Epoca bronzului tarziu - Cultura Noua


Epoca bronzului tarziu - Cultura Noua  

Inceputul epocii bronzului tarziu a fost marcat de o schimbare majora: ca urmare a extinderii spre vest a complexului cultural Sabatinovka-Coslogeni-Noua, a carui arie cuprindea teritoriile cuprinse intre Marea Azov, Dunarea de Jos si Muntii Apuseni, sud-estul Transilvaniei a fost din nou inglobat in aria culturala Carpato-Niproviana. La geneza culturii Noua au luat parte si populatiile autohtone: purtatorii culturilor Monteoru si Komarov din Moldova, precum si grupurile culturii ceramicii cu multe braie din stepele din nordul Marii Negre. Elementul estic care a contribuit la geneza culturii Noua, in literatura de specialitate, de cele mai multe ori, este atribuit unor populatii iranice (stramosii cimirienilor, scitilor, sarmatilor si altele) care, in mileniile II si I i. Hr. au dominat stepele Ponto-Caspice. Se presupune ca sinteza produsa in Bazinul Carpato-Dunarean intre iranici si populatia autohtona prototracica sau tracica a dus la formarea unor comunitati traco-iranice sau traco-cimiriene. Aparitia culturii Noua, in toata aria sa de raspandire, a fost marcata de schimbari importante. In domeniul metalurgiei se inregistreaza progrese remarcabile: pe scara larga, pentru obtinerea bronzului de calitate, se foloseste cositorul; tiparele de lut sunt definitiv inlocuite de cele de piatra, din doua sau mai multe valve, ceea ce a permis turnarea obiectelor in serie; ca urmare, a crescut gradul de standardizare a tipurilor de obiecte turnate in ateliere, acestea deservind teritorii din ce in ce mai mari; simtitor creste numarul obiectelor de traditie rasariteana, apar si se raspandesc tipuri noi de obiecte, printre care celtul - topor sau, mai rar dalta, cu corpul gol. Se amplifica practica depunerii obiectelor de bronz. Printre depozitele de bronzuri descoperite in sud-estul Transilvaniei le mentionam pe cele de la Arcus, Turia (jud. Covasna), precum si cel de la Miercurea-Ciuc (jud. Harghita). Printre numeroasele obiecte de bronz gasite in depozite, cele mai frecvente sunt celturile, varfurile de lance si secerile, iar in asezari, de obicei piese mici: ace, sule si carlige de pescuit.

Se produc schimbari semnificative in domeniul olaritului: formele ceramice devin mai simple, iar decorul este mai saracacios. In sud-estul Transilvaniei, spre deosebire de teritoriile extracarpatice, se intalnesc uneori vase ceramice care imbina trasaturile specifice culturii Noua in Moldova si Wietenberg in Transilvania.

Progrese remarcabile se produc in domeniul prelucrarii osului. Creste vertiginos numarul obiectelor de os si apare o serie de tipuri absolut noi: omoplatul crestat, varfuri de sageata cu patru aripioare si multe altele. Densitatea siturilor culturii Noua in sud-estul Transilvaniei era mult mai mica decat in Moldova. Pe teritoriul celor doua judete, in prezent, sunt cunoscute doar cca. 33 situri arheologice atribuite acestei culturi. Pana in prezent, in cadrul culturii Noua nu au fost atestate asezari fortificate. Cele mai concludente descoperiri s-au facut la Jigodin si Nicoleni - jud. Harghita, la Bradut si Zoltan - jud. Covasna. La Zoltan a fost partial cercetata o asezare care, in prezent, reprezinta cel mai amplu cercetat sit al culturii Noua din Transilvania. Desi sapaturile s-au efectuat pe suprafete mari (cca. 1.200 mp.), nu s-au descoperit urme de locuinte. In schimb, au fost descoperite 50 de gropi menajere, iar la marginea sudica a asezarii a fost cercetat un "cenusar", constand din depuneri si arderi succesive pe acelasi loc a unor cantitati mari de resturi paioase si lemn, in amestec cu numeroase fragmente ceramice, oase de animale, unelte, arme si podoabe de piatra, os si, mai rar, de bronz. Daca in cuprinsul asezarii stratul de cultura este foarte subtire si sarac in materiale arheologice, grosimea depunerilor in cuprinsul "cenusarului" depaseste 3 m. Una dintre interpretarile plauzibilele ale "cenusarului" de la Zoltan o poate reprezenta aceea conform careia acesta s-a format in urma depunerii si arderii periodice a unor deseuri, procedeu care avea, probabil, atat rationamente practice - de igienizare -, cat si rituale, legate de forta purificatoare a focului.

Comunitatile culturii Noua, inclusiv cea de la Zoltan, apar ca o populatie specializata eminamente in cresterea animalelor. Analiza a cca. 9.000 de fragmente de oase de animale de la Zoltan a demonstrat ca aceasta preocupare reprezenta principala sursa de proteine pentru locuitorii asezarii. Animalele domestice reprezentau cca. 90% din animale sacrificate in cadrul asezarii. Sunt reprezentate cele sase specii de animale domestice: vita, oaie, capra, porc, caine si cal. Printre speciile domestice, se detaseaza usor bovinele, cu o rata de cca. 30%. Urmatoarele se plaseaza ovicaprinele si porcinele, fiecare cu cate cca. 27%, urmate de cal (cca. 6 %) si caine (cca. 1%). Bovinele si caii erau folositi in principal pentru obtinerea alimentelor (lapte, carne), dar, asa cum arata analizele, si ca animale de tractiune si calarit.

Vanatoarea a jucat un rol neinsemnat. Dintre mamiferele salbatice, cerbul este elementul dominant. S-au mai identificat, in cantitati mici, castorul, lupul, iepure, pasari. Cultura Noua este renumita si pentru o industrie bogata a osului. Astfel, la Zoltan, cel mai mare numar de obiecte prelucrate (unelte, arme si podoabe) sunt cele din os: sageti, omoplati crestati, strapungatoare, ace, numeroase unelte lucrate din coaste de animale. Cercetarea urmelor de lucru pe aceste piese arata ca majoritatea au folosite pentru prelucrarea pieilor.

Pe de alta parte, in asezari se gasesc rasnite de piatra, sapaligi de corn si altele, care indica si preocupari pentru cultivarea plantelor si prelucrarea produselor vegetale. Ritul si ritualurile funerare ale culturii Noua in sud-estul Transilvaniei sunt ilustrate printr-o necropola plana de la Jigodin (astazi cartier al municipiului Miercurea-Ciuc). Defunctii, culcati in pozitie chircita pe o parte, au fost depusi in gropi simple sau - intr-un singur caz - intr-o cutie din lespezi de piatra.

Printre urmele practicilor rituale se remarca depuneri de vase intregi in mantaua si in zona adiacenta a unui tumul mai vechi de la Bradut (jud. Covasna), precum si depunerea ramasitelor unui copil intr-o groapa menajera in cadrul asezarii de la Zoltan (jud. Covasna). Aceleiasi categorii de descoperiri ii pot fi adaugate si "cenusarele", ale caror frecventa in Transilvania este mult mai mica decat in teritoriile aflate la est de Carpati. Pe la mijlocul sec. XII i. Hr., practic, tot spatiul Carpato- Dunarean a fost ocupat de purtatorii culturii Hallstatt-ului tracic, care se extindea din zona Dunarii Mijlocii pana la Nistru si mai departe spre est. O parte din comunitatile culturii Noua au fost asimilate de noii veniti, iar altele s-au retras spre rasarit, dincolo de Nistru.

Carti Ortodoxe

Cuprins