Zabala


Zabala

Centru de comuna, satul Zabala este situat pe paraul cu acelasi nume, pe o terasa la poale de munte, in valea Raului Negru, la o altitudine de 555-585 m si la 29 km de Sfantu Gheorghe.

Vestigii arheologice. Pe teritoriul satului s-a descoperit asezarea eponima a culturii Zabala, care pana in prezent este cunoscuta dintr-o singura asezare si dintr-un singur mormant.

Cultura Zabala se incadreaza intr-un orizont pre-Schneckenberg.

Materialul ceramic specific ei prezinta un aspect cultural distinct, caracteristic perioadei timpurii a epocii bronzului. Ceramica arsa cenusiu-negru este reprezentata de o amfora cu corp inalt-ovala sau piriforma, cu gat cilindric; un vas cu gat cilindric si forma sferica; castroane de dimensiuni mari sau mici; o cana cu toarta trasa din buza; un vas cu corp globular; un vas askos si strachini de diferite forme, cu gura in palnie. Forma dominanta si proprie este paharul cu marginea intarita. Ceramica este lustruita in interior si exterior; la unele forme, partea interioara fiind barbotinata sau grunjoasa. Decorul consta din siruri de impresiuni in jurul marginii si al gatului, mai rar intalnindu-se benzi in relief, crestate sau impresiuni de sfoara rasucita. Alaturi de ceramica au fost descoperite si fusaiole plate, idoli zoomorfi si un topor miniatural, fragmentar decorat cu snur, cu gaura de inmanusare verticala. Ritul de inmormantare este cunoscut prin descoperirea unui singur mormant plan, in pozitie chircita, orientat in directia est-vest, cu fata spre est. Din vatra satului mai provin: o toarta de vas din prima epoca a fierului prezentand caractere scitice si fragmente ceramice lucrate cu mana si cu roata, din sec. I i. Hr.-I d. Hr., probabil apartinand unei asezari dacice; doua fusaiole de lut, o secure de "trahit" lustruit cu doua taisuri drepte si profil curb, amintind de securile duble egeene, un pumnal de bronz cu maner plat ajurat, de un tip original, datand din epoca bronzului, drahma de Dyrrhachium si denari republicani.

Prima atestare documentara: 1466, Zabola.

Denumiri istorice romanesti: 1750, Zebola [Zabola]; 1787, Zobola [Zabola]; 1854, Zabola.

Muntii din vecinatate poarta numele: Bucagu, Zarna, Lacaut. In vatra localitatii se intalnesc toponimele: Lunca si Campu Movilei, Campu satului, Dupa Deal, Ulita Condrieasca, Ulita din sus etc.

In lustra din 1614, ordonata de principele Gabriel Bethlen, este mentionata in Zabala si vaduva lui Luca Maier (Maior Lukaczne), jelera.

La 26 iunie 1676 este innobilata familia Kozma din Zabala, foarte probabil de origine romaneasca.

Un morar roman (Molnar Olah) din Zabala figureaza intr-un document din 1721.

Semnificativa pentru relatiile dintre localitatile arcului intracarpatic transilvan si cele din Moldova si Tara Romaneasca este insemnarea negustorului Nicolae Todea din Zabala, aflat in Tara Romaneasca la sfarsitul secolul al XVIII-lea. Negustorul trimite comunitatii natale un Octoih romanesc imprimat la Ramnic, scriind pe aceasta cale celor de acasa urmatoarea epistola: "Ma inclin cu sanatate dumitale taica si maica. Vei sti ca ti-am trimis o mie de oca de lana si voi sti ca pana la Brasov ma tine cate parale 14. Si sa vinzi cat de curand daca vei putea, si sa-mi trimiti bani ca am mai arvunit inca o mie de oca, cate 8 parale. Si sant sanatos".

Conscriptia confesionala ortodoxa din 1829 inregistreaza in Zabala 28 de familii romanesti cu 76 de suflete, dintre care: Mogos, Chereches, Seceleanu, Condra, Munteanu, Burnicu, Husul, Paltanea, Zmadu, Bulari, Maciuca, Gondea, Galateanu, Pofteriu, Dascalu, Ciucunoaie.

In dictionarul geografic al lui Ignaz Lenk von Treuenfeld de la 1839, localitatea Zabala este mentionata drept "sat locuit de graniceri secui si de romani".

