Scoala romaneasca

• « Inapoi
• Inainte »

Scoala romaneasca

Istoria invatamantului romanesc din Covasna si Harghita este strans legata, mai ales pentru perioada de inceput, de aceea a bisericilor romanesti. In tinda modestelor lacasuri de cult, si in locuintele modeste ale dascalilor bisericesti sau ale preotilor, au fiintat cele mai vechi scoli romanesti confesionale atestate documentar, cum sunt cele de pe teritoriul actualului judet Covasna: Zagon - cca. 1540, Araci - cca. 1700, Belin - 1774, Ghelinta - 1770, Covasna - 1790, Bretcu - 1793, Borosneu Mic (Valea Mare) - 1795, Martanus - 1796, Sfantu Gheorghe 1799, precum si cele de pe teritoriul actualului judet Harghita: Gheorghieni si Voslobeni - 1765, Imper si Odorheiu Secuiesc - 1768, Toplita si Tulghes - 1781, Bodogaia - 1788.

Una dintre cele mai vechi scoli romanesti din judetul Covasna este scoala confesionala ortodoxa din Sfantu Gheorghe, de pe actuala strada Váradi Jozsef, nr. 38. Documentele arhivistice atesta ca aceasta scoala a avut, in istoria sa de peste doua secole, momente luminoase, dar si dramatice.

Dintr-o monografie a orasului Sfantu Gheorghe, elaborata la sfarsitul secolului al XIX-lea, rezulta ca, inca din 1870, Biserica reformata a elaborat proiectul unirii celor trei scoli confesionale din oras: catolica, ortodoxa si reformata. Deoarece oferta a fost refuzata de Bisericile Catolica si Ortodoxa, in acelasi an si-a deschis cursurile prima scoala comunala, frecventata la inceput de elevi de religie reformata. Scoala confesionala ortodoxa a functionat pana in anul 1873. Cu toate eforturile comunitatii romanesti de salvare a scolii (oglindite pe larg in paginile Telegrafului Roman), in 1873, dupa aproape 100 de ani de functionare, scoala confesionala ortodoxa a fost inchisa. Din 1874, elevii romani de origine ortodoxa au frecventat scolile comunale de stat in limba maghiara. Aceeasi soarta au avut-o, dupa aparitia legilor din
timpul dualismului, majoritatea scolilor confesionale romanesti din estul Transilvaniei, cu exceptia celor din satele romanesti din Depresiunile Intorsurii Buzaului si Toplitei. Numai in fostul judet Trei Scaune, fata de anul scolar 1883/ 1884, cand existau 34 de scoli "populare romanesti", numarul acestora a scazut la 23 in 1893, la 18 in 1896, la 15 in 1905, pentru ca in 1913 sa mai supravietuiasca doar noua. O statistica din anul scolar 1891-1892 releva faptul ca in protopresbiteratul ortodox Trei Scaune erau "obligati la scoala" 2290 elevi intre 6 si 12 ani (1170 baieti si 1120 fete), din care au frecventat scoala in semestrul I, 1732 elevi (971 baieti si 761 fete), ceea ce reprezinta 75% si 1690 in semestrul II (943 baieti si 747 fete), respectiv 70% din totalul celor de varsta scolara. Procentajul elevilor romani din Trei Scaune
care au frecventat scoala confesionala este apropiat de nivelul inregistrat in alte protopopiate din "sasime": Agnita - 78%, Bran - 76%, Sighisoara -75%.

Examenele de sfarsit de an se tineau in prezenta protopopului, care se deplasa, pe o anumita ruta dinainte stabilita, scolile suportand cheltuielile de deplasare cu trasura. Calificativele acordate erau: "distins", "bun" si "debil". Cu aceste ocazii se faceau inspectii si privind dotarea scolilor, intretinerea lor, activitatile extrascolare, colaborarea dintre biserica, scoala si familie, relatiile cu autoritatile locale s.a.

Din aceeasi statistica aflam ca "salariile invatatoresti", in protopopiatul ortodox Trei Scaune, erau asigurate astfel: 868 florini din "fondul scolar", 150 florini "din lada satului", 512 florini "din lada bisericii", 2645,6 florini "de la popor", 618,6 florini "din alte izvoare", 480 florini "in natura" si 283 florini "din chirie". O comparatie cu resursele financiare de care dispuneau scolile confesionale ortodoxe din protopopiatele Brasov, Bran, Orastie, Avrig, releva existenta unor mari diferente dintre scolile romanesti din "secuime" si cele din protopopiatele amintite. Un singur exemplu este edificator: o scoala din Saliste era de sase ori mai bogata decat una din Trei Scaune. Nu este de mirare astfel ca Salistea a dat tarii atatia academicieni.

