Dobarlau


Dobarlau


Centru de comuna, satul Dobarlau este situata in sudul judetului Covasna, pe valea paraului Dobarlau, in partea de vest a Muntilor Buzaului, la o altitudine de 540 m, la 24 km de Sfantu Gheorghe. Ii sunt subordonate satele Lunca Marcusului, Marcus si Valea Dobarlaului.

Prima atestare documentara: 1750, Doborlo.

Denumiri istorice romanesti: 1750, Doborlo, Doberleu [Dobarlau].

Denumirea de origine slavo-romana confirma faptul ca vechimea asezarii coboara mult in timp si atesta continuitatea romaneasca in aceasta vatra de locuire. Asezare de oieri, conform traditiei locale, denumirea localitatii ar proveni de la pastorul Dobre - unul din primii locuitori veniti din zona Brasovului (Sacele) si de peste munti (in special din zona Buzaului).

In anul 1750, satul era inregistrat ca mosie a baronului Henter David, fiind locuit de 13 iobagi romani, dintre care nici unul nu era atunci impus la dari, cinci dintre ei aveau numele de Olah - Romanul. Se precizeaza ca un jeler era din Moldova, 5 din Muntenia, iar dintre cei veniti mai tarziu, 4 erau din Muntenia, 2 de la Santionlunca, cate unul de la Lisnau, Bicfalau, Belin, 4 din Tara Barsei, 3 de la periferia Brasovului, 1 din Harman, 3 din Alba Superioara, 2 din zona Fagarasului.

In conscriptia confesionala a romanilor din Transilvania, efectuata in anul 1760 de comisia aulica prezidata de generalul baron Nicolae Adolf von Bucow, localitatea Dobarlau este mentionata cu 42 de familii de ortodocsi.

In contextul rascoalei lui Horea, la 22 noiembrie 1784, romanului Luca Dumitru i se confisca flinta pe care o primise din partea curtii din Ozun a nobilului Mikes. Potrivit conscriptiei urbariale din anul 1820, in Dobarlau era jude al satului romanul Laor Gyorgy iar jurati erau: Virág Todor, Virág János,Virág Ráduly, Markuj János, Marin János, Szávuj Balás, Virág Dávid, Bukur János. Locuitori erau: Niculaj

Gyorgy, Raduj Luka, Johannes Multyán, Johannes Murka, Demetrius Luka, Johannes Fazakas, Vaszi Luka, Johannes Virág, Georgius Prasmari, Nicolaus Bantsuj, Demetrius Kádár, Johannes Virág, Maria Bukur, Adam Marian, Johannes Marian, Georgius Luka, Bukur Marian, Abraham Komsa, Raduj Marian, Flora Zakaria, Demetrius Virag, Raduj Virág, Johannes Sunkuj, Maria Virág, .eodorus Virág, Johannes Niculaj, Gyorgyi Mokán, David Virág, Georgius Virág, Andrej Marin, Georgius Buta, Georgius Laur, Alexander Vulpuj, Alexander Virág, Zakarias Sunkuj s.a. Din documentele protopopiatului ortodox Treiscaune, rezulta ca in Dobarlau erau, in 1829, 100 de familii de romani (cu 609 suflete), dintre care: Son, Marian, Grozea, Morarul, Banciu, Juncu, Achim, Laor, Vireagu, Mozocea, Radca, Sociu, Mocanu, Baciu, Balucea, Nicoara, Luca, Florea, Marcu, Sidon, Safta, Morari, Nitu, Fozocos, Dombosi, Despu, Gabor, Sireagu, Onea, Ogari, Maceran, Vireguti, Ardeleanu, Boari, Morari, Mirita, Botochin, Titian, Cortari, Marinasi, Tatari, Rosca, Iga, Man, Pisiliga, Patranjel, Lurghi, Mazare, Stroe, Coinac, Baciu, Coman, Ciriopoiul, Macsinoaie, Stancanstsoaie. Mai sunt mentionate 14 familii de tigani, cu 75 de suflete.