Comunitatea romaneasca din localitatea etnic mixta Zabala, cu toate meandrele istoriei din sec. XX, a cunoscut o evolutie demografica pozitiva.

Locuitorii sai graviteaza spre orasul Covasna, municipiile Targu Secuiesc si Sfantu Gheorghe, dar au si legaturi foarte stranse cu localitatile de peste munti, din judetul Vrancea.

Prima atestare a bisericii din Zabala dateaza din anul 1777.

In anul 1828, obstea credinciosilor romani ortodocsi din Zabala si-a inaltat o biserica de lemn in mijlocul cimitirului, cu hramul "Adormirea Maicii Domnului". Biserica a fost declarata monument istoric. Pe usile imparatesti ce poarta icoana Bunei Vestiri este scris anul 1777, dupa traditie ele au apartinut vechii biserici din Covasna, daruite celei din Zabala cu ocazia construirii bisericii. Picturile se remarca prin pastrarea unor elemente decorative traditionale, autorul lor semnandu-se cu numele Ioan Dobra Zugrav, avand evidente legaturi cu centrul artistic din Scheii Brasovului.

Icoanele pictate pe sticla si pe lemn sunt din secolul al XVIII-lea: Sfanta Treime, Maica Domnului, Sfantul Nicolae, Sfantul Haralambie. Printre cartile de cult deosebit de valoroase se numara si: Octoih din 1763, scris cu slove chirilice, achizitionat in 1777; Liturghier, din 1769, cumparat in 1820; Triod, Blaj, 1771; Apostol, din 1794, cumparat in 1822; Octoih Mare, Karlowitz, 1811; Minei, Bucuresti, 1893.

Biserica este ridicata in forma de corabie, avand altar, naos si pronaos, cu un turnulet mic la intrare. Fundatia este din piatra, peretii din lemn, iar acoperisul din sindrila. Nu este pictata nici in interior, nici in exterior. Tavanul este din scandura vopsita verde, iar la altar are pe mijloc o cruce mare cu rosu si alb.

Zabala a fost initial filie a parohiei Covasna. Pentru aceeasta filie, in 1855 se mentioneaza la bunuri "nemiscatoare", in afara de biserica, o casa veche in care locuieste cantorul si tot in aceasta casa se tineau si prelegerile pentru elevi. Biserica mai avea o gradina, parte cu pomi, parte de semanat folosita de cantor. In randul "bunurilor pretioase" se mentioneaza un potir de "argintu suflat cu aur, 8 carti de rit si protocoale".

Inventarul din 1868 consemneaza existenta in Zabala a urmatoarelor bunuri eclesiastice: o biserica de lemn, doua cimitire, un clopot si o toaca, obiecte de cult, noua icoane mici, diferite carti bisericesti, o scoala construita din lemn cu doua sali. Inventarul este semnat de parohul Nicolae Comsa si de curatorii Ioan Condrea si Gheorghe Oprea.

La 7 septembrie 1997 au avut loc manifestarile prilejuite de cei 220 de ani de la ctitorirea bisericii vechi de lemn, cu hramul "Adormirea Maicii Domnului". La apelul pr. Ioan Bercu au raspuns acestei invitatii si reprezentantii bisericii reformate si romano-catolice din localitate, care i-au adresat o scrisoare de bun venit P.S. Ioan Selejan.

In anul 1911, filia Zabala a fost ridicata la rangul de parohie, sub administrarea pr. Ioachim Perju din manastirea Casin, judetul Bacau.

Dupa infaptuirea Marii Uniri de la 1918, numarul sporit al credinciosilor romani din Zabala a dus la inaltarea unei noi biserici, mai incapatoare. In anul 1935, sub indrumarea pr.

Gheorghe Rusu, cu sprijinul statului, al prefectului Valeriu Bidu si al credinciosilor, s-a inceput zidirea noii biserici. In septembrie 1940, pr. Gheorghe Rusu a fost izgonit, biserica ridicata in rosu si acoperita a fost "conservata" pana in anul 1942. Sfantul locas va fi terminat in 1943, in timpul pastoririi pr. Aurel Babici din Covasna, cel care administra si Zabala, fiind singura biserica ortodoxa sfintita in timpul ocupatiei horthyiste. Construita in stil bizantin in forma de cruce, cu o mareata cupola si doua turnuri la intrare, biserica are hramul "Sfantul Ilie". Are zid din piatra, caramida si beton, acoperita cu tigla si tabla zincata. Iconostasul, pictat de V. Constantinescu din Cluj, a fost daruit de Arhiepiscopia Clujului.