Asa cum rezulta din documente, comunitatile romanesti si-au sustinut cu mari eforturi, de-a lungul timpului, scolile confesionale, asigurand edificii corespunzatoare si plata dascalului, mai cu seama atunci cand acestor scoli statul ungar le impunea sa aiba cladiri si salarii "standard", altfel erau amenintate cu inchiderea. De mentionat ca acestor scoli statul nu le-a acordat nici un sprijin, nici material, nici moral, pe cand scolile maghiare beneficiau de sume imense din fonduri publice si de stat. De aceea, este cu atat mai revelatoare sustinerea scolilor romanesti de catre cele doua episcopii, respectiv mitropolii de la Sibiu si Blaj (mai ales pe timpul ierarhilor Ioan Bob si Andrei Saguna), cat si ajutorul acordat de romanii de peste Carpati, de brasoveni, saceleni si alte comunitati romanesti bogate din "Sasime".

Meritul sustinerii acestor lacasuri de invatamant din "secuime" il au marile constiinte nationale din zona, intelectualitatea satelor cu populatie romaneasca, distingandu-se remarcabili intelectuali cum au fost protopopii: Aron Boieriu, Elie Campean (din zona Giurgeului), Ioan Moga din Valcele, Petru Pop, Spiridon si Constantin Damian, Dimitrie Coltofeanu din Bretcu si Ioan Petricu din Brasov, nume cu valoare de simbol ale vietii institutionale romanesti din zona.

Petru Pop din Bretcu, in 1850, cerea credinciosilor sai sa-si dea fiii si fiicele la invatatura, cu speranta ca "doara se va lumina vremea si pentru noi romanii, si cand se va desprimavara sa fim gata cu plugul, cu samanta a semana, ca apoi e tarziu, pana vom gati cu invatatura, trece vremea semanatului". Ioan Petricu, protopopul Brasovului si al Trei Scaune, pentru un timp temporar si al Haghigului, aprecia, in 1861, ca problema pastrarii scolilor confesionale este "una din solicitudinile principale, ceruta de duhul timpului, reprezentand cea mai grea raspundere inaintea lui Dumnezeu si a posteritatii, a carei neindeplinire ar atrage ura celor simtitori si blestemul urmasilor".

Spiridon Dimian din Bretcu, in anul 1885, isi povatuia astfel credinciosii: "Timpul ne sileste sa nu ne recreem. Desi suntem in mii de lipse si necazuri, insa timpul cere sa fim activi, sa ne ajutam noi pe noi si atunci Dumnezeu ne va ajuta sa facem tot ce putem spre inaintarea bisericii si scoalei noastre". Protopopul Dimitrie Coltofeanu din Bretcu, in 1870, atragea atentia preotilor si invatatorilor din subordine, tuturor celor care au binevoit "a se ocupa cu istoricul cerut scoalelor ortodoxe (de catre inspectorul Berecz Gyula), apoi acela sa fie astfel compus ca sa nu serveasca la dejosirea scolilor noastre".

Pentru sustinerea invatamantului confesional, comunitatile isi infiintau "fonduri scolastice- constituite pentru binele, luminarea si fericirea tinerimii", "fonduri de bucate", obtineau venituri
din terenuri proprietatea obstilor, din "gradinile de pomarit", organizau colecte, inclusiv in localitatile de peste Carpati, primeau ajutoare de la Mitropoliile din Sibiu si Blaj. Pentru salvarea "simtului national si al limbii romane premeditat primejduite", Sinodul mitropolitan de la Sibiu a acordat, in 1875, un ajutor de 3000 de florini "scolilor din satele romanesti ale Secuimii, din care unele isi pierdusera limba, dar isi pastrau inca religia, portul, datinile". Numai preotilor din "Secuime" le permitea cel "incepator in toate", marele Andrei Saguna, sa scrie in limba maghiara chiar si corespondenta cu Consistoriul de la Sibiu, tocmai pentru ca el percepea adevaratele dimensiuni ale greutatilor pe care le traiau romanii, inclusiv preotii, in acel spatiu. La fel a procedat si ASTRA, a carei adunare generala, desfasurata la Baia Mare, in vara anului 1903, a acordat Despartamantului Trei Scaune-Ciuc, suma de 400 de coroane "spre a ajuta scolile confesionale romanesti cu carti si rechizite scolare".