Din Dobarlau a fost trimis, la 26 mai 1851, un memoriu guvernatorului Transilvaniei, semnat de preotul Ioan Popovici si de alti 37 sateni, prin care se solicita lichidarea iobagiei si in aceasta localitate. Judele comunei Dobarlau era, in 1907, Iosif Cortan. In cronica localitatii se inscriu cu litere de aur jertfele date de locuitorii din Dobarlau in razboiul de intregire a neamului, satul fiind in mare parte distrus in timpul primului razboi mondial. In aceeasi cronica este inscrisa si contributia locuitorilor sai la faurirea Marii Uniri: "Hotararea noastra", din 14/27 noiembrie 1918, este semnata in aceasta atmosfera insufletitoare de 300 de locuitori din Dobarlau (hotarare cunoscuta si publicata in volumul 1918 la romani).

Inainte de 21 noiembrie 1918, in Dobarlau s-a ales Sfatul National satesc si Garda Nationala din 80 de membrii, sub conducerea lui Eugen Sibianu, functionar de banca. Printre familiile din sat care au subscris la marele act al Unirii au fost: Tatulea, Pastor, Patrunjel, Serban, Florea, Dogar, Calitu, Toderica, Oprea, Ganea, Netea, Comsa, Stanciu, Sidon, Nitioiasi, Banciu, Luca, Veregut, Magheran, Taras, Oltean, Popica, Maxim, Ratulea, Craciunas, Onea, Bagiu etc O frumoasa relatare despre acest eveniment ne ofera Glasul Ardealului din 21 noiembrie 1918: "Aflam cu multa bucurie ca si romanii nostri rasfirati printre secuimea din Trei Scaune se redesteapta la viata nationala. In comuna Dobarlau s-a ales cu multa insufletire Sfatul national satesc format din 12 membri sub conducerea parohului local, Dumitru Tatulea.

Tot atunci s-a constituit si Garda nationala din 80 de gardisti, sub conducerea lui Eugeniu Sibianu, functionar de banca". La inceputul anului 1919 s-a intocmit un memoriu catre Prefectura judetului, in care cei 280 de locuitori din Dobarlau ce au luat parte la razboi cer sa nu fie pedepsiti pentru ca si-au reparat "casele si anexele gospodaresti ruinate, cu lemne luate din padurile din imprejurimi".

In perioada interbelica, comuna Dobarlau a apartinut de judetul Brasov. Localitatea a cunoscut o perioada de prosperitate economica, sociala si culturala. In 1940, nu a facut parte din localitatile cedate Ungariei in urma Dictatului de la Viena.

In mod traditional, locuitorii Dobarlaului graviteaza spre Brasov si comunele invecinate din Tara Barsei, Depresiunea Intorsurii Buzaului si din zona Sfantu Gheorghe.

Conform traditiei locale orale si a pomelnicului ctitorilor aflat la Proscomidiar, Bucur Peteu - mocan cu dare de mana din Sacele-Brasov, ridica pe cheltuiala sa in anul 1795 sfantul locas din Dobarlau, cu hramul "Adormirea Maicii Domnului". In altarul bisericii se pastreaza usile imparatesti pe care pictorul anonim a inscris cu litere chirilice: "Aceste usi au platit Gheorghe a lu Paraschiva, 1795", inscriptie ce atesta existenta in acel an a acestei sfinte zidiri, inceputa si terminata - probabil - inainte de aceasta data. Din micromonografia Biserica "Adormirea Maicii Domnului" din Dobarlau, redactata de Petre Stachinaru, cu sprijinul pr. Gheorghe Baila si a lui Ioan Lacatusu, aflam ca aceeasi data, 1795, este inscrisa si pe icoanele Sfantului Gheorghe si Sfantului Haralambie, pictate pe lemn, aflate in patrimoniul parohiei Dobarlau si pastrate in custodie la Muzeul Spiritualitatii Romanesti din Sfintu Gheorghe.

