Batanii Mari


Batanii Mari

C entru de comuna, localitatea Batani este situata in bazinul Baraolt, la o altitudine de 537 m, pe drumul judetean nr. 48 A, la 9 km de Baraolt, in nordul Muntilor Baraolt. Teritoriul comunei este bogat in ape minerale.

Prima atestare documentara: 1334, sacerdos de Rachan [Bachan].

Denumiri istorice romanesti: 1787, Batozon [Baton]; 1854,
Baton.

In 1633, este pomenit in Batanii Mari un roman, victima a unei silnicii intamplate in ziua de Sfantu Gheorghe. Un Lupu Romanul (Olah Farkas), venit din Baraolt, apare intr-un document din 1651. La 1656 figureaza in documente Luca Romanul (Olah) si un roman pe nume Radul Romanul (Olah Radul), locuitori in Batanii Mari. La 1664 este pomenit un roman pe nume Stanciul (Stanczul nevu olah), de asemenea victima a unei silnicii, iar peste un an, alt document semnaleaza in Batanii Mari pe iobagul Andrei Romanul (Olah Andras). La 1679 este pomenit in Batanii Mari un roman (nenominalizat) intr-un proces inaintat la scaunul de
judecata.

In 1699 sunt conscrisi in aceeasi localitate urmatoarele familii de romani: Olah Mate, Kozma Janos, Olah Gergely, Puskas Pore, Muntyan Istvan, Muntyan Janos, Hoszszu Raduly, Juon Merten. Conscriptia urbariala din 1820 mentioneaza in randul juratilor pe Bokor István, iar in randul nobililor cu o sesie pe Michael Olá.

Austriacul Ignaz Lenk von Treuenfeld mentiona, in dictionarul sau geografic din 1839, ca Batanii Mari era locuit de "secui graniceri, secui si romani". In a doua jumatate a secolului al XIX-lea, romanul Mocan Todor din Batanii Mari, fabricant de branzeturi, era gospodar de frunte, detinand in 1901 o suprafata de 200 de jugare de pamant si 1000 jugare de padure. El este ctitorul bisericii ortodoxe, construita in anul 1900.

In 1773, popa Iosif Moldovanul intareste cumpararea si dania de catre popa Bucur din Fagaras a unui exemplar din Cazania lui Varlaam in satul Batanii Mari.

Pana in anul 1890, Batanii Mari apartinea parohiei Varghis. Parohia Batanii Mari, cu filiile: Aita Seaca,Valea Zalanului, Bodos, Batanii Mici, Herculian, Biborteni, Baraolt, se infiinteaza in 1890, avand ca preot paroh pe Ioan Bucsa, hirotonit de Mitropolitul Miron Romanul.

In anul 1925 este numit preot Ioan Garcea, care face o Cronica a Bisericii ortodoxe din Batanii Mari ce merge pina la 30 august 1940.

Biserica ortodoxa, cu hramul " Sfantul Nicolae", este asezata pe o strada de pe marginea sudica a satului, spre Aita Seaca. A fost zidita in 1900 de mesterii Nagy Balazs si Keresztes Ioan, pe locul fostei biserici de lemn, veche de peste 200 de ani. Credinciosii au fost de mare ajutor, mai ales Teodor Mocanu, mare proprietar si comerciant, care a suportat trei sferturi din cheltuielile de zidire. Au contribuit si Eremias Nicolae, Nicolae Suciu Sibianu si Nicolae Mocanu, comercianti din Brasov. Sfantul locas este zidit in forma de nava, cu turn-clopotnita la intrare, din caramida, piatra si tigla, iar pictura interioara este executata in ulei de Csiki Iosif din Odorhei.

Biserica are baza sub forma de nava, cu o absida a altarului rotunda, avand un singur turn deasupra pridvorului. Iconostasul este din zid, avand doua randuri de icoane. In altar sunt pictati: Mantuitorul, Sfantul Ioan Botezatorul si Sfantul Nicolae, iar in naos, pe peretele din stanga: Sfantul Petru, Sfantul Spiridon si Sfantul Gheorghe, iar pe cel din dreapta: Sfantul Pavel, Cuvioasa Parascheva si Sfantul Dumitru. Podul pentru cor si stranile sunt din lemn de brad. Tavanul este impodobit cu stele aurii pe un fond albastru. Obiecte de patrimoniu ale bisericii sunt: un clopot de 50 kg (1870), un rand de vesminte (1864), carti vechi de cult: Liturghier chirilic, Bucuresti, 1833; Evanghelie chirilica, 1742; Triod cu litere chirilice, 1813; Apostol, Sibiu, 1851; Registrul botezatilor din 1880-1926; Registrul de procese verbale din anul 1891; un set de Mineie (1892- 1894); odoare de cult (potir, disc, chivot, cadelnita). Pe pisania bisericii sta scris: "S-a zidit aceasta Sf. Biserica la anul Domnului 1900, prin osteneala si jertfelnicia credinciosilor ortodocsi romani, avand ca principali ctitori pe Teodor Mocanu si Nicolae Ieremie, in acel timp parohia fiind pastorita de preotul Ioan Bucsa din Varghis".