Sematismele ortodoxe de la Sibiu si "conspectele" scolare intocmite de parohii - comandate tocmai pentru a se cunoaste realitatea si a se putea interveni in chipul cel mai nimerit, pe cat era posibil - pun in evidenta emotionanta daruire fata de comunitate si a unor intelectuali "de tara". Prin gesturile lor - uneori transformate in adevarate "competitii" patriotice - ei au dat dovada de statornicie si devotament in pastrarea invatamantului in limba romana si educarea generatiilor din perioada respectiva. Cu toate piedicile puse in calea invatamantului confesional romanesc si cu toate rezultatele obtinute in actiunea de "statificare"- respectiv de transformare
a scolilor confesionale romanesti in scoli de stat (cu limba de predare maghiara), in anul 1905, in fostul judet Treiscaune functionau 18 scoli confesionale ortodoxe, din care 15 in localitati din actualul judet Covasna (Vama Buzaului, Budila si Teliu, azi fac parte din judetul Brasov si
Poiana Sarata din judetul Bacau). In cele 15 scoli confesionale ortodoxe invatau atunci un numar important de elevi: Bretcu - 178, Covasna - 128, Barcani - 123, Intorsura Buzaului - 110, Marcus - 102, Zagon - 87, Martanus - 86, Bacel - 70, Sita Buzaului - 64, Vale Mare - 53, Dobarlau - 52, Doboli de Jos - 49, Zabala - 48, Haghig - 43. Documentele pun in evidenta chipurile unor dascali luminati, in rindul carora se aflau: Nicolae Russu in Sita Buzaului (care a functionat la scoala din localitate in perioada 1877-1912) - azi scoala din comuna ii poarta numele, Gheorghe Zaharia in Intorsura Buzaului (1877-1907), Gheorghe Teaca in Bretcu (1882- 1912), Aron Puscariu, tot in Bretcu (1888-1911), Alexandru Ciuncan in Cernatu de Jos (1875-1895) si in Covasna (1895- 1920), Gheorghe Furtuna in Covasna (1874-1894), George Iuga in Bacel (1893-1911), Ioan Ciuncan in Belin (1882- 1904), Andrei Bucsa in Haghig (1899-1912), Iosif Sibian (1892-1924) in Dobarlau, Eremia Ticusan in Valea Mare s.a. In Toplita a fost multi ani invatator Olimpiu Trif (1904- 1920), impreuna cu o seama de invatatori destoinici din scolile confesionale greco-catolice din localitatile invecinate. Astfel, scoala confesionala greco-catolica din Corbu avea, in 1872, un numar de 116 elevi (56 baieti si 60 fete), iar printre invatatori pe Gregoriu Trif (1878-1910); scoala din Subcetate avea, in 1879, un numar de 199 elevi, iar printre invatatorii de la sfarsitul sec. al XIX-lea, pe Mihai Hurubean, Vasile Dobrianu si Nicolae Groschi; in anul scolar 1877/1878, scoala din Sarmas avea un numar de 90 de elevi (43 feciori si 47 fete), iar printre invatatori pe Vasile Dragan, Nicolae Muresianu, Olimpiu Trifu; in Bilbor, invatau in 1872 un numar de 82 de scolari, corpul invatatoresc fiind format din Teodor Runcan, Alexandru Filipescu, Gheorghe Trif; la scoala din Tulghes invatau in 1871/1872 un numar de 81 de elevi, intre dascali aflindu-se Iosif Rusu, Simion Retesan, Ioan Hurubeanu; cursurile scolii din Voslobeni, in acelasi an scolar, au fost frecventate de 81 de elevi, printre invatatori aflandu-se Dumitru Blaga si Vasile Draganu.

