Bacel


Bacel

Satul Bacel apartine comunei Chichis si este situat la confluenta raurilor Tarlung si Negru, la intrarea dinspre Brasov in judetul Covasna.

Prima atestare documentara: 1829, Bacitalau.

Denumiri istorice romanesti: 1835, Luncasi sau Baci Teleac; 1892, Bacitelecul-Doberleului (inclusiv prima atestare).

Dupa traditie se spune ca, imediat dupa anul 1700, un oarecare oier cu numele de Lungu, venind de pe plaiurile sacelene (azi orasul Sacele) din judetul Brasov, pazind oile si constatand stufarisul si iarba buna pentru pascut, se stabileste cu turma de oi aici. Isi face o coliba si isi aduce langa sine si familia. Feciorii si fiicele lui se casatoresc, intemeind fiecare cate o gospodarie, ocupandu-se cu cresterea oilor si a vitelor. Asezarea de oieri a purtat astfel numele de Bacitelec (Catunul Baciului). Dupa 1918, asezarea a primit numele de Bacel. Din documentele bisericesti rezulta ca in 1829, filia Bacitalaului apartinea de parohia Chichis si avea urmatorii capi de familie: Ioan Colt, Ilie Sos, Nicolae Sos, David Minolan, Teodor Cimpoies, Ioan Virag, Dimitrie Cimpoies, Simion Cimpoies. In 1835, localitatea apare sub denumirea de Luncasi sau Baci Teleac, avand 9 familii, cu 48 de suflete.

In 1893, comunitatea ortodoxa este filie la parohia Dobarlau, fiind formata din 86 de familii, cu 411 suflete, din care 216 barbati si 195 femei. La Marea Unire din 1 Decembrie 1918 au participat, printre miile de romani adunati la Alba Iulia, si urmatorii

credinciosi din parohia Bacel: Gheorghe Iuga, supranumit "Mosu de pe lunca", Gheorghe Comanita de 19 ani, Gheorghe Vlad de 23 ani. Delegatia a fost condusa de Gheorghe Comanita, toti au fost imbracati in straie taranesti de sarbatoare.

"Hotararea noastra", documentul care exprima dorinta de Unire a bacelenilor cu patria mama, a fost semnat de 193 persoane, printre care: parohul Moise Grecean, profesoara Lucretia Grecean s.a. Originalul documentului se afla la Muzeul din Alba Iulia si este publicat in volumul 1918 la romani.

Pentru istoria bisericii din Bacel, este de remarcat faptul ca familiile ciobanesti erau impartite bisericeste intre parohiile Chichis, Bicfalau si Dobarlau, ca filii ale acestora, asa cum reiese din matricolele si documentele parohiei si dupa cum releva si preotul protopop Gheorghe Ratulea, in frumoasa monografie intocmita satului.

In anul 1880, "asezarea bacilor" insuma circa 35-40 de familii. Printre localnicii satului, care au furnizat informatii interesante despre istoricul bisericii, se afla: invatatorul Gheorghe Negrea, Alexandru Iuga, fost primar, Gheorghe Floroiu, fost clopotar, Gheorghe Negrea, fost cantaret bisericesc, Ioan Ticusan, Gheorghe Iuga, Nicolae Fonos, Gheorghe Iuga, Gheorghe Vlad, Ioan Sosu, Ioan Rosca, Nicolae Floroiu, Nicolae Patrunjel, fost consilier, Nicodin Negrea, fost epitrop, Gheorghe Floroiu, fost cantaret bisericesc, Gheorghe Comanita, fost primar.

Initiativa construirii bisericii au avut-o credinciosii: Ioan Ciripoc, P. Nicolae Iuga, Gheorghe Negrea, Damian Iuga, Ioan Negrea, Ioan Florea, Gheorghe Stanciu, Gheorghe Negrea, David Gheorghe Iuga. Lucrarile de constructie au fost conduse de mesterul Molnar, in timpul preotului Avram si epitropului Nicolae Iuga si au inceput in anul 1885, fiind finalizate in 1889. Pentru edificare au contribuit nu numai oamenii satului, ci si credinciosii din Transilvania si Muntenia, unde s-au facut colecte. Cu binecuvantarea Mitropolitului Miron Romanu, sfintirea bisericii s-a facut in 8 noiembrie 1893, de catre protopopul Dimitrie Coltofeanu impreuna cu un sobor de 10 preoti. Biserica este zidita in forma de corabie (dreptunghiulara), cu altarul din laturi hexagonale. Lungimea altarului este de 5 m, cu o fereastra. Plafonul bisericii este orizontal. Pe zidurile verticale sunt amplasate cate 2 ferestre pe ambele laturi ale naosului si prelungite, in partea superioara, cu un arc de cerc. In naos, la intrare, se afla catfasul (podisorul) sustinut de 2 stalpi de stejar, format cilindric. Lungimea totala a bisericii este de 23,35 m si latimea exterioara de 8 m. Zidurile, construite din caramida, au o latime de 60 cm, inaltimea turnului fiind de 25 m. Biserica a fost acoperita cu tigla iar turnul cu tabla zincata.

