Aurignacianul


 Aurignacianul (35.000-25.000) este numele unei civilizatii, dat dupa localitatea Aurignac din sudul Frantei. Este o civilizatie a paleoliticului superior. Specia umana specifica acestei civilizatii este omul de Cro Magnon sau Homo sapiens fossilis. In aceasta perioada sunt realizate marile opere de arta paleolitica si se cunoaste o mare unitate culturala de la Urali la Atlantic.

Fata de paleoliticul mijlociu, cu industria topoarelor de mana, acum se dezvolta industria litica lamelara, lamele fine, lame cu scobituri si retuse, lamele Dofour, razuitoare carenate, razuitoare cu bot, varfuri de tip font-Yves sau Krems. Tot acum are loc o dezvoltare a industriei osului, din care se confectioneaza: varfuri de sulita, varfuri rombice.

Aurignacianul timpuriu este mai bine cunoscut prin descoperirile din NV tarii din Oas si Maramures, Iozasel, incep cele de la Ceahlau - "Cetatica". In Bazinul Ceahlaului, la Dartu, intr-un strat cu vegetatie unde urmele de polen indica un stadiu glaciar cu o trecere spre interstadiul Ohaba A, au fost descoperite materiale atribuite unui nivel aurignacian mijlociu. Acesta este mai timpuriu, fiind si elemente de traditie musteriana. Din perioada mijlocie a aurignacianului ar fi descoperirile de la Haghig - "Coasta umbrita" (Rep. Covasna, nr. 255). Tot aurignaciene sunt si descoperirile din Pestera Calului (din sapaturile din 1969, Rep. Harghita, nr. 382). Din descoperirile din zona Ceahlaului, sunt de amintit cele de la Bistricioara - "Lutarie" unde, pe langa caracteristicile unelte aurignaciene, au fost descoperite o serie de oase de animale din fauna vanata: cerbul (Megaceros giganteus), renul (Regnifer tarandus), calul (Equus transylvanicus), bizonul (Bison priscus), iepurele (Lepus sp.) si vulpea (Vulpes vulpes) (Beldiman 2000), ceea ce arata spectul larg de animale vanate.

Aceasta perioada este reprezentata de evolutia a doua cercuri de civilizatie. Una reprezinta continuarea unei evolutii incepute in asezarile gravettiene tarzii din Moldova. Cealalta apartine civilizatiei swideriene, descoperita in statiunile inalte, de peste 1000 m, de la Scaune si Bardosu din comuna Ceahlau.

Gravettianul (25.000-15.000 ani). Numele este dat dupa asezarea La Gravette, Franta. Civilizatia se caracterizeaza printr-un inventar litic foarte bogat si variat. O alta caracteristica a civilizatiei este folosirea osului pentru confectionarea uneltelor, podoabelor si a plasticii. Climatul este rece, tip Dryas vechi sau arctic, si are loc aluvionarea albiilor minore.

Urme ale acestei civilizatii sunt semnalate in zona Carpatilor Rasariteni la Bistricioara, datele de cronologie absoluta (14C) sunt intre 20.000 si 15.000 i. Hr. Uneltele specifice sunt varfurile la Gravette, lamele á bord abattu, gratoare pe lama, pe cap de lama, burine diedre pe lama si altele. Aceasta a avut o perioada indelungata de evolutie, cunoscand un epigravetian si un tardigravetian. In sud-estul Transilvaniei sunt descoperiri din aceste ultime etape.

Descoperiri au fost facute la: Dartu-Ceahlau, un nivel de locuire gravetian mijlociu si superior, apartinand unui orizont cu vegetatie de tip Ohaba A si Ohaba B pentru gravetianul superior. Swiderianul, o cultura mezolitica sau epipaleolitica, este raspandit in Polonia si Ucraina. Pe crestele muntilor vin in Carpatii Rasariteni comunitati de vanatori, foarte probabil in urmarirea vanatului, purtand caracteristicile civilizatiei swideriene - climateric ar fi la sfarsitul fazei Erbiceni V, evoluand in cursul Atlanticului si dainuind in Suboreal. Descoperiri sunt in Muntii Ceahlaului, la altitudini de 1300 m, la Scaune si Bardosu. Comunitatile acestea sunt specializate in vanatoare, iar unealta specifica este varful de sageata cu peduncul, la care se adauga alte piese specifice epiplaeoliticului: burine, gratoare, varfuri de tip Pąedmost s.a.

Epipaleoliticul sau mezoliticul este o perioada intermediara intre paleoliticul final si neoliticul timpuriu. Specialistii din Romania prefera termenul de epipaleolitic pentru civilizatiile acestei perioade. Evolutia acestuia incepe in mileniul XI si dureaza pana in mileniul VII i. Hr. In acea perioada a decazut arta picturilor rupestre.

Tardenoisianul. Este o civilizatie mezolitica sau epipaleolitica larg raspandita in zonele invecinate Romaniei (cultura Murzac Koba): Slovacia, Ungaria, Jugoslavia, Polonia, Moldova, dar si spre sud. Originea acestuia in Romania este rezultatul a doua grupe ce patrund pe teritoriul tarii. Aceasta este etapa in care se face trecerea de la Boreal la Atlantic, fiind si datate cu 14C necalibrat intre 6.225-5.500 i. Hr. O grupa o cunoastem in zona, in depresiunea de la Intorsura Buzaului, unde s-au descoperit urmele izolate ale unor vanatori mezolitici, o civilizatie tardenoisiana de origine nord-pontica, care au o evolutie indelungata. Caracteristic acestei civilizatii este industria litica formata din trapeze, lame si semilune. Acestia pastreaza economia de vanatoare, pescuit si cules. Multe civilizatii neolitice au in industria lor elemente tardenoisiene.

Carti Ortodoxe

Cuprins