Sfintirea a avut loc in august 1943, si s-a efectuat de Episcopul Nicolae Colan al Clujului.

Biserica nu a fost pictata, ci varuita simplu atat in interior, cat si in exterior, fiind impodobita cu icoane donate de credinciosi, cu litografii inramate cu sticla. Din indemnul si cu sprijinul P.S. Ioan Selejan, in anul 2000, prin stradania pr. Ioan Bercu si a credinciosilor sai, a inceput pictarea bisericii de catre pictorul Petru Schipor din Suceava.

Preoti slujitori cunoscuti ai altarului bisericii din Zabala au fost: popa Neagul (1703) si Stan Barbu (1767); Ioachim Perju (1911-1916); Gheorghe N. Rusu (1926-1940), nascut la 1 august 1900 la Sita Buzaului, unde tatal sau era invatator si cantaret la biserica. A fost 4 ani invatator, hirotonit la 20 februarie 1926 de Mitropolitul Nicolae Balan. I-au urmat Aurel Babici din Covasna (1941-1944); Romulus Ciora (1944-1979).

In anii 1979-1990, preot slujitor a fost David Pozna, urmat de Ioan Bercu (1990 pana in prezent), din Bretcu, fost paroh la Targu Secuiesc, numit in aceasta parohie cu data de 1 octombrie 1990. Sub pastorirea pr. Ioan Bercu s-a inceput construirea unei noi case parohiale (unde urmeaza sa fie amenajat un muzeu etnografic local), pictarea bisericii noi, efectuarea de reparatii la biserica veche - monument istoric si constituirea unui cor al bisericii.

Dupa Dictatul de la Viena (august 1944), si credinciosii romani din Zabala au avut de suferit de pe urma agresiunilor unor etnici maghiari. Astfel, se consemneaza ca, in noaptea de 13/14 septembrie 1940 locuitori maghiari ai comunei s-au constituit in banda, au sfaramat crucea de piatra din comuna si au navalit in casele romanilor.

Credinciosii din Zabala au ramas fara preot, care a fost nevoit sa se refugieze, fapt intamplat in majoritatea parohiilor din secuime. In fata acestei realitati, Nicolae Colan, episcopul Clujului, adreseaza o circulara intelectualilor romani care vor sa vina slujitori in parohiile lasate fara pastori sufletesti. Unul dintre cei cinci invatatori care au raspuns chemarii Episcopului Nicolae, a fost si invatatorul Aurel Babiciu, originar din zona Clujului, slujitor in Zabala timp de trei ani 1941-1944), ani de teroare si spaima pentru toti romanii ramasi aici.

Despre suferintele sale ca preot misionar, numit in aceasta parohie in anul 1941, scria urmatoarele intr-una din emotionantele scrisori trimise Ierarhului Nicolae al Clujului: "Dupa cum se stie, in toamna anului 1940, odata cu cedarea Ardealului de Nord Ungariei, in regiunea Secuimii nu ramasese nici un preot ortodox roman (...). Grele timpuri au trecut atunci peste capetele romanilor. Printre cei dintai, am fost si eu, care din dorinta de a sluji cu dragoste credinta si natiunea mea romaneasca m-am prezentat spre a lua pe umeri aceasta grea misiune. Am primit spre pastorire credinciosii din parohia Covasna, si spre administrare parohiile: Zabala, Papauti,

Zagon si Valea Mare. Parohia Zabala am administrat-o timp de trei ani. In acest timp nu era timp de odihna pentru mine. Zi si noapte eram pe drumuri. De multe ori cand mergeam sa savarsesc Sf. Liturghie in vreo comuna dintre acestea, eram arestat de autoritati si scos cu excorta din satul respectiv.

Eram tratat mai rau decat ca si facatorii de rele. Dar cu toate acestea, eu n-am dat inapoi si nici n-am fugit din secuime, cum doreau ungurii. Cu mai mare darzenie am inceput la repararea bisericilor si edificarea lor. In parohia Zabala, am terminat de edificat biserica cea noua. Singurele manifestari sufletesti ale romanilor din secuime au fost cu ocazia sfintirii celor doua biserici din Covasna si Zabala.