Printre primii conducatori ai bisericii a fost administratorul parinte Avram si epitropul Nicolae Iuga. Intre anii 1888-1910 urmeaza mai multi preoti cu titlul de administratori, si anume: Ioan Olteanu din Dobarlau, ajutat de preotul Moise Greceanu din Chichis, Ioan Pop din Ozun si Gheorghe Ludu din Prejmer.

Intre 1910-1913, in parohia independenta Bacel functioneaza primul preot ales, Eremie Ticusan, care in 1913 se transfera la Covasna. Din 1914, administreaza preotul Iosif Tatulea de la Dobarlau, ajutat de pr. Moise Greceanu (1856- 1944). Ultimul venea de la parohia Chichis, unde a functionat drept al doilea preot ales titular al parohiei Bacel, intre 1917- 1939.

"Din registrele matricole, din felul in care scria in acestea, rezulta ca a fost un preot ordonat. A ramas in amintirea credinciosilor ca un parinte bun, cu demnitate si binevoitor. A fost un preot de mir mult apreciat, pentru ca in sufletul sau ardea de ravna pentru binele enoriasilor. S-a straduit pentru semanarea cuvantului Evangheliei. A stiut sa intareasca sufletul celor dati lui spre pastorire. A fost un adevarat parinte" - scrie despre el atat de frumos parohul actual, parintele protopop Gheorghe Ratulea.

In perioada 1939-1956 functioneaza preotul Ioan Sosu (1906-1956), localnic din Bacel, al treilea preot ales, titular al parohiei Bacel. Avea o vocatie muzicala dezvoltata. Canta la vioara. A suferit mult in timpul regimului stalinist. Era un bun gospodar. Faptul i-a daunat, pentru ca si-a concentrat energiile pentru sustinerea gospodariei. "Dupa moartea lui, el dainuieste viu in sufletele enoriasilor. Aducerea lui aminte trezeste in toti, mari si mici, o clara expresie de recunostinta. Cand se ocupa de treburile gospodaresti avea o harnicie de furnica. Purta, in faptura sa, radacinile satului din care se tragea". Portretul ii apartine aceluiasi vrednic paroh actual, parintele Ratulea.

In 1956, dupa moartea preotului Ioan Sosu, parohia este administrata de preotul Vasile Glodeanu de la parohia Chichis, ajutat de preotul Nicolae Modoiu, secretarul protopopiatului Brasov. In anul 1958, este ales titular al parohiei pr. Alexe Apafi, care va functiona pana in anul 1962, cand a decedat. Din 1962 pana in 1963 a administrat pr. Petru Plesa de la parohia Lunca Calnicului.

Al cincilea preot titular al parohiei Bacel este Gheorghe Ratulea (din 1963 pana in prezent; din anul 1992 functioneaza si ca protopop al protopopiatului Sfantu Gheorghe). Este cea mai indelungata perioada de pastorire (37 de ani), in raport cu toti preotii amintiti mai sus care au slujit de la intemeierea parohiei. Dupa seismul din martie 1977, s-au executat lucrari de consolidare a intregului corp al cladirii, iar in anii urmatori s-au facut diferite reparatii la acoperis, pardoseala si pereti. In 1999 s-a aplicat, pe partea exterioara, terasit. Aplicarea acestuia s-a facut la sugestia si cu sprijinul P.S. Ioan Selejan si a credinciosilor din parohie. Iconostasul vechi era improvizat si, in 1961, preotul Alexe Apafi il inlocuieste cu altul, adus de la Maneciu-Ungureni.

