lumina, a reusit ca in timp de o saptamana sa ridice din nou turnul si acoperisul sfantului lacas. In sirul preotilor slujitori cunoscuti ai altarului in Haghig se inscriu: Pantelimon Stoica (1767); Georgiu Aitean (1847); Iosif Bucsa (1880-1915); Cornel Mandel (1927-1932) din Porumbacu; Aurel Radu (1932-1935) din Tarnava, a fost consilier la Mitropolia Sibiului; Pavel Vitelariu (1936-1946) din Medias; Ioan Hadarean (1947-1977); Nicolae Floroiu (1977-1983); Nichita Runcan (1983-1988); Georgescu Calin Dumitrean (1989-1995); Dragos Eugen Marian (din 1995 si in prezent).

Pe un document al parohiei ortodoxe din Araci din anul 1865, preotul Alexandru Cioflec face urmatoarea consemnare despre firea enoriasilor sai: "Crestinii nostri din Haghig sunt impartiti in pareri asa de tare, incit nici Cicerone, cu toata maiestria si puterea cuvantarilor sale, nu i-ar putea dumeri si intruni". In sec al XIX-lea, impreuna cu Protopopiatul Treiscaune (superior) a functionat un timp si Protopopiatul Haghigului si Valcelelor, cu sediul la Valcele, protopop fiind preotul Ioan Moga.

Parohia ortodoxa din Haghig avea in 1947 un teren de 25,8 ha, casa parohiala si casa culturala. La Arhivele Nationale din Sfantu Gheorghe se pastreaza registrele de stare civila ale parohiei ortodoxe din Haghig din anii 1880-1950. Din jurul anul 1865 functiona la Haghig o scoala confesionala. In 1847, paroh si catihet era Iosif Bucsa, care avea 39 de scolari (20 de baieti si 19 fete). Din acel an a inceput sa functioneze "Fondul scolasticu" pentru acoperirea salariului invatatorilor. Documentul poarta semnatura preotului Georgiu Aitean, epitropului Ioan Motoasca si a consilierilor Teodor Puscariu si Ioan Cucu. Invatatori ai scolii din sat erau, in 1907, Nicolae Marin si Andrei Bucsa.

Dupa Marea Unire din 1918, scoala confesionala ortodoxa s-a transformat in scoala de stat, si-a construit un nou local, sporindu-si rolul de institutie principala de invatamant si cultura. Documentele vremii vorbesc de frumoasele serbari scolare, de contributia profesorilor la pastrarea traditiilor romanesti. In prima si a doua jumatate a sec. al XX-lea, scoala a fost condusa multi ani de profesorii Gheorghe Ionescu, Carol Zakarias, Gheorghe Grozea, Ion Buzatu. Dupa 1970 directori ai scolii au fost: Alexandru Toth, Alexandru Gajai, Doina Negrescu, Serban Gerda, Adrian Grozea (1990- 2000).

In anul scolar 1999/2000 au fost inscrisi la sectia cu predare in limba romana 191 copii, din care 20 in ciclul prescolar, 90 in cel primar, iar 81 in cel gimnazial. Prin stradania directoarei scolii generale, Nicoleta Tompea, in toamna anului 2001 s-a infiintat un cabinet de informatica. Pentru istoria culturala a Haghigului este interesant faptul ca in anii 1883-1885, Academia Romana a publicat Doine si strigaturi din Ardeal, intre localitatile studiate fiind si Haghig. Cinci ani mai tarziu, o alta carte, intitulata Cinzeci de colinde adunate cuprinde si colinde din Haghig. Aflam din informatia publicata in "Gazeta Transilvaniei" din 29 decembrie 1899 ca, pentru masa studentilor "de la scoala medie si superioara din Brasov", s-au facut colecte, "pe lista nr. 55", de catre "Prea Onoratul Domn protopresbiter D. Coltofeanu" din Bretcu, unde s-au adunat 14 coroane. Au contribuit: D. Coltofeanu, Ios. Bucsa (paroh in Haghig), I. Marin (paroh in Cristur), David Coman (paroh in Vama Buzaului), Alex. Negoiu din Intorsura Buzaului, I. Bucsa (paroh in Arini) si G. Fazekas (paroh in Lisneu).

In toamna anului 1908 s-a facut apel pentru colectionarea de obiecte casnice romanesti, pentru expozitia ce urma sa se deschida cu sprijinul bisericii din Haghig. In perioada interbelica, cercul cultural al ASTREI a desfasurat in Haghig cursuri de scoala taraneasca. Fanfara romaneasca din Haghig avea conducator, in 1933, pe Aron Motoasca. La 23 februarie 1936, in Haghig s-a tinut o serbare culturala, oaspeti fiind un grup de eleve de la Scoala Normala din Sfantu Gheorghe, conduse de directoarea Eliza Litu si corul "Valcele". Cu acest prilej, elevele au interpretat Florin si Florica si Unchiul cel intelept. Un moment de seama in viata comunei a fost in iunie 1936, cand localitatea are ca oaspete de seama pe marele Nicolae Iorga, care a fost primit la scoala primara de invatatorul Gheorghe Leu si de notarul Iosif Dancu.