In dimineata zilei de 24 august 1944, dupa incheierea Armistitiului intre Romania si Marile Puteri, am fost arestat de catre jandarmii cu pene ai lui Horthy. Am fost dus intre baionete si tinut inchis 7 zile. Dupa aceea am fost cu domiciliul fortat 2 saptamani. Cand cu trecerea frontului, am fost nevoit sa fug in munti cu intreaga familie. Era pe punctul sa fiu impuscat, insa Tatal Ceresc m-a avut in paza lui".

Dupa instaurarea administratiei sovietice, in fapt maghiare, din 15 noiembrie 1944, asupra populatiei romanesti pasnice s-a abatut din nou furia si razbunarea unor localnici maghiari.

Astfel, cu ocazia retragerii autoritatilor romanesti, dupa nici doua luni de stapanire, garzile unguresti au atacat posturile de jandarmi din Zabala si localitatile invecinate. A doua zi, pe 16 noiembrie 1944, au fost maltratati si impuscati patru romani din Zabala si Covasna. La 7 decembrie 1944, garda secuiasca a inconjurat cartierul romanesc, batand si maltratand pe plugarul roman Anton Gheorghe si pe alti 40 de locuitori. In ziua urmatoare, un alt detasament de gardisti unguri, in numar de peste 150, au arestat pe plutonierul Simion Gavrila si pe alti 20 de romani. Au fost arestati si batuti fruntasi romani din sat.

In decursul anilor biserica a fost reparata de mai multe ori.

Sub indrumarea pr. David Pozna, biserica a fost refacuta in intregime. In vara 1978-1979, s-au efectuat reparatii la acoperis si s-a vopsit tabla zincata in timpul pastoririi pr. Ioan Ciora. In anul 1992, prin grija pr. Ioan Bercu, biserica a fost zugravita in interior si exterior, s-a reparat acoperisul si s-au adus alte imbunatatiri. Dupa infiintarea Episcopiei Ortodoxe a Covasnei si Harghitei, cu sprijinul P.S. Ioan, biserica a fost reparata si a inceput pictarea ei, fiind in stadiul final de constructie o noua casa parohiala.

Un eveniment deosebit pentru intreaga comunitate locala a avut loc duminica, 7 septembrie 1997, in preajma praznicului "Adormirea Maicii Domnului", hramul vechii biserici de lemn. La intrarea in localitate, P.S. Ioan a fost intampinat dupa datina strabuna, de tineri calareti in costume nationale si de reprezentantii autoritatilor locale. Dupa savarsirea Sfintei Liturghii de catre P.S. Ioan impreuna cu un sobor de preoti, a avut loc o evocare istorica prilejuita de implinirea a 220 de ani de la inaltarea bisericii ortodoxe, monument istoric, si un simpozion dedicat invatatorului-rapsod Ioan Hagiu. La toate aceste manifestari, impreuna cu romanii au participat si multi concetateni de etnie mahiara. In scrisoarea inmanata P.S. Ioan cu aceasta ocazie, de catre reprezentantii bisericilor maghiare, se spune: "Noi, reprezentantii Bisericii Reformate si Romano Catolice din comuna Zabala, cu ocazia primei vizite a Dv., in numele Consiliilor precum si al enoriasilor nostri, va transmitem traditionalul "Bine ati venit", "Isten hozott". (...) Permiteti-ne sa ne exprimam in mod solemn ca potrivit invataturii crestine suntem consecventi de a continua o pasnica colaborare si in viitor in spiritul tolerantei si al ecumenismului. Dorim din suflet ca aceasta zi sa fie binecuvantata de mantuitorul nostru". Scrisoarea este semnata de preotii Bartalos Jakab si Pastori Tibor si consilierii Sido-Slivester Jeno si Demes Ferenc.

In 1998, cu ocazia celor 80 de ani de la Marea Unire, de sarbatoarea Sfantului Andrei, parohia din Zabala si vrednicul pr. Ioan Bercu au fost gazdele Colindului celor 80 de tineri studenti din principalele centre universitare ale tarii, grupati in cadrul organizatiilor de tineret crestin-ortodoxe ASCOR (Asociatia Studentilor Crestini Ortodocsi Romani) si LTCOR (Liga Tineretului Crestin Ortodox Roman), avand in frunte pe omul de cultura, neobositul prof. Ilie Moldovan.

A fost un moment de inaltare sufleteasca pentru credinciosii din Zabala, care si-au oferit toata dragostea in calitatea de gazde, iar pentru colindatori a fost un prilej unic de a constata ospitalitatea si generozitatea traditionala romaneasca de pe aceste meleaguri.