Transportul a fost efectuat, prin munti si paduri, de catre credinciosii Gheorghe Negrea si Ioan Patrunjel. Pictura icoanelor de pe iconostas a fost executata de pictorul Ioan Vasu, in cursul anului 1961. Manopera a fost suportata de credinciosii parohiei. Stranele bisericii au fost realizate in timpul pastoririi preotului

Alexe Apafi, epitrop fiind Nicodin Negrea. Pictura bisericii, distrusa in intregime in urma seismului din 1977, a fost inlocuita in 1979 cu alta, in tehnica "fresca", executata de catre pictorul Toma Condrea din Rasnov. Dupa pictura, biserica a fost sfintita de Mitropolitul Nicolae Mladin la data de 28 octombrie 1979. O serie de piese de valoare istorica sau documentara au fost predate spre pastrare la Muzeul Spiritualitatii Romanesti de la Catedrala ortodoxa din Sfantu Gheorghe: Psaltire, 1756; Liturghier, 1845; Minee, pe 12 luni 1853-1856; Chiriacodromion, 1855; Biblia lui Andrei Saguna, 1856; Penticostarion, 1859; Triodion, 1860; icoane pe lemn si pe sticla din sec. al XIX-lea, alte obiecte de cult.

In vremea administrarii parohiei de catre Vasile Glodeanu, de la parohia Chichis, se initiaza construirea casei parohiale. Cheltuielile au fost acoperite din vanzarea vechii case parohiale catre Florea Cristea (cumparator), din vanzarea unor terenuri arabile catre Iosif Iuga (cumparator), precum si din contributia credinciosilor. Din sursele mentionate, in timpul preotului administrativ Vasile Glodeanu, casa este executata in rosu si sub acoperis. Lucrarile de finisare a casei se continua sub conducerea preotului Alexe Apafi si a preotului Gheorghe Ratulea. "De precizat faptul ca, in toate stradaniile pentru consolidarea si impodobirea lacasului de cult, de intretinere a acestuia si a casei parohiale, credinciosii parohiei, inclusiv copiii de scoala, au avut o atitudine jertfelnica". S-a depus, pilduitor, un mare volum de munca. "In general toate varstele s-au atasat si mai mult de biserica, de rosturile ei inalte, in directia mantuirii si pe seama neamului" (pr. Gheorghe Ratulea).

Printre epitropii din ultimii 30 de ani s-au remarcat, prin initiative gospodaresti si jertfelnice, urmatorii: Nicolae Patrunjel, Nicodin Negrea, precum si epitropii actuali, Constantin Colt, secundat de Gavrila Patrunjel. Primii ctitori care au jertfit pentru ridicarea cladirii au fost: Nicolae si Maria, Ioan si Tatiana, Stroie si Ana, Marin si Reveica, Ioan si Maria, Nicolae si Maria, Avram si Maria, Gheorghe si Ana, Ioan si Veroana, Gheorghe si Ana, Militon si Reveica, Nicolae si Ana, Moise si Maria, Ioan si Victoria, Ioan si Maria, Nicolae si Reveica, Andrei si Maria. In Cartea de Aur a parohiei mai figureaza numele unora care au jertfit pentru intretinerea si imbogatirea locasului sfant: Ieromonahul Atanasie Floroiu, de la Muntele Athos, Nicodim Negrea, Eugenia, Ioan si Ana Lapadus, cantorul Gheorghe si Tatiana Floroiu, Gheorghe si Ana Macas, Ioan si Reveica Sosu, vaduva Ana Ticusan, Gheorghe si Eufrosina Comanita, Aurel si Maria Florea, vaduva Tatiana Vlad, Ioan si Aurica Iuga, Ioan Iuga, Ioan si Valeria Iuga, Alexandru si Susana Neagu, Ioan si Eufrosina Patrunjel, Ioan si Maria Comanita, Nicolae si Domnica Popian, vaduva Maria Ticusan, invatatorul Gheorghe si Maria Negrea, Tiberiu si Mihaela Lates, Valeria Vranceanu, vaduva Maria Ticusan, Aurelia Calboreanu, din Lunca Marcus, Victoria Facaianu, din Lunca Marcus, Nicolae si Eugenia Sosu, din Lunca Ozun, Iosif si Victoria, vaduva Lucretia Negrea, Ioan si Maria Negrea, Gheorghe si Viorica Negrea, Costantin si Maria Colt, Gheorghe si Maria Marin, Gheorghe si Maria Patrunjel, vaduva Lucretia Iuga, Nicolae si Maria Colcer, Ioan si Viorica Negrea, cantorul Ioan si Lucretia Iuga, Nicolae si Cristina Ticusan, Nicolae si Maria Patrunjel, Ioan si Maria Floroiu, vaduva Maria Colcer, Gheorghe si Maria Marin, Constantin si Maria Patrunjel, Ioan si Elena Fonos, Ioan si Valeria Taras, Ioan si Maria Taras, Ioan (Militon) Patrunjel, din Lunca Marcus, Ioan si Maria Patrunjel, din Lunca Marcus, Gavrila si Elena Patrunjel, Traian si Elena Taras, Nicolae si Lucretia Marin.

