Arcus


Arcus

Satul Arcus apartine comunei Valea Crisului, fiind situat la 3 km N-NV de Sfantu Gheorghe, la baza sudica a Muntilor Baraolt, in valea paraului Arcus, la confluenta acestuia cu paraului Geje (Peje).

Vestigii arheologice. La vest de locul numit "Vadea", s-au descoperit doua securi neolitice de piatra. Intr-un punct de "langa sat" s-a gasit un topor de piatra, lustruit, cilindroidal, perforat. Pe locul "Dupa Cheie" s-au descoperit doua securi neolitice de cupru, cu un singur tais si cu gaura transversala.

Tot pe teritoriul satului s-au gasit vase si tigle romane cu stampila legionara. La locul numit "Groapa Rosie" s-a descoperit o asezare din sec. IV d. Chr. Pe culmea magurii "Dealul Cetatii" un val semicircular, construit din pamant si piatra bruta. Fortificatia masoara 76 m pe axul N-S si 76 m pe directia E-V. Se presupune ca aceasta apartine epocii medievale.

Din puncte neprecizate provin mai multe obiecte de bronz din epoca bronzului: doua fragmente de seceri, doua bratari, o veriga, un ac de podoaba cu capul conic, celturi de tip transilvanean; fragmente ceramice din a doua epoca a fierului si o greutate de lut conica. Pe platoul care se afla in drumul care duce spre Arcus si drumul ce duce spre Olteni, in anul 1985 a fost gasit un tezaur monetar dacic, compus din urmatoarele monede: 208 drahme Dyrrachium, 3 tetradrahme .asos si 50 denari romani republicani. Moneda cea mai "recenta" este databila la mijlocul secolului I i. Hr.

La intrarea in sat, pe partea dreapta a drumului ce duce la Valea Crisului, se afla o movila in care s-au descoperit urmele unei biserici de stil romanic tarziu din sec. XIII - XIV.

Prima atestare documentara: 1332, sacerdos de Arkus.

Denumiri istorice romanesti: 1784, Argusu [Argusu]; 1830, Arkoshu [Arcosu], 1850, Argusu [Argusu]; 1854, Arcus.

Conscriptia romanilor din 1699 mentioneaza pe urmatorii capi de familie romani: Meszaros Simon, Nagy Illyes, Olah Gyorgy, Todor Janos, Koncz Miklos, Kadar Raduly, Koncz Istvan, Vuszka Andras, Csendi Bukur, Nagy Raduly, Molduvai Janos, Vlad Morar. Asadar, unul era macelar, unul cadar si unul morar. Clopotul bisericii unitariene din localitate este turnat in 1788 de catre Lakatos Mihaly, mester in al carui atelier au fost turnate clopotele mai multor biserici din zona.

In 1805, Kadar Jozsef, iobag din Arcus, se plangea in cadrul Forumului juratilor, de comportarea vecinului sau, Gorog Mihaly Daniel, fata de animalele sale, cerand o recompensa cinstita, de 6 forinti maghiari. Raduly Miklos, iobag din Arcus, se plange in 1806 in fata juratilor ca Barabas Mihaly l-ar fi acuzat ca i-a furat tutunul... Baciul Stefan Draghici (Daragits Istvan) este acuzat ca a lasat oile de doua ori pe locul vitelor pentru tractiune, pentru care, conform legilor satului, a fost amendat cu 2 forinti maghiari.

In conscriptia urbariala din 1820 sunt consemnati urmatorii iobagi cu nume romanesti: Georgius Tanaszi, Stephanus Dants, Joannes Bokor, Stephannus Sztojka, Joannes Sztojka, Stephanus Daragits, Nicolaus Raduly, Andreas Raduly, Davidus Bokor, Vaszi Bokor, Eva Berszany, Michael Sorbany, Josephus Sztojka, Bisziok Borzos, Sorbany Borzos, Adamus Borzos, Joannes Borzos, Adamus Borzos jun., Joannrs Vantsa, Nicolaus, Dragits, Johannes Dragits, Georgius Dragits, Stephanus Dragits, Josephus Baloga, Michael Dragits, Georgius Muskater, Joannes Bokor.

Sabin Opreanu consemneaza urmatoarele nume de familii de romani din Arcus: Balla, Bencze, Boer, Bogdan, Para, Gelan, Lepedus, Todor, Baliga, Dragomer, Dragan, Ponti, Roman.

In dictionarul geografic al lui Ignaz Lenk von Treuenfeld de la 1839, localitatea Arcus este mentionata drept "sat locuit de secui graniceri, de secui si de romani".

In conscriptia din anul 1733, este mentionat "preotul neunit" Avram, care pastorea 14 familii, cu 68 de suflete de romani.

Pe un exemplar din Ceaslov, tiparitura rara bucuresteana, din 1709, este mentionat, la 1747 ca, popa Dumitru din Arcus, impreuna cu popa Toma din Zagon, se afla in inchisoarea Turia, "cu fiarele pe picioare pentru credinta noastra".

Preotul roman din Arcus este mentionat si in documente din anii 1750 si 1762.

Parohia ortodoxa a devenit greco-catolica in anul 1755.

La 1767 este amintit preotul Ioan Varza (desigur Verzea), originar din Satulung-Sacele (Brasov). Din Sematismul de la 1842, aflam ca parohia greco-catolica s-a infiintat in anul 1842, preot fiind Mihail Vancea, care pastorea 110 credinciosi.