De la biserica anterioara se pastreaza in altar o scandura lunga, pictata, reprezentand sirul Apostolilor din vechea tampla a lacasului de lemn. Construita in forma de nava, din caramida si acoperita cu tigla, biserica are o lungime de 18 m si o latime de 8 m, un turn pe vest frumos ornamentat, incins cu un brau inalt de 23 m in care se gasesc cele 2 clopote. Pe clopotul mic scrie cu litere chirilice: "Parintele Ieremia Verzea, 1830", probabil el ar fi fost donatorul, iar pe clopotul cel mare nu exista nici o inscriptie. Turnul bisericii este de asemenea acoperit cu tigla. Biserica este zugravita exterior si este decorata cu 18 pilastri. Interiorul bisericii este compartimentat astfel: tinda, pronaos, naos si altar. Bolta, care este construita din caramida in semicerc, este sprijinita pe trei arcuri din beton, prin care trec transversal bare dreptunghiulare de metal. Tot in interior mai are si un podisor, sprijinit pe 2 stalpi rotunzi si 2 langa perete, in forma de semicerc. Nu s-au pastrat date cu privire la perioada in care biserica a inceput sa fie pictata - stilul si tehnica in care au fost zugravite cele doua icoane amplasate de-a dreapta si de-a stanga picturii, aceasta datand din perioada imediat urmatoare definitivarii constructiei. Actuala pictura interioara (biserica nu este pictata in exterior) dateaza din anul 1965, fiind executata in tehnica "tempera grasa" de pictorul bucurestean Veniamin Precup, exclusiv pe cheltuiala enoriasilor din parohie. Odata cu repictarea peretilor interiori s-a pictat si iconostasul, in ulei pe lemn, fiind astfel inlocuite vechile icoane deteriorate si atacate de carii.

In "Consemnarea averei nemiscatoare a bisericii si a scoalei Greco-Rasaritene din satul Doberleu, aflatu la 1na Maiu al Anului 1868" sunt cuprinse date despre biserica, despre casa parohiala cu doua odai, cladirea scolii, "ingropatoarea" - cimitirul, [doua], gradina si pamantul parohiei, 14 icoane mari si 13 mici, doua clopote mari, o toaca de fier, sase carti bisericesti, registre parohiale de stare civila de la 1813 s.a. Documentul este semnat de parohul Veniamin Popovici, de gocimanul Petru Safta, de judele satesc Dumitru Safta si de Nicolae Sidon, "inspector scolar mirenesc".

Arhiva bisericii si biblioteca parohiei conserva o serie de valori bibliofile tiparite la mijlocul secolului trecut la Sibiu, dar si la Bucuresti: Evanghelie, Sibiu, 1859; Apostol, Sibiu, 1852; Triod, Sibiu, 1860; Cantari bisericesti, Sibiu, 1890; Octoih, Sibiu, 1895; Minee, Bucuresti, 1893 s.a. Mai detine protocoalele si matricolele bisericesti, circularele, cataloagele si matricolele scolii confesionale, protocolul bunei invoiri etc., documente care se constituie intr-un important izvor de informatii cu privire la viata obstii satesti de la inceputul secolului al XIX-lea.

