Cultura Costisa - Ciomortan


Cultura Costisa - Ciomortan

Culturii Costisa-Ciomortan in sud-estul Transilvaniei ii apartine cu certitudine, deocamdata, doar un singur sit - cel eponim de langa satul Soimeni (Csikcsomortán), comuna Pauleni, jud. Harghita. Elemente izolate care pot fi atribuite acestui aspect cultural sunt cunoscute si pe teritoriul jud. Covasna: un mormant de la Poian, un vas ceramic din asezarea de la Peteni si mai multe fragmente ceramice de la Zoltan, ultimele prezentand caracteristici usor diferite de cele de la Pauleni-Ciomortan si gasite impreuna cu alte fragmente ceramice, apartinand culturii Monteoru, dintr-o faza mai evoluata. In stadiul actual al cercetarilor este dificil de apreciat daca tot sud-estul Transilvaniei, la inceputul bronzului mijlociu, apartinea culturii Costisa-Ciomortan, sau daca este vorba doar de patrunderi izolate si prezenta episodica aici a unor comunitati extracarpatice.

Asezarea de la Pauleni-Ciomortan a fost cercetata intai de Székely Zoltan, in anii ‘50 si ’60 ai secolului XX. Initial, s-a considerat ca ea apartine unei culturi distincte - "Ciomortan", insa in urma noilor cercetari efectuate in anii 1999- 2001, conduse de V. Cavruc, s-a constatat ca, de fapt, ea apartine culturii Costisa, cunoscuta mai bine in Moldova, in principal pe teritoriul judetelor Bacau si Neamt.

Asezarea ocupa un promontoriu natural de cca. 60x90 m si inalt de pana la cca. 7 m, locuit succesiv de purtatorii culturilor Ariusd-Cucuteni, Bodrogkeresztúr si Cotofeni. Pe tot parcursul epocii bronzului timpuriu propriu-zisa ea nu a fost locuita, iar la inceputul epocii bronzului mijlociu, aici s-au stabilit purtatorii culturii Costisa-Ciomortan, care au fortificat asezarea sapand doua santuri transversale, prin care au taiat saua ingusta de acces din vest, iar de jur imprejur au sapat un sant mai adanc si au ridicat un val de pamant, cu substructura din barne la baza, cu palisada deasupra valului. Daca in prezent diferenta de nivel intre coama valului si exteriorul asezarii atinge cca. 7 m, avand in vedere tasarea si alunecarea pamantului care s-a produs in ultimele patru milenii, precum si faptul ca deasupra valului de pamant se ridica si o palisada, trebuie sa ne imaginam ca in epoca bronzului situl era o fortareata impresionanta. De obicei, astfel de cetatui au fost locuri de refugiu pentru locuitorii asezarilor din jur. Insa nici in jurul asezarii Pauleni, nici in toata Depresiunea Ciucului, nu s-a descoperit pana acum nici o alta asezare apartinand culturii Costisa-Ciomortan. Faptul ca asezarea se afla, pe de o parte, doar la cca. 6 km vest de pasul Ghimes si izvorul Trotusului, iar, pe de alta parte, in dreptul pasului Vlahita, in apropierea Oltului, sugereaza ca printre rosturile acestor fortificatii era si cel de control asupra uneia dintre cele mai importante cai de legatura dintre Moldova, Depresiunea Ciucului si centrul Transilvaniei. Prezinta interes si faptul ca asezarea se afla doar la cca. 30 km sud de bogatele zacaminte de cupru de la Balan - una dintre cele mai importante surse de materie prima pentru metalurgia cuprului si bronzului, de care au beneficiat comunitatile aflate, deopotriva, la vest si est de Carpati.

In cuprinsul cetatuii, la poalele pantei interioare a valului, a fost cercetata o constructie usor adancita in pamant, de forma neregulata, lungita de-a lungul valului (2×3 m) inconjurata de stalpi de sustinere a acoperisului si peretilor. In interiorul acestui complex, alaturi de fragmente ceramice si un vas mare spart pe loc, se aflau in numar mare oase de porc si doua fragmente de oase umane, unul de calota craniana iar altul, de mandibula. De la acest complex spre exteriorul cetatuii, traversand valul, ducea un palier de cca. 1-1,2 m latime, ai carui pereti au fost consolidati de pari si stalpi infipti in pamant si captusiti cu scandura. Sub coama valului, pe fundul acestui palier, intr-un strat de cenusa, au fost descoperite trei schelete umane arse pe loc, unul de adult, si doua de copil. Scheletele se aflau in pozitie chircita, cu capetele indreptate spre nord, spre exteriorul asezarii. Adultul era culcat pe partea

stanga, iar copiii pe partea dreapta. Alaturi de defuncti se aflau cateva vase sparte pe loc. Dupa toate probabilitatile, aceste descoperiri reprezinta urme ale unui ritual practicat inaintea parasirii cetatuii. Ceramica, in linii mari, prezinta aceleasi caracteristici ca si cea a culturii Costisa din Moldova. Ceramica grosiera este reprezentata de vase de dimensiuni mari si mijlocii, cu suprafata adesea acoperita cu striatii. Ceramica semifina include cateva forme caracteristice: amfore cu corp bitronconic si gatul cilindric inalt, cani si cesti cu una sau doua toarte. Ceramica fina include "amforete" mici, pana la 10 cm inaltime, de aceeasi forma ca si amforele. O buna parte de recipientele ceramice au fost decorate. Decorul a fost realizat prin aplicare in relief, incizie sau impunsaturi, tehnici de ornamentare adesea asociate pe aceleasi recipiente. Ca motive decorative sunt cunoscute triunghiuri si romburi hasurate cu linii oblice sau orizontale, ori umplute cu impunsaturi, dispuse atat in registre orizontale cat si verticale, linii drepte, orizontale si verticale.

Pentru incadrarea cronologica a acestui grup cultural sunt relevante materialele culturii Wietenberg (faza a 2-a), care le suprapun pe cele de tip Ciomortan, precum si analogiile cu materiale ale culturii Costisa din Moldova, unde aceasta este sincronizata cu faza IC3 a culturii Monteoru. Pe teritoriul judetului Covasna, inceputul bronzului mijlociu a fost usor diferit. Aici, asa cum au aratat sapaturile recente efectuate la Zoltan, alaturi de elemente Costisa-Ciomortan sunt prezente si elemente Monteoru, Tei si Wietenberg.

Carti Ortodoxe

Cuprins