Dupa moartea preotului Vancea, parohia a fost administrata de "preotii interimari" Bucur si Moise Popa, iar apoi de preotii Ioan Paul Chinez si Ioan Boieriu. Sematismul greco-catolic din 1865 mentioneaza existenta unei biserici cu hramul "Sfintii Arhangheli", care avea 121 de suflete.

In anul 1886, baroneasa Maria de Szent Kereszty - nascuta Florescu - din Arcus, daruieste un vesmant preotesc bisericii romane din Sangiorgiu (Sfantu Gheorghe), pentru care protopopul Treiscaunelor, D. Coltofeanu, ii multumeste public.

In urma ajutorului si sprijinului pe care baroneasa Maria il acordase credinciosilor romani din zona, obstea ortodoxa din Sfantu Gheorghe o declara "patroana" sa.

Credinciosii romani din Arcus si-au construit o biserica de lemn in anul 1888, lacas ce va fi demolat in 1989, pe locul ei ridicandu-se biserica actuala din zid. Statisticile confesionale consemneaza existenta in 1937 a 113 credinciosi romani.

Dupa Dictatul de la Viena (1940), credinciosii romani au fost obligati sa treaca la cultele maghiare. Romii vorbitori de limba romana au fost fortati de administratia horthyista sa paraseasca localitatea, acestia stabilindu-se in sate din teritoriu necedat, indeosebi in Arini. In anul 1948, doar cateva familii de credinciosi romani au trecut de la greco-catolici la ortodocsi: Rupi, Lepadat, Vancsa, Lingurar, Boros, Dafina, Solomon.

Actuala biserica parohiala ortodoxa, avand hramul "Sfantul Nicolae", s-a construit in perioada 1990/1999. Lucrarile de constructie au inceput in timpul pastoririi preotului paroh Ioan Oliviu Hagiu si continuate prin stradania preotului paroh Vasile Dorin Cucu. Lucrarile au fost finalizate prin grija Prea Sfintitului Ioan Selejan care, impreuna cu mai multi credinciosi ortodocsi din diferite zone ale tarii si cu familia preotului Ioan Cucu din Sfantu Gheorghe, a asigurat suportul financiar necesar acestora.

In prezent, biserica deserveste nevoile spirituale ale credinciosilor din Arcus, ale enoriasilor ortodocsi din Valea Crisului si Bodoc, precum si ale soldatilor in termen de la unitatea militara din localitate. In curtea bisericii se construieste un locas de asistenta sociala pentru cei nevoiasi.

La Arhivele Nationale din Sfantu Gheorghe se pastreaza registrele parohiale de stare civila ale parohiei greco-catolice din Arcus din anii 1835-1909.

In anul 1871, in localitate existau 10 elevi romani, iar cativa ani mai tarziu, doar 8. In lipsa invatatorului roman grecocatolic, elevii invatau la scoala de stat in limba maghiara.

In cadrul amplei actiuni de emotionanta solidaritate nationala cu romanii din secuime, initiata in perioada interbelica de Biserica romana, de scolile normale si de ASTRA, in Arcus s-a ridicat o clopotnita pe care este inscriptionat: "Acest clopot s-a donat scoalei din Arcus, judetul Trei Scaune, de catre Scoala Normala de fete Nr. ... din Chisinau, spre marirea lui Dumnezeu, in anul 1937".

La 1 Decembrie 1936 s-a tinut in Arcus o serbare dedicata Marii Uniri, in program fiind incluse: poezii, cantece, dansuri nationale, piesa alegorica Romania mare. Programul a fost organizat de invatatorii Stefan Ciomortan, Gabriela Ianosi, Maria Oprea, I. Derji.

In luptele purtate de armata romana in septembrie 1944 pentru eliberarea orasului Sfantu Gheorghe, a cazut eroic la datorie pe teritoriul localitatii Arcus, spre Sfantu Gheorghe, generalul Grigore Balan. Pentru eternizarea memoriei sale, un bulevard din Sfantu Gheorghe a primit numele generalului erou, iar la 150 m sud de podul de peste paraul Arcus, s-a ridicat o cruce pe locul unde generalul-erou a cazut grav ranit. A fost primul general roman cazut la datorie pentru eliberarea Transilvaniei si avea sa moara la Sinaia pe data de 13 septembrie 1944, fiind inmormantat in cimitirul militar din Bucuresti.

Din anul 1990, functioneaza in localitate Centrul de Cultura Arcus (Petre Strachinaru, director si Viorel Dimitriu, director economic). Cladirea in care este situat Centrul a fost ctitorita de familia baronului maghiar Bela Szentkereszti, inrudita cu familia grofilor Haller si cea a boierilor romani Florescu si Bibescu. Institutia are ca scop crearea unei dimensiuni culturale proprii, dar si asigurarea unui nivel de reprezentativitate nationala si chiar internationala prin initierea si derularea unor programe culturale. Astfel au fost derulate aici: Gala nationala a tinerilor laureati, ce reuneste tineri interpreti ai muzicii camerale; stagiunea permanenta de concerte de camera etc. In mai 2001, Gala tinerilor laureati de la Arcus a fost premiata de catre Forumul muzical national roman, la palatul Cotroceni, in prezenta presedintelui Ion Iliescu.

Frumosul ansamblu arhitectonic incadarat de un parc dendrologic (in care sunt amplasate lucrari de arta monumentala, realizate de sculptori din intreaga tara, in cadrul mai multor editii ale taberelor de creatie) a fost gazda unor veritabile acte de cultura si de stiinta, de la infiintare si pana astazi.

Carti Ortodoxe

Cuprins