Oituz


Oituz

Satul Oituz apartine comunei Bretcu si este situat in pasul Oituz, la poalele varfului Oituz, la limita judetului Covasna cu judetul Bacau, pe DN 11 si drumul european E 577.

Vestigii arheologice. In 1847, cu prilejul construirii drumului prin pasul Oituz, s-au descoperit in perimetrul localitatii: un celt de bronz si un varf de lance de bronz, din epoca bronzului tarziu. Pe malul stang al paraului Oituz, la nord de sat, s-a descoperit intamplator, in 1961, un bordei dacic cu ceramica si vase dacice lucrate cu mana, tip borcan, din sec. I i. Hr.- I d. Hr. Tot in acel an s-au identificat in vatra satului: o moneda romana, doua fragmente dintr-un coif de fier, un topor, pinteni si unelte de fier, probabil din perioada medievala. In albia vaii Oituz s-au gasit caramizi romane de paviment. Prin acest pas trecea drumul roman care facea legatura intre Dacia si Moesia Inferior. La 5 km de sat se pastreaza un turn de observatie din epoca romana, sec. II-III. d. Hr.

Prima atestare documentara: 1533, Wthas.

Denumiri istorice romanesti: 1854, Oituz.

Localitatea a avut si are stranse legaturi atat cu Bretcu cat si cu Poiana Sarata (aceasta din urma a apartinut pana in 1952 de judetul Trei Scaune), constituind o localitate de interferente intre Transilvania si Moldova.

Satul Oituz are rezonanta unui templu al istoriei nationale, prin luptele victorioase ale Armatei Romane care s-au dat aici, in timpul primului si celui de-al doilea razboi mondial.

Este de consemnat pentru istorie atitudinea sovina a preotului reformat din Oituz, care, la serviciul divin tinut la intrarea trupelor maghiare in catunul Oituz, in toamna anului 1940, a spus: "Valahul trebuie batut pana curge sange din ciolan".

Valea Oituzului, alaturi de celelalte pasuri, trecatori si plaiuri din Carpatii de Curbura, a fost un punct important comercial, economic, cultural al locuitorilor de o parte si de alta a Carpatilor.

Marele scriitor Mihail Sadoveanu a poposit si el in mai multe randuri in acest loc, cunoscuta fiind pasiunea sa pentru pescuit.

Vedere din Poiana Sarata, localitate "roita" din Bretcu, apartinatoare pana in 1940 de judetul Trei Scaune (inceputul secolului XX) Localitatea a gazduit, in toamna anului 1848 (12-13 septembrie), o adunare a reprezentantilor secui, unde s-au stabilit unele masuri impotriva romanilor.

In perioada interbelica a functionat scoala mixta cu sectie in limba romana si gradinita de copii.

In Catalina exista, in 1939, un numar de 18 credinciosi romani, care aveau o capela ortodoxa, la care slujea preotul din Zabala, Ioan Ciora. Atat capela, troita si clopotnita, donate in cadrul actiunii de emotionanta solidaritate nationala din perioada interbelica, au fost distruse in toamna anului 1940.

Credinciosii romani din Catalina apartin azi parohiei din Targu Secuiesc.

Carti Ortodoxe

Cuprins