Din pacate, celelalte parohii grecocatolice din zona nu au mai avut invatamant in limba romana in a doua jumatate a secolului al XIX-lea136. Rolul prezentei Mitropolitului Andrei Saguna in fruntea scolilor confesionale este elocvent, in cazul comunitatilor ortodoxe. O situatie trista ne releva, in acelasi sens, sematismele greco-catolice de la Blaj, din care rezulta lipsa invatatorilor in multe comunitati romanesti cu numerosi elevi. In 1871, de exemplu, in Joseni era scoala de lemn si 88 de elevi, dar lipsea "docentele"; in Sindominic erau 28 de elevi, in Ciuc-Sangiorgiu 40 de elevi, in Gheorghieni 39 de elevi, in Lazaresti 27 de elevi, in Frumoasa 40 de elevi, in Aldea 16 elevi, in Bodogaia 21 de elevi, in Odorheiu Secuiesc 26 de elevi, in Arcus 10 elevi, in Baraolt 26 de elevi, in Borosneu Mare 16 elevi, in Ghelinta 25 de elevi, in Ilieni 15 elevi, Lemnia 21 de elevi, in Turia de Jos 18 elevi - in toate aceste scoli lipseau "docentii". In aceasta situatie se afla unul din motivele pentru care confirmata si de sematismele ulterioare. Astfel, daca in Joseni erau, la 1871, un numar de 88 de elevi, in lipsa invatatorului roman, la 1900 mai erau doar 18. In perioada 1871-1891 nu a fost invatator greco-catolic roman nici in parohiile: Sandominic, Frumoasa, Gheorghieni, Aldea, Baraolt, Bodogaia, Eliseni, Odorheiu Secuiesc, Jacu Romanesc, Arcus, Borosneu Mare, Ciuc-Sangiorgiu, Ghelinta, Ghidfalau, Ilieni, Valea Crisului, Lemnia, Poian, Turia (exceptie anul 1886, cand figureaza invatator la Eliseni si 1900, cand a existat invatator la Frumoasa). In aceste conditii, insasi numarul scolarilor romani greco-catolici a scazut drastic la sfarsitul secolului al XIX-lea, in unele parohii din cele mentionate disparand complet. Si-au pastrat invatamantul in limba romana obstile romanesti greco-catolice din localitatile monoetnice romanesti situate in zona Toplita: Saramas, Subcetate, Corbu, Tulghes, Toplita, Bilbor si Voslobeni. Documentele bisericesti releva faptul ca au fost si unele parohii ortodoxe unde nu s-a putut mentine invatamantul confesional in limba romana, comunitatile respective fiind mai vulnerabile la deznationalizare. In aceasta situatie s-au aflat, la sfirsitul sec. al XIX-lea si inceputul sec. al XX-lea, comunitatile romanesti din: Porumbenii Mari, Micfalau, Bodogaia, Cernatul de Jos, Chichis, Lisnau, Ozun, Sfantu Gheorghe, Targu Secuiesc, Ojdula, Aita Mare, Aita Medie, Aita Seaca, Bixad, Belin, Araci, Ariusd, Papaut, Comolau- Reci s.a.

Conform randuielilor saguniene, protopopii ortodocsi erau si inspectori scolari, iar preotii indeplineau si functia de directori ai scolilor confesionale. Un rol insemnat in perfectionarea procesului de invatamant l-au avut conferintele invatatoresti, desfasurate anual, prin rotatie, in alta localitate si asociatiile profesionale ale invatatorilor din scolile confesionale romanesti. Reuniunea invatatorilor romani ortodocsi din Districtul X Brasov (1878-1900) a functionat cu 4 despartaminte, si anume: Despartamantul I si II Brasov, III Bran si IV Treiscaune.

Deviza reuniunii, cuprinsa in statutul aprobat in anul 1878, era: "cultura ulterioara pedagogico-didactica a invatatorilor si asa ridicarea scolii noastre populare la o stare mai buna si la o reala (autoritate n.n.) mai mare". In vederea realizarii acestor obiective, incepand din 1886, reuniunea si-a publicat propria revista, intitulata "Scoala si familia", la care au fost abonati toti membrii reuniunii. Intre anii 1884-1894, presedinte al "reuniunii invatatorilor din Tractul Treiscaunelor" a fost invatatorul Gheorghe Furtuna din Covasna, iar intre anii 1885-1914, invatatorul Gheorghe Zaharia din Intorsura Buzaului. Daca elevii romani din fostele judete Ciuc si Odorhei, dupa absolvirea scolii primare, frecventau, de regula, cursurile gimnaziale, liceale si superioare ale scolilor din Nasaud si Blaj, cei din Trei Scaune urmau, de regula, "scolile mari romanesti" de la Brasov, in mod deosebit acel adevarat "Ierusalim al romanilor", cum era denumit liceul ortodox intemeiat de Andrei Saguna. La sfarsitul secolului al XIX-lea, cursurile
liceului gimnaziu brasovean erau frecventate anual, in medie, de cca. 30 de elevi proveniti din localitatile fostului judet Trei Scaune (de ex. 42 in anul scolar 1895/1896, 35 in 1896/ 1897). Este remarcabila prezenta in corpul profesoral al liceului brasovean, in perioada 1854-1916, a unor cadre didactice nascute in localitati din Trei Scaune: Dimitrie Cioflec (autorul unei importante culegeri de poezii populare din satul natal) si Dionisie Nistor din Araci, Ioan Bozoceanu din Valcele, Nicolae Bogdan din Haghig Din volumele publicate de invatatorii romani din fostul judet Trei Scaune, se disting: Carte de citire pentru scolile populare romanesti, de Gheorghe Zaharia, invatator din Intorsura Buzaului, aparuta la Brasov in 1893; Stuparitul intocmit cu deosebire pentru popor, pentru incepatori si pentru toti iubitorii de acest ram al economiei, de Constantin Dimian, preot din Bretcu, Tipografia Alexei, Brasov, 1887; Tarna Populara. Pregatita si descrisa de Constantin Dimian, preot greco-ortodox in Bretcu, Tipografia Alexei, Brasov, 1889; Nicolae Bogdan, Gramatica limbii romane, si Manual de limba maghiara, pentru clasele I, II, III si IV (practic patru manuale distincte), Brasov, la sfarsitul sec. al XIX-lea; Imprejurarile in care au luat inceput literatura bisericeasca in limba romana, teza de licenta de Constantin Dimian, Tipografia Speranta, Bucuresti, 1906 etc.