O serie dintre obiectele de cult - icoane pictate in ulei pe lemn si sticla la sfarsitul sec. al XVIII-lea si inceputul sec. al XIX-lea, fragmente de iconostas si din usile imparatesti sunt pastrate in altarul bisericii sau se afla in custodie la Muzeul Spiritualitatii Romanesti din Sfantu Gheorghe: icoana Mantuitorului incadrata de cei 12 Apostoli de pe iconostas, Buna Vestire, Poorocul David si Proorocul Solomon de pe usile imparatesti; icoana Sfantului Mucenic Gheorghe (1795) si cea a Sfantului Harlambie (1846), pictate in ulei pe lemn; Sfintii Trei ierarhi, Sfanta Paraschiva, Punerea in mormant s.a., pictate in traditia scolilor iconografice din Scheii Brasovului, Nicula, Fagaras. Despre alegerea preotului in Dobarlau, Gazeta Transilvaniei publica urmatoarea corespondenta: "Duminica, la 11 ianuarie st. n. 1909, s-a facut alegerea de preot in comuna Dobarlau, tractul Treiscaune. Alegerea a fost condusa de mult onoratul domn protopop al tractului, Constantin Dimian, in cea mai mare ordine. Dintre cei sase candidati, a intrunit majoritatea voturilor tanarul cleric absolut Iosif Tatulea, avand l02 voturi. Candidatul Colceriu a intrunit 43 voturi iar dl. Ciora 7 voturi. Ceilalti trei concurenti, n-au intrunit nici un vot".

Pentru activitatea sa de roman si aparator al credintei stramosesti, pr. Iosif Tatulea din Dobarlau a fost internat de autoritatile maghiare la Arad, in perioada 16 august 1916-6 decembrie 1916. In timpul slujirii sale, vechea casa parohiala a fost daramata si construita o alta noua. Parohia Dobarlau s-a numarat printre parohiile vizitate de Mitropolitul Ardealului, Nicolae Balan in anul 1922. La intrarea in Dobarlau, unde s-a organizat o aleasa primire romaneasca, marele ierarh a rostit una dintre cele mai frumoase cuvantari din cate a spus in cursul acestei "vizitatiuni": "Am venit sa ne smerim sufletele in fata Aceluia care ne-a ajutat sa ni se implineasca dorinta, cu care au intrat in mormant mosii si stramosii nostri. Astazi avem nevoie mai mare de darurile bisericii ca sa putem pune adevarata temelie a tarii noastre. Sa ne ferim a pune o temelie slaba, caci atunci ne vom asemana cu cel din Sf. Scriptura care si-a zidit casa pe nisip.

Am vazut cum s-a surpat sub ochii nostri imparatia zidita pe nisip. Noi trebuie sa ne zidim casa dreptatii, a iubirii, a nadejdii, caci asa vrea Dumnezeu. Toate necazurile ce le-am indurat veacuri de-a randul, au fost ca sa ne curete sufletele prin suferinte, ca acum sa ne putem ridica spre a ne indeplini misiunea. Cu buna intelegere sa ne dam mana cu mana, sa ne smulgem din vitregimea trecutului, pentru a ne asigura viitorul nostru frumos. Ca iarba ce nu o poate culca vantul si ca stejarii ce nu-i poate rupe furtuna, asa sa ne stea randurile in lupta vietii de acum. Rana ramasa in suflete dupa razboi, numai un singur doctor o poate vindeca, doctorul sufletelor, Iisus Hristos. Daca lumea l-ar iubi mai mult, alta infatisare ar avea fata lumii, si altele ar fi raporturile dintre oameni. S-ar imprastia ca fumul toata rautatea si vrajba".

In final a spus: "Alergati dupa lumina, trimitandu-va copiii la scoala, caci lupta intre popoare nu se mai da cu ascutis de suliti si de sabie, ci de armele luminii". In decursul timpului, biserica a fost reparata de mai multe ori. O reparatie capitala a interiorului si exteriorului bisericii s-a facut in anul 1926, in timpul slujirii pr. Nicolae Frates. In 1934 se construiesc noi dependinte iar, in 1940, o noua casa parohiala.

In 1947, parohia ortodoxa avea 15,2 ha pamant, casa parohiala si "localul fostei scolii confesionale din lemn, acoperita cu tigla zidita de parohieni in anul 1845", edificiu care astazi nu mai exista. La Arhivele Nationale din Sfantu Gheorghe se pastreaza registrele parohiale de stare civila ale parohiei ortodoxe din Dobarlau din anii 1813-1926.