Parohia Bacel a fost vizitata de ierarhii: dr. Nicolae Balan, Mitropolit al Ardealului, la 24 aprilie 1922; Mitropolitul Ardealului dr. Nicolae Mladin, la 18 aprilie 1977 (dupa seism), la 22 septembrie 1978 (cu prilejul lucrarilor de pictura) si la 28 octombrie 1979 (cu prilejul sfintirii bisericii); P.S. Serafim Fagarasanu, Episcop vicar la Sibiu, la 25 octombrie 1990 (sub titlul: Vizita pastorala) si la 12 decembrie 1992 (sub acelasi titlu); Mitropolit al Ardealului, Crisanei si Maramuresului IPS dr. Antonie Plamadeala, la 8 septembrie 1991 (cu prilejul binecuvantarii unei placi memoriale din municipiul Sfantu Gheorghe) si la 23 mai 1992 (cu prilejul conferirii distinctiei "iconom stavrofor" parintelui Dumitru Balascuta, la sediul protopopiatului, in cadrul unei conferinte preotesti) In rastimpul de 5 ani de la data instalarii (25 septembrie 1994), P.S. Ioan Selejan, Episcop al Covasnei si Harghitei, a vizitat parohia Bacel de sase ori, savarsind Sfanta Liturghie in doua duminici, ultima data la 7 noiembrie 1999, cu prilejul binecuvantarii bisericii, in urma lucrarilor de reparatii. Istoria scolii romanesti ortodoxe din Bacel se impleteste cu cea a comunei Dobarlau, pana in jurul anului 1860. Pana la aceasta data, parintii baceleni isi trimiteau copiii la scoala confesionala din comuna Dobarlau, la o distanta de circa 5 km (pe drum de camp). Acestia se deplasau in grup, condusi de unul mai inaintat in varsta. Catre sfarsitul anului 1869 se amenajeaza un local pentru scoala. Acesta cuprindea 2 clase pentru 32 de elevi. Mobilierul consta in 8 banci. Primul invatator, Ioan Colcer, a fost ales in anul 1869. Acesta a functionat numai un an, pentru ca, apoi s-a transferat la Dobarlau, indeplinind functia de notar. In anul 1870 a ocupat postul de invatator Damian Iuga, functionand 3 ani consecutiv. Dupa el a urmat, pentru perioade scurte, un invatator pe nume Bratianu, din partile Hunedoarei, apoi Ioan Cretu si Ioan Forgaciu. Pana in anul 1876 s-a invatat in scoala numai scrisul si cititul, putina aritmetica si educatie morala.

Un adevarat reviriment pentru invatamant il constituie numirea, in 1876, a localnicului Ioan Cretu, invatator cu diploma si cantaret bisericesc, care a functionat pana in anul 1880 si preda in limba romana. Fiind declarata scoala confesionala, invatatorul nu era platit de stat. El primea, din partea satenilor, de la fiecare elev, cate o coroana ungureasca si o ferdela de cereale. Din anul 1880 a functionat, pentru a doua oara, ca invatator cu limba de predare romana si maghiara, cantaretul bisericesc Damian Iuga (localnic). A urmat apoi nepotul sau, Gheorghe Iuga, fost ofiter in armata maghiara. Si acesta a indeplinit functia de invatator si cantaret bisericesc pana in 1912, cand a fost pensionat. I-a urmat ca invatator Ioan Dragos pana in anul 1916, cand a a cazut la datorie pe front in primul razboi mondial. Din inventarul parohiei pe anul 1894 rezulta ca in anul scolar 1893/1894, scoala functiona intr-un local "necorespunzator", avea 8 banci, o biblioteca cu 18 "tomuri" si o gradina de "pomarit". Din totalul de 96 copii de varsta scolara, au frecventat cursurile 83. Dintre acestia, 50 aveau toate manualele scolare, 8 doar "in parte" iar 25 nu aveau carti. La finele anului, dupa calificativele obtinute la invatatura, elevii s-au grupat astfel: 11 "distinsi", 48 "buni", 24 "debili". In 1898 era invatator Ilarie Aleman, iar in 1920, Ilie David. Dupa Marea Unire din 1918, invatamantul s-a predat numai in limba romana, localul de scoala si invatamantul au trecut pe seama statului roman. Pe parcurs s-au mai succedat invatatori suplinitori, pana cand este numit invatator titular Stefan Potcoava, originar din comuna Vladeni, judetul Brasov. Acesta se casatoreste cu invatatoarea Maria din Bacel. In anul 1927, cu ajutorul statului si al localnicilor, sub conducerea vrednicului invatator Stefan Potcoava, s-a ridicat un nou edificiu pentru scoala. Din anul 1930 a predat invatatorul

