Racosul de Sus


Racosul de Sus

Satul Racosul de Sus apartine orasului Baraolt. Se afla pe malul drept al raului Cormos, la o altitudine de 670 m, la poalele sud-estice ale Muntilor Rica.

Vestigii arheologice. De pe teritoriul satului de altadata provin, fara precizari topografice: un topor de piatra cu taisul arcuit in forme de migdala, apartinand culturii Cotofeni si o maciuca de bronz cu patru spini mari, datand din perioada tarzie a epocii bronzului. In padurea Rica, a fost dezvelita o constructie din piatra. Zidurile groase de 2,4 m, au fost realizate din blocuri de piatra bruta nefasonata si legate cu var nestins. In interiorul si exteriorul constructiei, pe nivelul de calcare au fost descoperite trei varfuri de sageti, trei fragmente de cutite, fragmentele unei caldari de lut si mai multe vase-borcan, toate apartinand sec. al XII-lea. La sud de aceasta constructie a fost sectionat un drum medieval datat cu fragmente ceramice din sec. XII-XV.

Prima atestare documentara: 1417, Rakos.

Denumiri istorice romanesti: 1787, Rats [Raci]; 1854,
Rakesu din Szusz [Racasu de Sus].

In dictionarul geografic al lui Ignaz Lenk von Treuenfeld de la 1839, localitatea Racosu este mentionata drept "sat locuit de secui si romani".

In anii premergatori primului razboi mondial, epitropul Bisericii ortodoxe, Gheorghe Noda, pastor la vitele comunei, a fost condamnat la plata unei amenzi de 1200 coroane unguresti, pentru neglijenta (padurea comunala a luat foc). Pe parcursul desfasurarii procesului, un avocat din Ocland i-a propus sa treaca la religia unitariana, in schimbul scutirii de plata amenzii. La aceasta propunere raspunsul batranului a fost:" Puteti sa-mi luati orice, numai sufletul nu mi-l puteti lua". Urmarea acestui act de curaj si demnitate a fost vinderea casei, in termen de 15 zile. "Norocul - se spune in documentul vremii- ca era batran, incat a trebuit sa traiasca in mizerie numai un an".

Credinciosii din Racosul de Sus au apartinut parohiei Varghis.

La 2 decembrie 1934 s-a sfintit capela ortodoxa si clopotnita din Racosu de Sus, serviciul divin fiind oficiat de protopopul Aurel Nistor si preotii din Augustin.

Intre anii 1935-1937, cu sprijinul Arhiepiscopiei din Sibiu si a preotului Ioan Popa din parohia Varghis, se ridica o biserica noua, cu hramul " Sfantul Nicolae", zidita in stilul arhitectonic specific bisericilor romanesti din perioada interbelica. A fost sfintita in luna noiembrie 1937 de catre Mitropolitul Nicolae Balan, devenind, din acest an, parohie de sine statatoare, slujind ca preot paroh Ilarie Capalnean.

"Cand am venit in Racosul de Sus, in 1937, ca preot - consemna Ilarie Capalnean - am gasit biserica terminata si cu toate cele necesare cultului. Majoritatea credinciosilor erau romani secuizati, care spuneau in limba maghiara ca sunt romani, dar nu stiu romaneste. Isi pierdusera limba, dar isi mentineau credinta stramoseasca, constiinta etnica si numele romanesc, spunand ca-i cheama: Bersan, Moldovan, Ilies, Demeter, Munchian, Dregus etc. Serviciile religioase le faceam in limba romana, dar predica o spuneam in limba maghiara, spre a fi inteleasa si de cei care nu mai stiau romaneste. In mod liber si nesiliti de nimeni, au revenit la sanul bisericii stramosesti peste o suta de romani secuizati si, daca nu intervenea odiosul Dictat de la Viena, numarul crestea si mai mult".

Sfantul lacas a fost distrus in toamna anului 1940. Pe locul bisericii a fost ridicata o gradinita, iar pe locul altarului WCul. Preotul Ilarie Capalnean a fost nevoit sa plece din localitate, ajutat fiind de unii credinciosi sa-si ia o parte dintre lucrurile sale.

Descrierea inceputului daramarii bisericii din Racosul de Sus, in 1940, este relatata de unii dintre martorii oculari astfel: "La cateva zile dupa ce a sosit armata ungara de ocupatie, s-a dat ordin ca toti satenii sa se adune in fata Primariei. Comandantul a spus oamenilor ca trebuie sa daramam biserica romaneasca. Oamenii au ramas incremeniti. Nimeni n-a cutezat sa zica nimic. Au stat pe loc nemiscati mult timp. Deodata, un nebun de secui a spus: "Ma urc eu"! S-a urcat sus pe turla sa dea crucile jos. Dar Dumnezeu l-a pedepsit pe loc. A cazut de sus si a ramas mort pe loc. Nimeni dintre sateni nu a mai pus mana sa atinga biserica si sa o darame". A fost totusi distrusa ulterior.

La intoarcerea din 1945, preotul Ilarie Capalnean, scria cu tristete: "o grea si mare durere mi-a coplesit sufletul: din ce am lasat la plecare, am mai gasit doar casa parohiala si clopotnita de lemn de la margine de drum". Datorita imprejurarilor nesigure si ostilitatii manifestate, preotul Ilarie Capalnean pleaca intr-o localitate din zona Sibiu, impreuna cu familia sa.

In casa parohiala din Racosul de Sus, primaria comunala a instalat o gradinita, spre a nu cheltui fondurile pentru constructia unui local propriu. Dupa daramarea bisericii oficialii maghiari au trecut la confiscarea casei parohiale, pentru a se taia orice posibilitate de reinfiintare a parohiei ortodoxe.

In 1947, parohia ortodoxa avea in folosinta o suprafata de 5,5 jugare de pamant si casa parohiala. La scoala din sat, intre 1932-1940 au functionat ca invatatori Letitia Panoran, Emilia Dobrila, Matilda Dragila si Ioan Androne. Despre urmele romanesti din localitate ne mai vorbesc astazi doar cimitirul satului, antroponimele romanesti si amintirile unor batrani traitori, martori ai mai multor intamplari tragice.

In Racosul de Sus s-au nascut:

Kolumban Mozes (1904-1973), medic, traducator. Pensionat din serviciul sanitar al Ministerului de Interne (1968). Coautor al Manualului de organizare a sanatatii publice. Gyulai Ferenc (n. 1926), inginer, autor de manuale de constructii de masini. A publicat studii de specialitate si
lucrarea Pompe, ventilatoare, compresoare (in limba romana) - manual didactic, Timisoara 1980.

Carti Ortodoxe

Cuprins