In sirul preotilor slujitori cunoscuti ai altarului in Dobarlau se inscriu: Avram Comsa (1850-1868), Veniamin Popovici (1868-1880), Ioan Olteanu (1880-1908), Iosif Tatulea (1909- 1924), Nicolae Frates (1925-1945), Gheorghe Solovastru (1945- 1955), Petru Balint (1955-1956), Victor Boboc (1956-1968), Gheorghe Baila (1968 si in prezent). Demn de mentionat este si numele cantaretului bisericesc Gheorghe Mocanu, care a deservit strana bisericii peste 70 de ani.

De la venirea in parohie a pr. Gheorghe Baila, biserica a fost electrificata, s-au reparat acoperisul si turnul bisericii, deteriorate la cutremurul din 1977, si s-au facut o serie de reparatii interioare in anul 1988. Sub coordonarea Inspectoratului de Cultura al judetului Covasna , intre anii 1993-1995 s-au efectuat lucrarile de restaurare si conservare a bisericii din Dobarlau, monument istoric, lucrari definitivate si cu sprijinul Epicopiei Ortodoxe Romane a Covasnei si Harghitei, prin purtarea de grija a Prea Sfintiei Sale, Parintele Episcop Ioan Selejan.

La 15 august 1995, de hramul bisericii, s-a marcat implinirea a 200 de ani de la zidirea sfantului locas printr-o liturghie arhiereasca, oficiata de P. S. Ioan impreuna cu un sobor de preoti si printr-un simpozion despre istoria locala, prin editarea unei micromonografii de catre Centrul de Cultura Arcus si prin inaltarea Monumentului comemorativ inchinat eroilor satului.

Despre scoala confesionala din Dobarlau, primele stiri le avem la 1855, cand a fost zidita o scoala cu doua sali. In 1882, se aduc multumiri in mod public pentru donatiile facute pentru construirea scolii confesionale, credinciosilor din Bretcu, Poiana Sarata, Covasna. Printre primii dascali ai acestei scoli a fost invatatorul Ioan Comsa, care a activat intre anii 1831-1863. In cadrul unei statistici locale, in urma cu 135 ani,

protopopul Ioan Petric, inspectorul scolar al Protopopiatului al 2-lea al Brasovului si Haromsecului - din pretura "Sepsi Sent Gyorghiului", avea subordonat si satul Dobarlau. In tabele, la rubrica 13, Insemnari, se specifica: "In satele urmatoare din sacuime nu se da nici un ajutoriu din casele alodiale, nici la dascali, nici la scoale" . Printre aceste sate se numara si

Dobarlaul, cu o filie. Aici era preot Avram Comsea si invatatori: Ioan Comsea si Nicolae Colceru, care avea cate 36 si, respectiv, 39 de elevi. Intre anii 1868-1880, preotul Veniamin Popovici, orginar din comuna Ozun, cladeste in perioada pastoririi sale, casa parohiala cu toate dependintele si un nou sediu pentru scoala confesionala din sat. Cu ajutorul Consistoriului din Sibiu, care acorda in anul 1886 suma de 500 de coroane, prin daramarea celei vechi "pentru ca nu mai corespunde din punct de vedere al legii, fiind supus pericolului de inchidere", s-a ridicat noua scoala cu doua sali de clasa si locuinta pentru invatator, care va dura pana in anul 1940.

Invatatori ai scolii din Dobarlau au fost, dupa Ioan Comsa: Mihai Comsa, intre anii 1863-1867, Iuga Damian (1867-1870), Nicolae Solomon (1870-1872), Ioan Cretu (1873-1892), Iosif Sibianu (1892-1914), ultimul cazut la datorie in timpul primului razboi mondial.