Invatamantul romanesc a cunoscut o reala inflorire in anii de dupa Marea Unire de la 1 Decembrie 1918 si pana in septembrie 1940. Pe langa sutele de scoli primare de stat (unele bilingve), s-au infiintat licee si scoli normale romanesti in principalele orase din zona: Liceul "Sf. Nicolae" din Gheorgheni, cu profesori de marca, asa cum erau .eodor Chindea, .eodor Atanasiu, Mircea Klein s.a., care au purtat faclia culturii si romanismului in zona cu profesionalism si patriotism; Liceul "St.O. Iosif "(director Ion Steriopol) si Gimnaziul "Anastasia Saguna" (directoare Paula Dumitrescu) din Odorheiu Secuiesc; Scoala Normala de Fete "Regina Maria" (directoare Blanche Ianculescu) si Gimnaziul de baieti (director Petru Marcu) din Sfantu Gheorghe; Gimnaziul mixt "Petru Rares" (director Tudor Spiru) si Scoala primara de
stat din Miercurea-Ciuc (director Vasile Chele); Scoala Normala din Cristuru Secuiesc (director Iustin Salantiu); Gim naziul Mixt din Targu Secuiesc (directoare Magda Olteanu) s.a. Printr-o folosire chibzuita a unor fonduri scolare si cu sprijinul statului, in perioada interbelica s-au construit scoli noi in majoritatea localitatilor din zona. Numai in 1923 au inceput construirea scolilor din Belin, Bradet, Floroaia Mare, Ciumernic, Bobocea, Zabratau, Barcani, Ladauti, Sarmas - toate din actualul judet Covasna.

Liceele si scolile din perioada interbelica erau adevarate focare de cultura romaneasca: pe langa fiecare scoala existau formatii de dansuri populare, ansambluri corale, echipe de teatru. Se organizau serbari scolare, spectacole in comunitatile romanesti si maghiare din judet, excursii in intreaga tara. Se tineau conferinte de catre personalitati de seama ale vremii (George Popa-Lisseanu si Dumitru Staniloae, la Liceul "St. O. Iosif " din Odorhei, in 1932 si 1934; Onisifor Ghibu la Cristuru Secuiesc in 1932 s.a.). O activitate meritorie au desfasurat in acest sens Revizoratele si Subrevizoratele Scolare, precum si Filialele Judetene Ciuc, Odorhei si Trei Scaune ale Asociatiilor invatatorilor. Asociatiile amintite editau reviste lunare de buna calitate, precum "Scoala noastra" la Miercurea-Ciuc (redactor responsabil Ioan Popescu-Costesti); "Scoala practica" la Odorhei (director A. Marginean) si "Era noua" la Sfantu Gheorghe. Este oportun sa subliniem deschiderea fata de fenomenul cultural si scolar romanesc interbelic de care au dat dovada mai multi profesori maghiari din zona. Un exemplu in acest sens il constituie profesorul Ioan Jozsa din Odorhei, care a tinut mai multe conferinte si a scris numeroase articole pe tema apropierii romano-maghiare. Asociatia invatatorilor din judetul Treiscaune, ce a functionat in perioada 1920-1940, a fost condusa, timp de 15 ani de invatatorul Ioan Dima, originar din Covasna. Timp de 8 ani (1933-1940), la Sfantu Gheorghe a aparut revista lunara "Era noua", organ al Asociatiei invatatorilor din judetul Treiscaune.
Redactorul sef al revistei a fost, in toata aceasta perioada, Ioan I. Stoenac (directorul scolii din Bicsad), secretar de redactie invatatorul Nicolae Vlaja din Covasna (aflat la venerabila varsta de peste 90 de ani) iar administrator invatatorul Nita Buzea din aceeasi localitate. Comitetul
redactional era format din 19 invatatori, printre care: Ioan Dima, Petre Litu, Constantin Melinte, Octavian Zabava, Francisc Laszlo, Constantin Dedu, Ilie Marinescus.a.

