Zagon


Zagon

Centru de comuna, satul Zagon este situat pe malurile paraului cu acelasi nume, la o altitudine de 570-630 m, orasul cel mai apropiat fiind Covasna.

Vestigii arheologice. Pe teritoriul satului s-au descoperit doua depozite de bronzuri, datate in Hallstatt B1. Din puncte neprecizate, de pe teritoriul satului, provin: un nucleu de obsidian, o secure de bronz cu disc si spin si alta cu buton; aici se semnaleaza doua fibule, probabil din epoca romana; o secure, doua varfuri de lance, patru varfuri de sageti, un cutit, toate de fier, probabil apartinand epocii medievale timpurii; urne funerare fara alte precizari.

Prima atestare documentara: 1567, Zagon.

Denumiri istorice romanesti: 1733, Zager (Zagar); 1787, Zegenu (Zaganu); 1854, Zager (Zagar). De altfel, cuvantul Zagon este de origine slavo-romana.

In lustra din 1614, ordonata de principele Gabriel Bethlen, figureaza urmatorii romani: Petru Albu si Benedict/Bunea Albu, primpili; Ioan Albu, drabant; Cristian Albu (Kreztes), vaduva lui Toma Oprea si Dumitru Albu, libertini.

In Zagon, familia Albu a fost innobilata in secolul al XVII-lea si treptat si-a pierdut etnia romaneasca, un maghiar pe nume Albu din Zagon a cerut sa-si maghiarizeze numele la sfarsitul secolului al XIX-lea, fapt aprobat de Ministerul de Interne ungar. Tot din Zagon au fost innobilate in sec. al XVII-lea familiile Bara, Cozma si Olah (Romanul), desigur de origine romaneasca. Stefan Romanul (Olah) a fost innobilat la 24 noiembrie 1658 de principele Acatiu Barcsai.

In conscriptia din 1829, in Zagon sunt atestate 68 de familii, printre care: Parvu, Calcea, Stoica, Lupse, Lupsa, Papara, Nedelcu, Batraneanu, Pervu, Arva, Sangau, Bocicorasu, Serban, Corstea, Munteanu, Patrunjel, Petrea, Despa, Radu, Bersan, Colcea, Chereches, Sangau, Palosu, Chis, Moraru, Pop, Pantece, Fecod, Gavrila, Timar, Covaciu, Bucur, Lungu, Bunea, Covrita, Baba, Grozea, Muscalu, Nedelcu, Cretu, Gavrila, Badu, Craciun, Dinu, Luca, Ardeleanu, Nistor, si 16 vaduvi si vaduve. In 1834, Gabor Serban era judele comunitatii parohiale.

De asemenea, in conscriptia din 1835 sunt mentionate 51 de familii, printre care: Bokor, Lazar, Kitsu, Sorban, Berki, Olah, Bularka, Bordas, Szabo, Gyurca, Kitsi, .odor, Virag, Budai, Ityim, Krisbai, Bantsa,Vantsa, Tatrangi, Savoy, Albert, Szocs, Timar, Mihaly, Simon, Fetes, Keresstely, Dombora, Savuj, Krag, Vaszi, Pap, Rursi, Csorba, Szasz, Santa, Olah.

In vara anului 1848, romanii din Zagon au inaintat petitii si memorii Dietei Transilvaniei si Mitropoliei Ardealului. Ei cereau aplicarea hotararii de desfiintare a iobagiei si in aceasta zona. In "Pomelnicul martirilor romani de la 1848-1849", intocmit de A. P. Alexi si publicat in revista Transilvania de la Sibiu in 1872, figureaza si "2 barbati puscati de insurgenti (unguri)", in februarie 1849, din Zagon.

In timpul desfasurarii Primului razboi mondial, pr. Ioan Ciora din Zagon a fost nevoit sa se refugieze in Moldova si Rusia (octombrie 1916). Dupa perioada de prosperitate economica si culturala dintre cele doua razboaie mondiale, au urmat anii grei de dupa Dictatul de la Viena. In 1940, pr. Ioan Ciora este nevoit sa fuga din parohie din cauza intolerantei etnice ungare, fiind salvat de credinciosi, care l-au ascuns intr-o caruta cu coceni de porumb si prin padure a fost dus in zona Intorsurii Buzaului. In cei patru ani de Dictat, din Zagon au fost intemnitati: preoteasa Ana Ciora, Alexe Dobre, Ana Gavrila, Nicolae Dobre, Constantin Buruiana, Maria Roman - toti inchisi la Cluj.