De-a lungul timpului, scoala din Dobarlau a avut o activitate meritorie in educarea si formarea pentru viata a multor generatii de elevi. Dupa Marea Unire din 1918, scoala confesionala ortodoxa a devenit scoala de stat, sporindu-si baza materiala, numarul de invatatori si profesori calificati si prestigiul de scoala cu invatamant de calitate. In prezent, scoala dispune de un local corespunzator, construit in deceniul 7 al sec. al XX-lea si de un corp profesoral calificat, majoritatea fii ai satului. In anul scolar 1999/2000 au fost inscrisi la scoala (cu predare in limba romana) 190 copii, din care 36 in ciclul prescolar, 62 in cel primar si 92 in cel gimnazial.

Sirul profesorilor si invatatorilor care s-au remarcat prin activitatea didactica si extrascolara cuprinde nume precum: Iosif Georgescu, Vasile si Elena Goicea, Victor Comsa, Valeria Marin, Alexandru Dima, Cornelia Rafiroiu, Dorel Andras (publicist si apoi ofiter in Sf. Gheorghe), Felicia Serbanescu (Lacatusu), Cecilia si Vasile Veregut (actualul director), Maria Panciu, Viorica Stoica, Rodica Toderica, Maria Banciu, Rodica Veregut (nascuta Safta), Mircea Gaitan s.a.

Satul Dobarlau conserva un valoros mobilier taranesc, tesaturi, broderii si impletituri originale care se inscriu, asemenea portului popular al locuitorilor, traditiilor si obiceiurilor, cantecelor si dansurile acestora, in patrimoniul zonei folclorice de interferenta dintre Tara Barsei si Tara Buzaielor.

Printre personalitatile comunei Dobarlau se numara: Romulus Oltean (nascut in 6 septembrie 1885), fiul preotului Ioan Oltean, absolvent al Scolii Superioare din Debretin,student al Academiei regale de Drept din Bratislava (1904- 1905) si al Facultatii de Drept si Stiinte Juridice din Cluj, beneficiar al unei burse din partea Fundatiei Gojdu; doctor in stiinte juridice.

Eugen Sibianu nascut la 2 mai 1884. O perioada a fost si prefect al judetului Trei Scaune. A urmat scoala primara in Dobarlau, apoi urmeaza cursurile Liceului "Andrei Saguna" si ale Scolii comerciale superioare din Brasov. A fost un participant activ la evenimentele ce au dus la Marea Unire din 1 Decembrie 1918. Dupa 1919, a lucrat in cadrul Prefecturii jud. Trei Scaune la serviciul financiar - contabil si serviciul social. A ramas in aceste functii de mare raspundere timp de aproape doua decenii. A fost cunoscut ca un bun profesionist, numele si munca sa fiind legate de realizarea majoritatii obiectivelor de interes public construite in judet in perioada interbelica, dand dovada de echilibru, modestie si abnegatie.

A trecut la cele eterne la 15 iulie 1948. Zoia Andras (nascuta Serban la 21 martie 1947), institutoare, inspector scolar la Inspectoratul Scolar Judetean Covasna, autoarea a unor studii si articole de specialitate si a unor proiecte educationale, membra a societatii civile romanesti din judetul Covasna. Cronica localitatii a retinut numele unor gospodari fruntasi, din randul carora au facut si fac parte: Gheorghe Serban, Silvester Luca, Maria Maxim, Mihai Ionescu, Ioan Condrea, Ioan Florea, Ioan Ciobanu (secretarul primariei), Gheorghe Serban (viceprimar), Vasile Maxim (actualul primar) si multi altii.

Dintre intelectualii nascuti in Dobarlau enumeram: Ioan Florea, lector universitar; Ligia Cortan (publicist TVR); Cosmin Adras, procuror la Parchetul din Sf. Gheorghe; Gabriela si Ovidiu Goicea, juristi; Constantin Nitu, profesor si publicist; Sanziana Maxim, informatician; Mihai Comsa, ofiter; Rozalia Ganea, medic; Elena Condrea, psiholog; Cosmina Calitu si Elena Magheran, institutoare s.a.

Carti Ortodoxe

Cuprins