Gheorghe Negrea, iar in anul 1948 este numit director Traian Petrescu. A functionat pana in anul 1974, cand s-a pensionat. Pe langa aptitudini gospodaresti, directorul Traian Petrescu a dovedit si o reala vocatie in predarea limbii romane. Datorita instructiei si pregatirii pe care a realizat-o, s-au ridicat din satul Bacel multi oameni cinstiti, corecti, cu dragoste de munca. Unii dintre ei sunt cadre didactice, ingineri ori indeplinesc diferite alte responsabilitati in viata sociala. Odata cu Traian Petrescu si Gheorghe Negrea au functionat ca profesori si Ioan Sosu, impreuna cu sotia sa, Maria Elena, precum si profesorul Traian Mirica (localnic).

Dupa 1974 directiunea scolii o ocupa Lucretia Dominte, profesoara de limba romana. Ea a indeplinit aceasta raspundere pana in anul 1998, cand s-a transferat in localitatea Lunca Calnicului, judetul Brasov. Postul de director a fost ocupat de Maria Ticusan. Printre cadrele didactice care au mai predat in perioada de dupa 1974 au fost si: profesoara Geta Ionescu, de la Brasov, Ioan Dominte, Rodica Dermisek, Viorica Marin, din Lunca Marcus, Sebastian Aslau, Filofteia Aslau (cu domiciliul in Bacel), Elena Mirica si alte cadre didactice navetiste de la Brasov, Lunca Calnicului ori Sf. Gheorghe. Strana bisericii a fost servita nu numai de primii dascali ai scolii (cantareti bisericesti), ci si de persoane care n-au mai indeplinit apoi functia de invatator. Acestia sunt: Gheorghe Negrea, care a functionat pana in anul 1967, Gheorghe Floroiu si Nicodin Negrea (fost epitrop, decedat in anul 1987) si Gheorghe Floroiu, in 1989. Pe parcurs, cantaretii oficiali au fost ajutati, fara nici un fel de retributie, de urmatorii credinciosi: Ioan Sosu (al lui Reveica), Gheorghe Neagu, absolvent al scolii de cantareti Sibiu si Ioan Iuga. Gheorghe Neagu a servit si strana bisericii din Chichis. Din anul 1989 funtioneaza oficial, pana in prezent (anul 2001), cantaretul bisericesc Ioan Iuga, cu atestat de cantaret si cu o reala vocatie. "Cimitirul atesta existenta unei comunitati de credinta, de traditie, de ritual si de un scop al vietii. Intre cei vii si cei morti se afla o comuniune sfanta. Cimitirul este loc sfintit unde trupurile asteapta invierea de obste" (pr. Gheorghe Ratulea). In cimitirul nr. 1, din centrul satului, se afla inmormantati si doi dintre preotii care au slujit la altarul bisericii din Bacel: Moise Greceanu si Ioan Sosu. Tot aici este inaltata o troita inchinata eroilor satului. Din 1919, parohia Bacel mai are si un al doilea cimitir, nr. 2, situat la margine e sat. Acolo este instalata si o clopotnita si se inmormanteaza putinii credinciosi situati in zona mentionata. Registrele botezatilor se pastreaza din anul 1887, ale cununatilor din 1908 si ale decedatilor din 1909. In catalogul bibliotecii parohiei Bacel sunt inscrise din anul 1930 pana in anul 2001, 394 de carti, printre care: 36 carti de cult, 18 de mare valoare istorica si documentara sunt predate in custodie la Muzeul Spriritualitatii Romanesti din Sfantu Gheorghe. Biblioteca mai cuprinde unele colectii de ziare, reviste (Telegraful Roman, Revista Teologica, Studii Teologice, Ortodoxia, Mitropolia Ardealului etc.), documente istorice si literare.