Din volumele publicate de invatatorii si profesorii romani, in perioada interbelica, mentionam: In slujba neamului - Nuvele si schite, de Nicolae Vleja, Sfantu Gheorghe, 1938; Epave, versuri de Ioan Stoenac, invatator din Bicsad, Sfantu Gheorghe, 1938; Legea stramoseasca si Moartea voinicului de mana pacatosului, teatru de Constantin Dediu, invatator din Belin, Sfantu Gheorghe, 1938; Educatia copiilor anormali in scolile din Cehoslovacia si Centre de recreatie si terenurile de joc pentru copii in Cehoslovacia, de Octavian Zabava, inspector scolar din Sfantu Gheorghe, Bucuresti, 1938; Din tinutul secuizat. Araci, Gheorghe G. Rafiroiu, Salonta, 1938;
Invatamantul primar in judetul Treiscaune, de Octavian Zabava si Constantin Melinte, Sfantu Gheorghe, 1940; Horia, piesa de teatru scrisa de Iustin Salantiu din Cristuru Secuiesc. Mai multi invatatori si profesori sunt autorii unor frumoase monografii si ai unor scrieri memorialistice ramase in manuscris, precum: Ioan Cichi (Ciuncan), Belin, Memorii din Carpati si din rasaritul indepartat (1914-1920) si Zile mari, zile traite de Ion Cichi, voluntar in Legiunea Romana; Gheorghe Tarlungeanu, Bretcu, Corpul voluntarilor romani din Rusia; Augustin Cosma, Cronica parohiei ortodoxe Micfalau; Ioan Viesu, Monografia localitatii Micfalau; Iosif Rafiroiu, Monografia Parohiei Ortodoxe si a Scolii Confesionale Martanus; Numerosii invatatori romani din perioada interbelica si-au asumat rolul de apostoli ai reinvierii culturii nationale pe aceste plaiuri dezrobite. Din pacate, acesti misionari ai cuvantului romanesc reinviat, impreuna cu preotii si familiile lor, au cazut victime ale intolerantei instituite in toamna anului 1940.

Anii Dictatului de la Viena (1940-1944), cei care au urmat in timpul ocupatiei sovietice si chiar din timpul existentei Regiunii Autonome Maghiare, au fost cei mai negri si pentru invatamantul romanesc din toata perioada convietuirii de secole romano-secuiesti/maghiare. In perioada 1940-1944, scolile si sectiile in limba romana au fost desfiintate si invatatorii alungati. Revenirea la normalitate s-a facut cu mare greutate, indeosebi in perioada Regiunii Autonome
Maghiare. Cu atat mai meritorie este activitatea invatatorilor romani din acea perioada, nu odata nevoiti sa participe la sedinte organizate la nivelul raioanelor, care se desfasurau numai in limba maghiara, sau sa primeasca documente oficiale doar in aceeasi limba. O situatie mai buna, in ceea ce priveste accesul la invatamant in limba romana in judetele Covasna si Harghita, se constata abia in perioada de dupa reorganizarea administrativa din anul 1968. In aceast timp (1968-1989) au iesit de pe bancile scolilor numerosi specialisti si personalitati care s-au afirmat in diferite domenii ale vietii sociale.

O noua lovitura o primeste invatamantul romanesc din Covasna si Harghita dupa decembrie 1989. Scolile au fost separate pe criterii etnice si copiii romani au fost alungati din unele scoli in plin proces de invatamant, cum a fost cazul in orasele Odorheiu Secuiesc, Miercurea-Ciuc, Baraolt, Targu Secuiesc, Cristuru Secuiesc, Sfantu Gheorghe, Gheorgheni s.a. Profesori valorosi au fost nevoiti sa ia drumul bejeniei. E drept ca unele cadre didactice, nemaifiind constranse de repartitii, profitand de climatul libertatii de stramutare, au parasit zona, dar si din cauza presiunilor impuse de intoleranta instaurata dupa 1989.