Scriitorul Domokos Géza, care si-a petrecut o buna parte a copilariei in satul bunicilor sai, Zagon, marturisea in 1972, in convorbirea cu Beke György (publicata in volumul Fara interpret) urmatoarele: "Din pacate, mai tarziu a trebuit sa fac cunostinta si cu aceasta realitate [deosebirea dintre romani si secui, ca "izvor de dusmanie si neincredere"]. Am vazut cum, in septembrie 1940, dupa Dictatul de la Viena, o parte dintre flacaii unguri au organizat un fel de progrom printre romani (...). Am mai avut o experienta care m-a ranit adanc. Imi revine uneori, si face parte din amintirile mele cele mai zguduitoare. Cu prilejul unor instructii premilitare, tinerii maghiari si cei romani au fost impartiti in grupe separate (...). Parca-i vad pe locuitorii romani care treceau cantand - si erau obligati sa cante - faimosul cantec despre Horthy, care, daca-mi aduc bine aminte se incheia cam asa "ochii joaca bucurosi in cap, calul-i joaca in sange ros de valah". Si aceasta oroare trebuiau s-o cante pe ungureste tinerii romani! Spun asta acum, aici, pentru ca, din pacate, si asta face parte din trecutul nostru. Si acum, cand noi ne straduim sa netezim calea de apropiere...este nevoie insa de multa rabdare si intelepciune". Dar suferintele romanilor din Zagon nu s-au terminat odata cu eliberarea tarii de sub ocupatia fascista. "Garzile - bandele secuiesti inarmate din judetul Trei Scaune, au arestat intre 7 si 10 decembrie 1944, pe toti fruntasii romani din comunele Zagon, Zabala, Covasna, Pava si Brates, aplicandu-le cele mai crunte batai, apoi au fost inchisi. Tot in cursul acestei luni, 29 de romani din localitate au fost supusi la chinuri, fiind apoi transportati la inchisoarea din Sfantu Gheorghe" - se spune intr-un document din epoca.

Cu toate aceste greutati, cresterea demografica a comunitatii romanesti din Zagon a cunoscut o evolutie pozitiva, ponderea romanilor la nivel de comuna (impreuna cu satul Papauti), ajungand in 1992 la 45,2 %.

Locuitorii Zagonului graviteaza spre Covasna, Sfantu Gheorghe si localitatile din Depresiunea Intorsurii Buzaului.

Initial, satul a fost cu 3 km mai jos, loc unde s-au descoperit urmele unor constructii si temelia unei biserici. Din cauza vitregiilor vremurilor, romanii s-au retras in "Satul romanilor". Probabil a existat o biserica (o parte a satului se numeste "La biserica scufundata"), dar nu se stie nimic despre ea. Pe locul bisericii este acum o suprafata agricola.

Potivit traditiei locale, prima biserica atestata a fost ridicata in "Satul romanilor". Biserica veche, situata in "Olahfalu" a fost demolata (pe clopotul ei se afla o inscriptie cu anul 1468) si dusa in satul vecin, Papauti (fosta filie a Zagonului).

Pe un Ceaslov tiparit la Bucuresti in 1709, unicul exemplar cunoscut din acesta tiparitura brancoveneana, apare o emotionanta insemnare: "Scris-am eu, popa Toma din Zagon, fiind in temnita Turii".

In 1762 este consemnata prezenta in Zagon a Cazaniei lui Varlaam, sau Carte romaneasca de invatatura, aparuta la Iasi pe vremea lui Vasile Lupu, in 1643. Exemplarul Cazaniei lui

Varlaam din Zagon a fost cumparat de catre popa Stefan pentru biserica din Busteni. Cinci ani mai tarziu, in 1767, preot in Zagon era Ioan David, nascut in Feldioara, Brasov.

