Reci


Reci

Centru de comuna, actuala localitate Reci este formata din doua sate contopite: Reci, asezat in partea de est, pe o terasa de pe malul drept al Raului Negru, la o altitudine de 548 m si Comolau, in partea de vest. DJ 121 taie localitatea in doua.

De comuna Reci mai apartin: Aninoasa, Bita si Saciova. Vestigii arheologice. In perimetrul comunei s-a descoperit un bogat material arheologic. Pe locul numit "Coasta Mesteacanului", s-a gasit o dalta de arama din epoca eneolitica, mentionata adesea si la localitatea Magherus din apropiere. In "Cartierul Kanat" s-au identificat sase fragmente de spirale de bronz si cioburi din epoca bronzului. La sud de comuna, situata pe malul drept al Paraului Negru, s-a constatat existenta unei bogate asezari neolitice. Au fost descoperite aici trei locuinte si doua morminte apartinand culturii Tisa, apoi materiale apartinand culturilor Boian (faza Giulesti), Cucuteni-Ariusd, Bodrogkeresztúr, Cotofeni si Noua.

Culturii Bodrogkeresztúr ii apartin trei morminte de inhumatie cu scheletele chircite. Din puncte neprecizate, de pe teritoriul satului provin si fragmente de silex, varfuri de sageti din silex, neolitice; fragmente ceramice apartinand culturilor Cotofeni si Wietenberg; bratara de bronz, poate din epoca bronzului, fragmente de vase "scitice" din prima epoca a fierului, monede romane imperiale de bronz si un denar de argint al lui Caesar; un denar de argint de la Constantius.

Pe locul numit "Campul Turcilor" s-a identificat material apartinand culturii Ariusd-Cucuteni. La suprafata au aparut si cioburi din a doua epoca a fierului, precum si un denar roman republican de argint. Tot in vatra staului s-a identificat o asezare apartinand culturii Ariusd- Cucuteni, in care a fost gasit un ciocan de cupru. In stratul superior s-au gasit si elementele culturii Cotofeni si fragmente de vase si alte obiecte romane de factura provinciala. De pe locul "Gradina Bisericii" provin fragmente ceramice pictate si nepictate, figurine antropomorfe si zoomorfe apartinand culturii Ariusd-Cucuteni, precum si cioburi din a doua epoca a fierului (dacica).

Cea mai importanta descoperire apartine primei epoci a fierului (Hallstatt B), si anume un nivel de locuire dacica din epoca La Téne, caruia ii apartine si o moneda dacica de tip Virtejul-Bucuresti, descoperita intamplator pe acest loc. S-au mai descoperit apoi materiale romane printre care si caramizi cu stampila Ala I Gallorum. Urmeaza o locuire din sec. IV d. Hr., reprezentand varianta autohtona a culturii Santana de Mures-Cerneahov. Langa o vatra a fost descoperita o moneda a lui Constantinus II, emisa in anul 354. S-a formulat si ipoteza ca ar fi vorba de daco-carpi, stabiliti aici dupa plecarea romanilor. Tot din sec. IV dateaza un mormant de inhumatie fara inventar. Printre formele ceramice figureaza si ceasca dacica. Pe dealul "Culmea carierei de piatra" s-au gasit fragmente de tigle romane, si tot pe malul Paraului Negru, in fata morii, s-a gasit o asezare din sec. X-XI si un mormant de inhumatie distrus. Pe terenul numit "Mestecanis" s-a descoperit o ceasca de tip dacic.

Prima atestare documentara: sacerdos de Reech.

Denumiri istorice romanesti: 1733, Rekjul [Rechiul]; 1850, Ritt [Rat]; 1854, Reti.

Conscriptia din 1699 mentioneaza urmatoarele nume de familii romanesti: Dumitru Puskas, Nyaguly Hutsany, Juon Balabany, Olah Grigoly, Dragomer Vanasse, Dombora Istvan. Primul conscris va fi fost chiar puscas.

In sematismul ortodox in filia Comolau, apartinatoare de parohia Ozun, erau 25 de familii, cu un numar de 121 credinciosi (Laslo, Bocor, Lunoaie, Dimian, Dombora, Santa, Andrei, Veres, Palosan, Peter, Stanco, Pacular, Iacob, Chendi etc.).

In conscriptia urbariala din 1820 este mentionat juratul Pakular Gyorgy, precum si locuitorii Georgius Pakulár sen., Georgius Pakulár jun., Antonius Dimitrás s.a.

Documente din surse romanesti de la 1835 consemneaza in Reci 27 de familii neunite, cu 124 suflete, 61 barbati si 63 femei, dintre care: Totronci, Laszlo, Nicula, Toc, Peter, Todor, Cioni, Bocor, Ilies, Samoil, Domocea, Veres, Imen, Josif, Dima, Polosan, Miclos, Dombora, Bokor, Stanca, Damvara.

In dictionarul geografic al lui Ignaz Lenk von Treuenfeld de la 1839, localitatea Reci este semnalata drept "sat locuit de graniceri secui si de romani". O conscriptie ortodoxa din 1884 cuprinde 44 de familii romanesti, cu numele: Rosu, Tok, Dombora, Albert, Todor, Micu, Peter, Nicula, Andras.

Cu ajutorul lui Nicolae Iorga si al dr. Vasile Stroiescu (medic balneolog in Covasna), in 1926 s-a obtinut expropierea a 10 iugare pe seama rezervatiei castrului roman din Comolau.