 Cu timpul, odata cu reinstaurarea si consolidarea statului de drept si in Covasna si Harghita, s-a revenit, din nou, la o oarecare normalizare a invatamantului in limba romana. Reteaua scolara in limba romana din judetul Covasna cuprinde in prezent urmatoarele unitati cu predare exclusiv in limba romana: Colegiul National "Mihai Viteazul" din Sfantu Gheorghe si Liceul "Nicolae Balcescu" din Intorsura Buzaului, Grupul Scolar Economic nr. 2 din Sfantu Gheorghe, scolile generale "Avram Iancu" din Covasna, "Gheorghe Zaharia" din Intorsura Buzaului, "Nicolae Russu" din Sita Buzaului si cele din Barcani, Dobarlau, Valea Mare. Sectii sau clase cu predare in limba romana sunt in liceele din Covasna, Targu Secuiesc, Baraolt si Sfantu Gheorghe (cu profil Economic, de Arta, Agricol, Textil, Industrial), scolile generale din Haghig, Belin, Araci, Zabala, Zagon, Bretcu, Targu Secuiesc, Baraolt, Sfantu Gheorghe (in ultima localitate sunt cinci scoli generale, intre care si Scoala "Nicolae Colan").

In prezent, in urma actiunilor de separare a invatamantului pe criterii etnice, reteaua scolilor in limba romana din judetul Harghita cuprinde: Colegiile Nationale "Octavian Goga" din Miercurea-Ciuc si "Mihai Eminescu" din Toplita, liceele "Marin Preda" din Odorhei, "Octavian Taslauanu" din Toplita, "Miron Cristea" din Subcetate, Grupul Scolar "Liviu Rebreanu" din Balan, Liceul Agricol din Corbu, Liceul "Sfantu Nicolae" din Gheorgheni, liceele mixte din Miercurea-Ciuc, scolile generale din Bilbor, Corbu, Tulghes, Toplita, Galautas, Sarmas, Voslobeni, Miercurea-Ciuc (Scoala "Liviu Rebreanu"), precum si sectii si clase in limba romana in orase si in alte localitati: Borsec, Cristuru Secuiesc, Sacel, Livezi, Fagetel, Izvorul Muresului, Hodosa, Platonesti, Poiana Veche, Pintic, Hagota, Calnaci, Filpea s.a.

In anul scolar 2000/2001, in judetul Covasna functioneaza 56 de unitati scolare si 79 sectii in limba romana (de la invatamantul prescolar la cel postliceal si de maistri), in care invata 14.074 de copii si elevi (2270 copii si 11804 elevi) si predau 1250 de cadre didactice. In judetul Harghita functioneaza 34 de unitati scolare si 107 sectii in limba romana in toate formele de invatamant, in care studiaza 12.154 elevi si predau 1001 cadre didactice.

In coordonarea invatamantului in limba romana si-au dovedit oportunitatea inspectorii de specialitate din cadrul celor doua Inspectorate Scolare Judetene si specialistii din cadrul Casei Corpului Didactic. Dintre inspectorii de specialitate romani, care de-a lungul anilor au activat in cadrul Inspectoratului Scolar Raional Sfantu Gheorghe si al Inspectoratului Scolar Judetean Covasna, mentionam pe: Emilia Baicu, Gheorghe Briota, Gheorghe Tarlungeanu, Ioan Bejan, Florea Marincea, Nicolae Rosu, Alexandru Haiducu, Virginia Garjoi, Simion Laslo, Vasile Stancu, Maria Morogan, Elena Boriceanu, Maria Florea, Zoia Andras, Viorica Rusu, Iuliana Nemes, Constanta Sidon, Cristina Pescaru. In functia de inspectori scolari generali adjucti, in perioada 1968-2002, au activat profesorii: Teodor Murza, Sorin Teodorescu, Filofteia Rujan, Stela Buda, Mona Szekely, Liliana Neagoe (a fost si inspector de specialitate), Ioan Paul Voinescu (intre anii 1984-1989 a fost inspector scolar general, iar dupa revolutia din decembrie 1989 a fost inspector scolar general adjunct, pana in anul 1997), Narcis Calotescu (a fost si inspector de specialitate), Letitia Fabian si Maria Solomon. La Inspectoratul Scolar Judetean Harghita, intre anii 1970-2002, au functionat ca inspectori de specialitate profesorii: Ioan Dima, Gheorghe Popa, Eugen Buzoianu, Vasile Damian, Ioan Bogioaga, Gheorghe Manilache, Ilie Stefan, Valer Bompa, Leontina Ocneanu, Maria Tinca, Niculina Kurcsakovsyki, Elena Mandru, Stelian Busuioc, Lucica Erdeli, Tamara Proca, iar ca inspectori scolari generali adjucti: Aurel Moraru, Elena Haba, Adina Teleki, Irina Croitoru, Nicu Vrabie (a fost si inspector scolar general intre anii 1985-1989), Constantin Costea (1991-2002) - intre anii 1985-1989 a fost inspector de specialitate.  