In anul 1797, Zagonul figureaza intr-un tablou cu bisericile ortodoxe din "Protopopiatul Haromsecului":P opa David, "impreuna cu popa Dumitru din Arcus, fiind cu fiarele pe picioare pentru credinta noastra".

Actuala biserica din Zagon, cu hramul "Sfintii Arhangheli Mihail si Gavril", s-a ridicat la anul 1814, inlocuind o alta biserica de lemn, mentionata in conscriptia din 1761-1762, ordonata de generalul Bucow, cand deservea 105 familii ortodoxe.

Lacasul de cult s-a ridicat de catre ctitorul Zaharie Parvu din Sacelele Brasovului, pe cheltuiala lui, si este asezata in centrul comunei Zagon, orientata cu altarul spre sud-est, avand forma dreptunghiulara. Este zidita din lemn, cu fundamentul din piatra, acoperit cu tigla solzi, cu turnul format patrat. In altar, plafonul are forma de calota sferica, in naos este semicilindric, pictat. Peretii altarului au format semihexagonal, cu prestolul zidit, despartit de naos prin tampla de zid. Biserica nu are abside. Intrarea si turnul sunt din zid, gros de 2 m, construit din piatra si caramida. Mesterii lemnari si zidari nu sunt cunoscuti.

Pictura interioara a fost executata in fresca. Plafonul din altar si din naos este pictat pana la ferestre. Tampla a fost pictata in intregime, dar astazi este innegrita de fum si de vreme si a fost zugravita in alb. Pictorul nu apare in document si nici in arhiva parohiala nu este mentionat numele lui. In anul 1986, din cauza ciupercilor, peretele pictat s-a daramat 80%, fiind renovat in 1988, fara pictura, perioada cand sfintele slujbe au fost oficiate in casa parohiala. Clopotul mare a fost dus in 1940 in actuala biserica reformata, unde exista si astazi.

Printre piesele de valoare pe care le-a avut biserica sunt amintite urmatoarele in documente: Molitvelnic (1771), Strasnic (1779), Triodion (1741), Strastnic (1773), Penticostar (1808), Cartea Propovedanii si Didahii (1809), Ceaslov (1835), dosar cu contracte (1809), Molitvelnic (1833), Ceaslov (1835), Octoihul Mare (sec. XIX), Cuvant de instalare a lui vladica Ioan Bob al Fagarasului (1811), Pidalion (1844), Liturghier, Ceaslovul Mic din sec. XIX, dosare cu acte de interes istoric (1859-1902), Apostol (1900), Minee (pe tot anul, 1900-1910), acte indosariate (de la anul 1809 pana la anul 1917).

Mai exista si un clopot (vechiul clopot de la 1468), care, dupa traditia locala, a fost adus de la o biserica disparuta, aflata in partea de hotar numita "Satul Romanesc" (Olah Falu), pe care exista o inscriptie in limba slavona, fiind asezat in turla bisericii; toaca din otel din 1802, cruce de mana din metal (1814), epitaful pictura (din 1814), icoana de la zidirea bisericii, icoana din anul 1797, cu scena Judecatii de apoi, pictata de Constantin Zugravul, sfesnic 1814, strana cantorala de la 1817, iconar de la 1817, potir din 1814, policandru din 1894 si al doilea de la 1864, candele de la 1814, tetrapod (1814), masa (1814), stranele din tinda de la 1814.

In biserica ortodoxa din localitate se afla mai multe icoane pictate in prima jumatate a secolului al XVIII-lea, de Ioan Zugravul, pictor de traditie brancoveneasca, prezent, prin lucrarile sale, la numeroase edificii de cult din Tara Barsei. Icoanele reprezinta pe Iisus imparat si arhiereu pe tron, Maica Domnului cu Pruncul pe tron, Arhanghelii Mihail si Gavril, Sf. Nicolae.