La Arhivele Nationale de la Sfantu Gheorghe se pastreaza registrele parohiale de stare civila ale parohiei ortodoxe din Zabala intre anii 1813-1950.

De-a lungul anilor, din localitatea Zabala au fost culese, inregistrate si tiparite colinde, cantece populare, de leagan, de haiducie si balade, inclusiv variante locale ale Mioritei.

Ca si in alte parti, primele scoli romanesti apar pe langa biserici si manastiri. In anul 1815 exista o scoala pe langa biserica. Istoricul Simion Retegan publica, in cartea sa Sate si scoli romanesti din Transilvania la mijlocul secolului al XIX-lea (1867-1875), un memoriu catre sinodul ortodox din Sibiu, in care locuitorii cereau un ajutor material pentru salvarea scolii romanesti din localitate.

Prima scoala romaneasca a functionat intr-o camera a casei parohiale, pana in 1914, iar primul invatator cunoscut (in afara de preotii locului) este Solomon Gheorghe, din anul 1860. I-a urmat apoi Gheorghe Teculescu in 1873, dupa 1876 Nicolae Solomon, Ludovic Pop, Ion Moldoveanu, iar din 1891 dascalul Mihai Petru. Din totalul de 55 de elevi de varsta scoala in anul 1893/1894, 45 au urmat si anul urmator cursurile.

La sfarsitul anului scolar, 8 au fost "distinsi", 28 "buni" si 9 "debili". Toti elevii aveau manuale scolare (33 pe toate si 12 "in parte").

Pana in 1918, invatamantul de stat a fost obligatoriu in limba maghiara, iar dupa Marea Unire, romanii din zona au avut posibilitatea de a studia in limba romana. Actuala cladire a Scolii nr. 1 a fost construita intre 1873-1876, prin contributia si munca localnicilor, iar la inceput au invatat in ea 194 de elevi organizati in sase clase. Din 1920 scoala a functionat cu clasele I-VII, fiind inscrisi 115 elevi romani la sectia romana si 161 elevi maghiari la sectia maghiara. In perioada interbelica, un rol important in educarea copiilor l-a avut organizatia "Strajeria", din care faceau parte elevii cei mai buni. In anul 1937, director al scolii a fost ales invatatorul Gheorghe Fediuc, trimis pe front in al doilea razboi mondial, unde a si murit, in 11 iunie 1944.

Intre anii 1940-1943, scoala a functionat numai in limba maghiara. In aceasta perioada, romanii au fost prigoniti, batuti, deportati. Din anul 1944, scoala isi reincepe cursurile cu cele doua sectii, romana si maghiara, dar si cu doi directori, Gheorghe Timaru pentru sectia romana si Solyom Ferenc pentru cea maghiara. Intre 1965-1967 s-a construit un corp nou de cladire cu opt clase.

In anul scolar 1999/2000 au fost inscrisi la sectia cu predare in limba romana 146 copii, din care 42 in ciclul prescolar, 44 in cel primar, iar 60 in cel gimnazial. In anul scolar 2000/ 2001 erau inscrisi la sectia cu predare in limba romana 31 de prescolari, 35 scolari la clasele I-IV si 60 la clasele V-VIII.

Cadrele didactice care s-au remarcat de-a lungul timpului sunt: Nicolae Furtuna, Dorina Chirulescu, Nicolae Hagiu, Alexandru Hagiu, Nicolae Dragan, Valeriu Dobros, Gheorghe Fediuc, Aurel Tarlungeanu, Vasile Hulpoi, Gheorghe Timaru, Ana Fediuc, Maria Cioara, Elisabeta Timaru, Dumitru Olteanu, Gheorghe Vasilescu, Gizela Vasilescu, Octavian Dobros, Vasile Vulpoi, Ion Ciurea, Stanca Constantin, Gheorghe Fediuc-fiul, Gheorghe Serban, Maria

Ciora, Ana Hagiu, Maria Munteanu, Profira Manolache, Maria Sulea, Dan-Mihai Hagiu, precum si parintele Ioan Bercu. Multe din cadrele didactice ale acestei scoli au ajuns inspectori scolari: Gheorghe Timaru, Gheorghe Vasilescu, Kozak Albert s.a. Echipa de directori ai scolii este formata din: prof. Sido Albert - director, invatator Dan Mihai Hagiu - director adjunct.