Locuitorii comunei graviteaza spre municipiile Sfantu Gheorghe, Targu Secuiesc, Brasov si orasul Covasna. Cruce ridicata pe locul bisericii din Comolau, distrusa in toamna anului 1940

Si in cazul localitatii Reci (inclusiv Comolau), asa cum releva statisticile demografice, comunitatea romaneasca s-a redus drastic din punct de vedere numeric, nemaiputandu-si reveni dupa lovitura primita in anii 1940-1944. Dintr-o notita de la 1663 facuta pe Cazania lui Varlaam de preotul Barsan din Marcus, rezulta ca el oficia slujba si la Ozun, Santionlunca si Comolau. In secolele al XVIII-lea si al XIX-lea, credinciosii din Comolau-Reci, au apartinut parohiilor Ozun si Cernat. Comunitatea romaneasca avea, in 1868, o "ingropatoare daruita de Stefan Laszlo". Documentele bisericesti din anul 1884 mentioneaza existenta unei clopotnite in curtea epitropului George Dombora. In 1893, "repausatul domn George Ioan din Brasov a cumparat pamant pentru construirea unei biserici". Dupa traditie, in sat a existat o biserica de lemn si apoi o capela ortodoxa zidita in anul 1912.

Prin infiintarea unui "fond de bucate" si buna chivernisire a lui, comunitatea a reusit cumpararea unei mari suprafete de pamant, 29 iugare "arator" si 30 iugare padure, inainte de 1918. Intr-un reportaj publicat de Telegraful Roman in nr. 58/ 1866 se relateaza despre prezenta in Comolau a "arhimandritului de Buzau", care a stat de vorba, prin translator, cu un roman care nu stia "o boaba romaneste": "Avui ocazia - spunea arhimandritul - sa stau de vorba cu acest roman, care face cinste economilor rurali, nu numai romanilor dar chiar si ungurilor din Treiscaune; el poseda o avere imensa, e chiar si jude comunal intr-un sat de maghiari; dar durere, nu-si cunoaste limba maicii". Cazul relatat este relevant pentru situatia romanilor din sud-estul Transilvaniei.

In 1906, comunitatea ortodoxa din Reci avea 39,1 jug. teren agricol. Dupa Marea Unire din 1918, s-a putut indeplini vechea dorinta a romanilor din Comolau-Reci de a avea o biserica proprie. In adunarea parohiala din 26 aprilie 1936 s-a constituit consiliul parohial, comitetul de construire a bisericii si s-au stabilit celelalte detalii privind proiectarea si ridicarea ei. Cu aceasta ocazie a fost declarat ca "prim ctitor al bisericii", dr. Valeriu Bidu, prefectul judetului Trei Scaune.

Au donat pentru noua biserica familiile: Stefan P. Dombora (primar al localitatii), Veres, Dobrescu, Nemeth, Tok, Foldes, Chiss, Todor. In 1936 a fost numit preot Ioan Rauca din Valcele. Cu sprjinul Mitropoliei din Sibiu, in 1938-1940 s-a ridicat o biserica impunatoare si o casa parohiala. Despre evenimentele tragice din 1940 ce s-au abatut si asupra comunitatii romanesti de aici, aflam din trista relatare facuta de preotul Ioan Rauca, el insusi fiind obligat sa-si paraseasca incercatii sai credinciosii in urma unor serioase amenintari: "Dupa 1 septembrie 1940 - spune el - zilnic am fost boicotat si batjocorit atat eu cat si parohienii mei, dintre care o parte si-au parasit vetrele si s-au refugiat. In noaptea de 10-11 septembrie 1940 mi-au fost sparte geamurile de la casa parohiala (...), asa ca in ziua de 11 septembrie, dupa ce am predat arhiva si toata administratia epitropului, am fost silit sa parasesc parohia si sa ma stabilesc in Araci. La vreo cateva zile de la plecarea mea din parohie, am aflat ca (...), in biserica au fost introduse o mare cantitate de paie, au fost puse stranile peste paie si le-au dat foc, distrugand astfel biserica (...), ramanand din ea doar turnul cel mare si patru ziduri de caramida".

Casa parohiala a fost ocupata de postul maghiar de jandarmi, iar zidurile bisericii, ramase in picioare, au fost demolate. Locul bisericii a devenit teren arabil. Clopotul bisericii a fost salvat, fiind instalat intr-o clopotnita improvizata, ce se gaseste in curtea fostei case parohiale. In a doua jumatate a sec XIX-lea, comunitatea romaneasca din Comolau-Reci a pornit demersurile pentru infiintarea unei scoli confesionale. Astfel, in 1879, din initiativa unui comitet format din Ioan Nicula, Istvan Pop, Elia Todor si Michail Dobra, s-a creat un "fond scolar netangibil". In 1898, din acest fond si cel al "fundatiunii bisericesti" care dispunea de 16,7 iugare pamant s-au alocat fonduri pentru "edificarea scolii cu locuinta pentru invatator". In 1891, din cei 22 de copii de varsta scolara, 15 urmau cursurile de catehizare tinute de preotul Ioan Pop din Ozun. In perioada interbelica a functionat scoala si gradinita de copii in limba romana. Din initiativa Ligii Cultural-Crestine "Andrei Saguna", in toamna anului 1997, cu ocazia celei de-a 97-a Adunari Generale a Asociatiunii ASTRA, s-a ridicat o cruce pe locul fostei biserici din Reci. Terenul bisericii este astazi atribuit in proprietate unui localnic maghiar.

Credinciosii romani apartin de parohia Santionlunca.

Carti Ortodoxe

Cuprins