Marcusa


Marcusa

Satul Marcusa apartine comunei Catalina si este situat in apropierea malului stang al paraului Cernat, la o altitudine de 547 m, pe DJ 121F si pe drumul comunal 11.

Vestigii arheologice. Intr-o gradina din sat s-au gasit fragmentele unei urne din prima epoca a fierului. Pe teritoriul localitatii s-au mai descoperit, asezate in cerc, mai multe greutati conice de lut ars, datand probabil din neolitic. In apropierea satului, fara indicare topografica, se semnaleaza o asezare cu ceramica pictata, apartinand culturii Cucuteni- Ariusd. Tot aici s-a identificat si ceramica apartinand culturii Schneckenberg. La locul numit "Rapa mica" s-a gasit o zabala de fier, despre care se presupune ca ar data din Evul Mediu timpuriu. Din diferite puncte de pe teritoriul satului mai provin: doua topoare de piatra cu muchia arcuita, un topor de trahit, cu muchia dreapta, un tezaur compus din 175 monede romane, republicane si imperiale de argint.

Prima atestare documentara: 1497, Villa Markosfalwa.

Denumiri istorice romanesti: 1787, Markusa [Marcusa];
1850, Markusa; 1854, Marcas.

In lustra din 1614 figureaza si urmatorii capi de familie romani, locuitori in Marcusa: Cotoara Oprea (Opra Kotora, olah fi) - jeler si Radul Bobeica (Bebeke Raduly).

Conscriptia din 1699 a romanilor din Treiscaune, inregistreaza in Marcusa pe urmatorii capi de familie: Czimbalmos Janos, Flore Istvan, Disznos Demeter, Tiron Janos, Molnar Balas, Nagy Sandor, Olah (Demeter, Gergely, Vaszil, Stefan, Janos, Balint, Miklos, Janos). Asadar, un roman era cantaret tambalagiu (csimbalmos), unul porcar (disznos) si unul morar
(molnar).

Intr-un document din 1747, intitulat "Problema romanilor", este pomenit gocimanul Sztollykam Tamas si familiile de romani: Racz (3), Olah, Neaga, Tamaszi, Molnar, Todor, Pasztor, Estefan, Moraru, Matei, Mathe, Fieraru, Frullyas (Patronimul Frullyas ne indica pe un alt cantaret din sat, fluieras). In acelasi document, in Matiseni (sat incorporat astazi in Marcusa) sunt pomeniti: Repete Simion - gociman, Pal, Lenyen (trei familii), Tudoczi, judele satului fiind Lenyen Andras.

In conscriptia urbariala din 1820, in Marcusa figureaza in calitate de jurati: Nyáguly Joseff, Stéfán István alias Csomos, Náguly István, iar in Matiseni Opra Pál si Karátson István. Conscriptia credinciosilor apartinand parohiei neunite romane Cernatu de Jos, filia Marcus, facuta in 1829, mentioneaza in aceasta localitate existenta a 29 de familii romanesti (din care 15 etnic mixte), cu 83 de suflete: Todor, Socori, Dragomir, Pastoru, Baba, Neagoe, Tifrea, Comsa, Suciu, Nica, Dungo, Rad, Veres, Dima. Pall, Adam, Andrasne, Manto, Gyorgy, Gyurka, Dima, Andras, Farkas, Nyaguly.

In registrele parohiale de stare civila din sec. XVIII-XIX apar, printre altii, urmatorii credinciosi romani: Bordos Andras, Cheria Bucur, Maria Elena, Rozalia Petru, Iosif Matei, Maria Baika, Tirma David, Simion Radului, Todor Andrei, Stan Todor, Stan Rosu, Stefan Brecizu s.a.

Dictionarul geografic al lui Ignaz Lenk von Treuenfeld de la 1839, precizeaza ca localitatea Marcusa este "sat locuit de secui si de romani".

Marcusa ofera inca un exemplu privind disparitia unei comunitati romanesti distincte in secolele XVII-XIX, care, fara institutii care sa-i cultive si sa-i apere identitatea etnica, s-a contopit in masa secuiasca.

Un document din 1892 consemneaza existenta in filia Marcusa din parohia Cernatu de Jos, a 13 familii de credinciosi ortodocsi cu 27 de suflete. Majoritatea numelor de familii erau maghiarizate: Szocs, Eros, Todor, Czifra, Csomos, Kis, Jani s.a.

In seria preotilor slujitori ai credinciosilor din sat se inscriu: Gheorghe Bucur (1794-1795), Gheorghe Baciu (1798-1799), Mihail Hosu - 1805, Dimitrie Popovici - 1853, Augustin Micu - 1894, Nicolae Dima - 1923 (toti din Cernat).

In Marcusa este nascut pictorul Barabas Miklos (1810- 1898), reprezentant de seama al portretismului si prieten al romanilor. A pictat la Viena, Cluj, Bucuresti, Venetia, Budapesta. Cercetarile istoricilor de arta romani s-au indreptat in mod special catre autobiografia pictorului. Perioada de un an si jumatate pe care a petrecut-o la Bucuresti (noiembrie 1831- iulie 1833) este importanta nu numai prin numarul mare de opere care a imortalizat lumea de atunci a Munteniei, ci si prin insemnarile sale, care constituie o fresca interesanta a Bucurestilor de la mijlocul secolului al XIX-lea.

Pana in 1880, Marcusa cuprinde si satul Matiseni.

Carti Ortodoxe

Cuprins