In anii perioadei interbelice, tot corpul profesoral era implicat in activitati de educatie culturala si nationala. Localitatea Haghig nu a intrat in teritoriul cedat dupa 1940. Printre personalitatile nascute in Haghig se numara: Gheorghe Goga (in a doua jumatate a sec. al XVII-lea), fratele bunicului lui Octavian Goga. A donat Bisericii reformate din Haghig orologiul din turnul bisericii, cu dorinta de a se trage clopotele gratuit pentru fiecare decedat din neamul sau. Fiul sau, Miron Goga, a fost judecator la Viena. Nicolae Bogdan (1867-1952), absolvent al Facultatii de Litere a Universitatii din Cluj. A predat limba maghiara, romana si latina la "scolile cele mari romanesti din Brasov" intre anii 1892-1916. Este autor de manuale scolare (Gramatica limbii romane si Manual de limba maghiara), reeditate de mai multe ori. Dupa Marea Unire, se stabileste in Cluj si este director al Liceului "Regina Maria" din Cluj, primul liceu romanesc din acest oras. A fost membru al Sinodului arhiediecezan de la Sibiu. In 1916, desi era ofiter in armata austroungara, a intrat in serviciul armatei romane. Dupa retragerea armatei romane, Nicolae Bogdan impreuna cu sotia pleaca in exil. Ajuns in capitala Frantei, face parte din Consiliul National al Unitatii Romane, sub presedintia lui Take Ionescu. A dus o intensa activitate in viata publica, culturala si politica.

A fost secretar si apoi director al Despartamantului Brasov al ASTREI. A activat si in alte societati: Casina Romana, Societatea studenteasca de lectura "Ioan Popasu", Reuniunea de gimnastica si cantari. A avut o intensa activitate publicistica in Dreptatea si Gazeta Transilvaniei. In exil publica studiul Les roumains de Transilvanie.

Miron Cretu (27 octombrie 1887-1960), a urmat scoala primara in satul natal, apoi Liceul ortodox "Andrei Saguna" din Brasov si Facultatea de medicina la Budapesta. Din 1923 pana in 1940 a fost medic primar al jud. Trei Scaune. A indeplinit in paralel si alte functii in institutiile judetului Trei Scaune. Dupa 1949, este arestat si obligat sa munceasca la canalul Dunare-Marea Neagra. La iesirea din inchisoare i s-a stabilit domiciliul fortat la Vatra Dornei. A murit in 1960, in Vatra Dornei.

Dr. Vicentiu Rauca-Rauceanu, s-a nascut la 6 decembrie 1888, in Haghig. Dupa absolvirea scolii primare din satul natal, a urmat cursurile Liceului "Andrei Saguna" din Brasov, iar apoi pe cele ale Facultatilor de drept din Budapesta si Cluj. A obtinut titlul de doctor in drept la Budapesta. Incepind cu data de 22 iunie 1922 pana in 1927, a fost numit prefect al judetului Trei Scaune. In aceasta functie s-a impus prin cultura, eruditie, profesionalism, afirmandu-se ca un conducator dinamic, adeptul unei conceptii moderne despre administratia de stat. A fost membru P.N.L. si fruntas local al acestui partid. Numele doctorului Rauca si al fratelui sau, Vicentiu Rauca Rauceanu (fost primar al orasului Sfantu Gheorghe) sunt legate de epoca de inflorire economica si de dezvoltarea democratica a localitatilor de pe meleagurile covasnene. Octav Deac (nascut in 21 octombrie 1892), fiul preotului greco-catolic Dumitru Deac din Haghig, absolvent al Gimnaziului superior greco-catolic din Blaj, era in 1910-1915, student al Facultatii de Medicina din Cluj, bursier al Fundatiei "Al. Sterca Sulutiu". In 1912-1914 studia la Facultatea de Medicina din Viena.

Alte personalitati romanesti nascute in Haghig sunt: Miron Bucsa, colonel in garda regelui Carol I; Alexandru Iteanu, farmacist in Bucuresti, fost senator de Trei Scaune in perioada interbelica; Dionisie Fulea si Ilie Motoasca, farmacisti in Bucuresti, Lucia Motoasca (Serban), farmacista in Sfantu Gheorghe; Octavian Fulea, directorul Bancii Romanesti din Targu Mures; Aron Motoasca, aviator; medicii Romulus Motoasca si Ilarion Motoasca, ultimul erou cazut la cotul Donului; Constantin Vladareanu, diplomat, fost ambasador la Moscova; Florian Cretu, medic veterinar Sfantu Gheorghe; Octavian Serban, antrenor federal de baschet; Adrian Coc, profesor de educatie fizica, antrenor in Statele Unite ale Americii; Adina Casas, redactor la postul de televiziune Prima TV etc.

Sirul primarilor romani din Haghig, cuprinde nume precum: Alexandru Bucsa, Aron Motoasca, Gheorghe Staicu, Ilie Vlad, Alexandru Necsoi, Gheorghe Hora, Nicolae Nesinov, Maria Racaru, Angelica Ancu, Gheorghe Motoasaca, Alexandru Cucu.

Carti Ortodoxe

Cuprins