Moacsa


Moacsa

Centru de comuna, satul Moacsa este situat in partea estica a Campului Frumos, la capatul sudic al Muntilor Bodoc, pe malurile paraului Padureni, la 4 km de Sfantu Gheorghe, pe DJ 121 sau pe DN 11, la o altitudine de 547 m, ingloband si fostele sate Eresteghin si Comolau.

Vestigii arheologice. Pe teritoriul localitatii a fost identificata o asezare de tip Cucuteni-Ariusd. La NV de sat, pe malul drept al paraului ce curge prin sat, a fost descoperita si sondata o asezare Precucuteni, Cucuteni-Ariusd, cu doua nivele. In urma sapaturilor executate in anul 1961, a fost descoperita in vatra satului o asezare dacica. Din imprejurimile satului provine o tetradrahma thasiana incrustrata intr-o cupa, care apartine bisericii reformate din localitate. La
"Drumul cerei" s-a gasit o moneda republicana romana de argint, apartinand familiei Rubria. La 2 km nord-est de sat, in hotarul "Veresmart" dintre paraiele Ciobot si Nasas, aproape de confluenta lor, s-au gasit urmele unei asezari rurale din epoca romana: cladiri de piatra, multe fragmente de tigle, din care una stampilata, fragmente de ceramica romana provinciala. S-au mai gasit urmele unei biserici de stil romanic cu absida semicirculara. La sud de sat, F. László a facut sapaturi in 1912, descoperind un tumul cu un mormant cu lespezi de piatra, in care erau urme de carbune si un fragment de vas, apartinand culturii Schneckenberg. In anul 1979 a fost sapat al doilea tumul, in care a fost gasita o cutie de piatra (Kistengrab) cu schelet si un vas. Tot pe acest teren au fost gasite o scarita de fier si o lance de fier, care provin probabil
dintr-un mormant de calaret, datand din sec. X-XI.

Prima atestare documentara: 1332, sacerdos de Moya.

Denumiri istorice romanesti: 1733, Moaksa; 1787, Maksa; 1854, Macsa.

Denumirea Moacsa, in forma initiala maghiara este foarte probabil de origine geto-daca.

In lustra din 1614, ordonata de principele Gabriel Bethlen, apar mentionat: Goczman Balas, fiul lui Jmreh - drabant, Hera Benedek - iobag din vechime (regi), Olah Opra hauaselui fi - din Muntenia, jeler.

Conscriptia din anul 1699 consemneaza in Moacsa pe urmatori capi de familie: Aldgja Moldovan, Dumitru Salar, Olah Stefan, Olah Janos, Molduvan Makszim, Istvan Molnar, iar la Eresteghin pe: Opra Jiszuly, Kadar Mihaliy, Komsa Kelemen, Sandor Bukur, Gergely Janos, Pap Janos. Asadar, un morar in Moacsa si un butnr in Eresteghin. Intr-un document din 1747, intitulat "problema romanilor", sunt mentionati: Stefan Bokor - gociman, Molnar, Olah, Urszuly, Varga, Kovats, Kovacs, Raduly Molnar, Pozna, Magyari, vaduva lui Sandor. In conscriptia urbariala din 1820 sunt pomeniti juratii Báts István, Opra Mihály, Bokor András, Báts János, Ursuly Gyorgy si iobagii Stephanus Báts, Antonius Mánto, Michael .odor, Georgius Opra, Michael Opra. In conscriptia din 1829 apar cinci familii (Bucur, Chenderes, Biro) cu sapte suflete (3 familii etnic-mixte), iar in 1835 doar trei familii (Bokor Andras, Kenderesi Bokos, Kenderesi Sandor).

In sec. al XIX-lea, in registrele parohiale de stare civila au fost inregistrati urmatorii credinciosi romani: Maria Opra, Roman Opra, Nicolae Ola, Maria Ola, Demetrie Ola, Niculau Badi, Bucur Ion, Ana Baciu, Stan Baciu, Preotus Maria, Simion Stan, Andrei Todor, Banko Istvan, Maria Baciu, Maria Oprea, Andrei Badi, Andrei Natiu si Gheorghe Simon.

In dictionarul geografic al lui Ignaz Lenk von Treuenfeld de la 1839, localitatea Moacsa este mentionata drept "sat locuit de graniceri secui si de romani". Locuitorii comunei graviteaza spre municipiile Sfantu Gheorghe si Targu Secuiesc.

Conform statisticilor demografice, in localitatea Moacsa exista odinioara o comunitate destul de puternica de romani, care treptat s-a contopit in masa de secui.

In sematismul unit pe anul 1900 se mentioneaza faptul ca in Moacsa a existat biserica, de care apartineau filiile Eresteghin si Padureni. Dupa ce biserica s-a daramat (in jurul anului 1870), "intravilanul pe care a fost ridicata l-a luat comuna politica si-l foloseste ca loc comunal". Primul preot cunoscut care a functionat in Moacsa era "Popa Stefan", in anul 1733. In 1794 nu se stie numele preotului care a pastorit aici, dar se stie numele unui credincios roman, Andrei
Natiu.

In registrele parohiale de stare civila, in urmatorii ani, consemnarile sunt facute de catre preotii din Cernat: Gheorghe Baciu (1795-1797), Mihail Hosu (1807-1809), Mihai Kerekes (1814-1818), Dumitru Popescu (1870-1871), Ioan Popescu (1884-1888), Augustin Micul - 1895, Nicolae Dima - 1921 (toti din Cernat). In 1892, majoritatea ortodocsilor purtau nume maghiarizate: Bodi, Maksai, Kenderesi s.a. In 1900 credinciosii din Moacsa apartineau de parohia Borosneu Mare.

La 17 iunie 1936 are loc in Moacsa cermonia sfintirii troitei si clopotului aduse de Scoala normala de invatatori din Nasaud, care a adoptat comunitatea romaneasca din aceasta comuna.

In prezent credinciosii romani din Moacsa apartin parohiei Cernat.

In Moacsa s-a nascut Aurel Dusa la 20 februarie 1928, geolog, doctor in geologie. Publica manualul universitar: Geologia zacamintelor de combustibili minerali si sare vol. I-II (1975, 1987 colab.) si monografia Stratigrafia depozitelor mezozoice si tertiare de la Caprioara-Costeiul de Sus (1999). Colaboreaza la volumele Pe poteci cu banutei de piatra. Ghid geologic al zonei Cluj (1976), Simpozionul de paleobotanica-palinologie (1980), Geological Formations of Transylvanian Basin, Romania; Vol. 1-2. Publica lucrari stiintifice in periodice de specialitate. A primit premiul "Gh. Munteanu-Murgoci" al Academiei Romane, in 1987.

Carti Ortodoxe

Cuprins