Dupa 1989, au fost reinfiintate asociatiile profesionale ale profesorilor romani din cele doua judete: Asociatia Cadrelor Didactice din Judetul Harghita (presedinte prof. Nicu Vrabie) si Asociatia Pedagogilor Romani din Judetul Covasna (presedinte prof. Ioan Paul Voinescu). Prin grija profesorilor romani din judetele Covasna si Harghita sunt editate mai multe publicatii cu profil pedagogic si reviste scolare, publicatii ce vor fi mentionate in capitolul dedicat publicisticii
romanesti. Dupa 1990, in Sfantu Gheorghe si Gheorgheni functioneaza colegii de Administratie Publica, Management si Turism apartinand Universitatii "Babes-Bolyai" din Cluj- Napoca, cu sectii de predare in limbile romana si maghiara, iar Universitatea "Transilvania" din Brasov si Universitatea "Lucian Blaga" din Sibiu si-au deschis noi sectii si colegii in cele doua judete.

Corpul profesoral/invatatoresc din zona a fost, de-a lungul anilor, si este format din pedagogi de elita, care au elaborat manuale scolare, lucrari de specialitate, monografii, opere literare, lucrari de etnografie si folclor etc. Zona sud-estului Transilvaniei a dat invatamantului romanesc pedagogi de seama ca: Nicolae Colan, ministrul Educatiei Nationale, Cultelor si Artelor (1938-1939), rectorul Academiei Teologice din Sibiu (1928-1936), Ioan Minea, rectorul Universitatii din Cluj (1926-1927), Horia Colan, rectorul Institutului Politehnic din Cluj (1990-1992); Matei Basarab, decanul Facultatii de Drept din Cluj-Napoca; Nicolae Cianga, prodecan al

Facultatii de Geografie din acelasi centru universitar; la care se adauga profesorii universitari: Aurel Gociman-Oituz si Vasile Bejan - din Bretcu; Ioan Ciurea, Ana Cojan-Ursache, dru Tohaneanu - din Intorsura-Buzaului; Ana Selejan, Dan Ciobanu, Teodor Moldovan, Marius Ciuta, Marianne Iliescu - din Sfantu Gheorghe; Mircea Solomon - din Barcani; Radu Rusu - din Sita Buzaului; Gheorghe Moldovan - din Elena Dobros, Titus Felix Furtuna - din Covasna; AlexanIaras; Petru Musca - din Hodosa; Valer Dorneanu - din Corbu; Alexandru Otca si Petre Suciu - din Gheorgheni; Pavel Muresan - din Subcetate; Alexandru Nicolescu si Ilie Minea - din Tulghes, Nicolae Maior - din Toplita si multi altii.

In cea de a doua jumatate a sec. al XX-lea, multi profesori romani din estul Transilvaniei au colaborat la revistele de specialitate sau la presa centrala si locala, semnand studii, articole si lucrari de o mare diversitate tematica. Dintre profesorii autori si coautori de volume si manuale scolare, mentionam pe: Sorin Teodorescu, Constantin Stanca, Ana Selejan, Ioan Mitroi (cu pseudonimul Miron Rusu Barian), Stela Buda, Luminita Cornea, Marianne Iliescu, Radu Macrinici, Petre Strachinaru, Ioan Munteanu, Mihai Trifoi, Marinela Ujvarosi-Brezeanu, Ligia Ghinea s.a.(din judetul Covasna); Vasile Avram, Ioan Maris, Ilie Sandru, Nicolae Bucur, Nicu Vrabie, Ioan Nete, Stelian Busuioc, Octavian Ardelean, Doina Butiurca, Tamara Proca, Constantin Costea, Stelian Busuioc, Cozmina Maria Nan, Alexandru Iliescu s.a. (din judetul Harghita). Pentru sutele de invatatori si preoti care, in conditii de multe ori vitrege si mult mai complexe decat oriunde altundeva, dovedind tarie morala si un puternic sentiment national, au luptat pentru invatamant romanesc si deci pentru pastrarea fiintei nationale in aceasta parte de tara, un modest omagiu il va constitui infiintarea punctului muzeal Muzeului Carpatilor Rasariteni.

Veghind la demnitatea, cultura si identitatea romanilor din arcul carpatic, scolile romanesti confesionale si de stat din zona, alaturi de biserica se inscriu printre cele mai nobile
institutii ale devenirii noastre nationale.

• « Inapoi
• Inainte »