La 28 februarie 1936 s-a infiintat cercul cultural ASTRA (presedinte Gheorghe Negrea, vicepresedinte Gheorghe Iuga). In anul 1938 s-a edificat Caminul cultural, in care functiona si primaria, intrucat satul avea atunci statutul de comuna. "Folclorul satului Bacel a crescut si s-a dezvoltat, ca o floare, dintr-un fond comun al neamului si al omenirii. In folclorul localitatii Bacel s-au cultivat indeosebi doinile si colindele. Aici se cunosc frumoasele colinde "O ce veste minunata in Betleem ni s-arata!...", "Buna seara om bogat! Gata-i cina de cinat? Cina-i gata pentru noi, nu pentru saraci ca voi"...(La casa omului sarac).

Numeroase case ale parohiei sunt situate in asa-zisa "zona inundabila". Zeci de familii din aceasta zona s-au retras intr-un alt teritoriu al satului sau au parasit parohia Bacel, transferandu-se in diferite alte localitati (Dobarlau, Lunca Marcus, Sfantu Gheorghe, Brasov etc.), multe case ramanand pustii. In registrul de evidenta al botezatilor, in anul 1911 sunt

inregistrate 23 de nasteri. In prima jumatate a anului 2000 (6 luni) nu s-a inregistrat nici o nastere, dar in aceeasi perioada au fost inregistrate 7 decese. Faptul este revelator pentru destinul de astazi al satului Bacel. Din acest mic si vrednic sat romanesc s-au ridicat, pe langa alti numerosi intelectuali, si sapte preoti, dintre care doi calugari: ieromonahul Atanasie Floroiu, vietuitor la Muntele Athos si ieromonahul Serafim Patrunjel de la Manastirea Sambata. Preot Gheorghe Serafim Patrunjel s-a nascut la 22 iulie 1970 in satul Bacel, din parintii Gheorghe si Maria. Dupa scoala generala (1977-1984), urmeaza Liceul Industrial nr. 2 din Sf. Gheorghe (1984-1988). La 27 februarie 1990 intra ca frate in manastirea Brancoveanu de la Sambata de Sus, manastire in care s-a format ca monah in apropierea si sub indrumarea parintelui Teofil Paraian. In anul 1993 este tuns monah si hirotonit diacon si preot pe seama manastirii. Intre anii 1992-1996 urmeaza Facultatea de Teologie "Andrei Saguna" din Sibiu. In perioada 1995-1998 este bursier al Scolii Teologice (catolice) din Chur, Elvetia. Din 1999 se afla in Grecia, la Tessalonic, unde urmeaza studii de masterat in cadrul Universitatii Aristotelis, in vederea continuarii lor cu un doctorat. A publicat studii si articole in mai multe reviste de specialitate. Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane in sedinta din 2-3 iulie 2002 a hotarat alegerea ieromonahului Serafim Patrunjel ca Episcop vicar al Mitropoliei Ortodoxe Romane pentru Germania si Europa Centrala, cu titulatura Sofian Brasoveanul. Dintre intelectualii satului Bacel se numara si medicul chirurg Dorin Florea, fost prefect al judetului Mures, in prezent primar al municipiului Targu Mures.

Preotul Gheorghe Ratulea s-a nascut in comuna Teliu, la 13 aprilie 1930, si a absolvit Institutul Teologic din Sibiu in anul 1955. Intre anii 1955-1963 a fost preot in Zagon. Din anul 1963 pana in prezent este preot in parohia Bacel, iar din anul 1992 functioneaza ca protopop al protopopiatului Sfantu Gheorghe. Este unul din initiatorii infiintarii Episcopiei Ortodoxe a Covasnei si Harghitei. Din 1994 este membru in adunarea si consiliul eparhial al noii episcopii, membru fondator al unor asociatii cultural-crestine, membru in comitetul de redactie al revistei Grai Romanesc. A publicat numeroase studii si articole de teologie si istorie bisericeasca in revistele de specialitate. Are in curs de pregatire volumul de studii de teologie ortodoxa Slujind Biserica si Neamul. Statornica slujire, din 1963, a parohiei Bacel, daruirea fata de obstea incercatei vetre romanesti timp de aproape patru decenii, releva personalitatea de exceptie a parintelui carturar Gheorghe Ratulea.

Carti Ortodoxe

Cuprins