Printre intelectualii satului Zabala, s-au remarcat de-a lungul timpului urmatorii:

Preotul Romulus Ciora, nascut in Zagon la 23 aprilie 1915. A invatat in localitate, apoi la Liceul "Andrei Saguna" din Brasov si la Academia Teologica "Andreiana" (1937). A fost hirotonot preot pentru parohia Martineni, jud. Trei Scaune, in septembrie 1938. In 1940 s-a refugiat, slujind la Rausor, judetul Fagaras, pana in noiembrie 1944, cand a fost transferat la Zabala. In 1948 este arestat si condamnat la 15 luni inchisoare pentru "delictul de uneltire contra ordinei sociale", fiind elibarat in iunie 1950. Si-a adus contributia la imbunatatirea bisercii din Zabala, la construirea Casei Culturale si la ridicarea Scolii din Rausor.

Din Zabala este si renumitul rapsod Ioan Hagiu, autorul vestitei melodii Cu caciulile pe frunte, dar si a unor poezii si pagini memorialistice aflate in manuscris. Nascut in noiembrie 1926 in Zabala, Ioan Hagiu a fost invatator, un neobosit culegator de folclor si obiecte arheologice, laureat al mai multor premii judetene si nationale pentru promovarea creatiei folclorice romanesti (a fost cooptat in cenaclul "Flacara", condus de poetul Adrian Paunescu, in cadrul caruia s-a afirmat prin compozitii proprii).

Invatatorul Nicolae Hagiu a cazut eroic la datorie, in 1941, langa Odessa. Fratele sau, invatatorul Alexandru Hagiu, s-a intors acasa ranit, cu doi colegi-invatatori, pe nume Zabava, pe care i-a ajutat sa se reintoarca acasa. Invatatorul Munteanu a luptat si el pentru eliberarea Basarabiei. Invatatoarele Maria Cioara si Ana Hagiu au indrumat generatii de elevi, au initiat diverse activitati culturale-piese de teatru, dansuri populare, coruri. S-au evidentiat inspectorii scolari Gheorghe Timaru, Gheorghe Vasilescu, Popina Gheorghe, precum si Constantin Timaru, redactor sef al ziarului Cuvantul Nou. S-au remarcat prin profesionalismul lor, dedicat societatii: Herman Rosner, economist si publicist, autor de lucrari de specialitate, presedinte al Camerei de Comert si Industrie a judetului Covasna; Romulus Razvan Oprea (n. 23 august 1964), inginer agronom, cercetator la Institutul de Cercetare si Productie a cartofului - Brasov, este director al SC Romion Agri/Co SRL, afacere proprie in agricultura si prelucrarea lemnului, reprezentant exclusiv in Romania al firmelor Agrico si Cebeco din Olanda; specializare in Marea Britanie la PBI Cambridge, in agricultura ecologica, specializare in genetica si ameliorarea cartofului, Emmerloord, Olanda, 6 luni in 1992 etc.; Ioan Oprea, zis "Primarul" (1891-1968), a fost timp de 19 ani primarul comunei Zabala; ca semn al pretuirii traditiilor nationale, purta mereu costum popular romanesc. Ioan Oprea (nepotul lui Ioan Oprea, 1954-1982) s-a distins ca un bun aviator.

Tot in Zabala s-a nascut Constantin Olariu, traducator al Editurii pentru literatura universala. "In familia noastra nu se vorbea decat romaneste", marturisea el in 1971. A invatat apoi si in limba maghiara. Familia s-a mutat la Targu Secuiesc, unde tatal suplinea pe profesorul de latina la gimnaziu. In 1971 pregatea o Antologie a literaturii maghiare. A tradus din Ady Endre, Jozsef Attila, Babits Mihaly, Moricz Zsigmond etc.

Pozsony Ferenc, nascut la 16 aprilie 1955, profesor universitar, etnograf, autor a unor lucrari monografice despre cultura populara maghiara (initiatorul punctului muzeal etnografic din localitate), despre rromii din Ardeal, ceangaii din Moldova s.a. Impreuna cu Gabriel Rusu Anghel a redactat volumul "Modele de convietuire in Ardeal. Zabala", lucrare editata de Asociatia Etnografica "Kriza Janos" din Cluj- Napoca, in anul 1999.

Carti Ortodoxe

Cuprins