Intre 1870 si 1925 s-au perindat o serie de preoti din parohiile apropiate. Pr. Ioan Papuc facea drumul din Varghis (16 km) pe jos si tinea slujba fara cantaret; el tragea clopotele chemand credinciosii la biserica. Preotul Damian Bucsa venea din Augustin, iar preotii Alexandru Maierusan si Alexandru Ciucan din Aita Mare, slujeau in mod alternativ. Multi dintre copii de ortodocsi erau botezati de preoti reformati, astfel ca treptat romanii si-au pierdut credinta ortodoxa, neavand un preot stabil (satul era filie la Varghis).

Un moment deosebit in viata parohiei a fost pastoratia preotului in Augustin. A terminat Academia militara din Constanta si a luptat in armata romana la Marasesti, in 1917, fiind hirotonit la 30 aprilie 1925 de Mitropolitul Nicolae Balan, avand o activitate remarcabila de intoarcere a romanilor instrainati; la 18 mai 1935 a primit din partea lui Nicolae Iorga o "Diploma de onoare" pentru activitatea din Secuime; in 1940 primeste braul rosu de la Nicolae Balan; intre 1940-1944 s-a refugiat la Apata (jud. Brasov), unde a fost preot, in urma pensionarii pr. Ioan Puscariu. La initiativa preotului Ioan Garcea s-a infiintat "Societatea tinerimii adulte Sf. Gheorghe", in care s-au inscris inca din primul an 50 de membri. Dintre roadele pastoratiei sale este de amintit reinnodarea traditiilor romanesti in viata comunitatii (colinde, jocuri populare, portul romanesc, obiceiuri la marile sarbatori).

Protopopul Aurel Nistor, ca urmare a vizitei sale in parohie, consemna urmatoarele in 1937: "Vazut cu bucurie nespusa, mai ales ca am vazut o adevarata minune, dupa munca de 12 ani a parintelui Garcea. Biserica zugravita, turma marita, casa parohiala renovata, in castelul vechi al familiei nobile Bara".

In toamna anului 1940 biserica a fost devastata, icoanele si obiectele de cult distruse, preotul Ioan Garcea expulzat, iar credinciosii trecuti cu forta la Biserica reformata. In ianuarie 1945, preotul se intoarce la Batanii Mari, preluand parohia cu 6 filii si a pastorit pana in 1953 in doua parohii si 12 filii. A readus la credinta stramoseasca 50 de familii din cele trecute cu forta in 1940, facand o adevarata misiune apostolica. Din cauza presiunilor exercitate asupra sa de comunistii maghiari, apoi la Ormenis pana la pensionare (1970). Fostul primar roman din Batanii Mari, Nicolae Alexandru, impreuna cu locuitorul Petre Rosca, a fost arestat in februarie 1945 de catre garzile populare comuniste maghiare pe motivul ca a refuzat sa se inscrie in organizatia MADOSZ.

Seria preotilor slujitori din localitate a continuat cu urmatorii: Francisc Paratei (1953-1963), originar din Aita Seaca; Ioan Suteu (1963-1973); Mihai Aliante (1973-1974); Ioan Constantin (1974- 1981); intre anii 1981-1991, parohia a fost vacanta, iar in perioada 1991-1997 au slujit preotii: Eugen Dragos si Lucian Vasilcoi din Baraolt. Intre 1997-1999, slujitor a fost preotul Gheorghe Popa, iar din anul 2000 este preotul Gheorghe Tomozei.

Cu sprijinul Episcopiei ortodoxe a Covasnei si Harghitei, a P.S. Ioan personal, biserica si casa parohiala au fost reparate, iar preotul sprijinit din Fondul Central Misionar. Cu ocazia a 100 de ani de la zidirea bisericii, in 6 decembrie 2000, s-a facut o evocare a parohiei ortodoxe din Batanii Mari. Momentul a fost inclus in cea de a VI-a editie a Zilelor "Nicolae Colan", manifestare traditionala realizata de asociatiile culturale romanesti din Covasna. Printre sponsorii si binefacatorii parohiei se numara si familiile: Ion Balan, Dorel Andras, Marian Stiopu din Sf. Gheorghe.

Carti Ortodoxe

Cuprins