Cand in 1868 s-a facut inventarul "Averei nemiscatoare a Bisericei, a Scoalei gr.res. din satul Zagon, aflata la 12 mai 1868", rezulta ca la acea data comunitatea romaneasca din localitate avea in proprietate: "Biserica, impreuna cu curtea si ingropatoarea ei, cu teritoriu de 432 stanjin patrati; casa parochiala cu curtea si gradina ei de pomi si semanatura de 1 holda; casa de scoala cu curtea, gradina ei de semanatura de 1298 stan.; pamentulu scoalei, daruitu de la comuna, cu teritoriu de 8 holde si 540 st.", doua clopote, patru sfesnice, opt icoane mari si 12 mici s.a. Inventarul este semnat de preotul paroh Moise Neagoviciu, de George Serban, epitropul bisericei, de George Calcea, epitropul scolii, precum si de catre membrii consiliului parohial: Neculae Nedelcu, Mihai Macoveiu, Nicolae Mircea, Dumitru Polosian, Nicolae Ovesea, Pavelu Gavrila, Nicolae Popa, George Gavrila, George Furtuna.

Inventarul bisericii din 1872 cuprinde: biserica de lemn, acoperita cu tigla si turn de piatra, zidita in anul 1814 cu sprijinul ctitorilor Zaharia Parvu si Cozma Bercariu, in valoare de 1000 de florini; scoala confesionala construita in 1861; casa parohiala din 1869; sura cu doua grajduri; cimitir daruit de groful Haller Laszlo in 1814; gradina de "zarzavatu si legume", "gradina scoalei si gradina cantoreasca", daruite de comuna politica (primarie); cinci piese de vesminte; Antimis din 1852; 48 de obiecte de cult (iconostas daruit de Constantin Petru in 1817), policandru daruit de George Serban in 1872, 20 de icoane de lemn, din care, opt icoane mici, daruite de parohul M. Neagovici in 1844, un "sfesnic cu trei faclii, daruit de Orza David la anul 1860", cadelnita daruita de George Serban in 1860 s.a); 12 carti, printre care: Apostol, Bucuresti, 1683; Molitvelnic vechi - fara data si locul tiparirii; Evanghelie, Bucuresti, 1750; Strasnic, Blaj, 1773; Triod, Blaj, 1771; Mineu Mare, Bucuresti, 1786; Octoihul Mare, 1782, Liturghier, Sibiu, 1798; Penticostariu, Blaj, 1808; Predica, Buda, 1810; Ceaslov legat, Brasov, 1838 s.a. Cartile au fost cumparate de obstea credinciosilor si de donatori necunoscuti sau mentionati, precum: I. Moldoveanu de la Bran, G. Serban, N. Cristea, Ioan George, Ana St.

La 10 martie 1804, preot in Zagon era Nicolae Popovici, care pastorea 84 de familii ortodoxe. In 1807, preotul Nicolae Popovici face o donatie "pentru scoala cea normaliceasca, imparateasca". Sunt pomenite atunci si sase familii de romani: Toader, Morar, Neagu, Comanici, Stan, Constantin. Un an mai tirziu, preotul Nicolae era membru al Scaunului protopopesc.

Prin Circulara de la Sibiu din anul 1810, se cerea mutarea bisericii de la Zagon la Papauti, mutare ce s-a facut prin "ingaduinta si slobozenia credinciosilor".

Arhiva a fost distrusa de un incendiu dupa ce, in 1940 a fost luata de biserica reformata din localitate.

Slujitorii cunoscuti ai altarului bisericii din Zagon au fost: Nicolae Popovici, sus mentionat (1809-1831); Pavel Nicolae (1831-1864); Alexe Neagovici (1894-1915). Din 1915 este numit paroh Ioan Ciora, care a construit caminul cultural al romanilor ortodocsi din Zagon, si a fondat Banca Populara (ce functiona in caminul cultural), si a ridicat biserica cea noua din Papauti (1936-1940). A mai pastorit, la revenire, intre 1944-1948. Au urmat preotii Dumitru Meret (1948- 1956); Gheorghe Ratulea (1956-1963); Filip Nicanor (1963- 1973); Andrei Negrea (1973-1997). Din 1997 pana in prezent functioneaza pr. Nicolae Hagiu.

In 1947, parohia ortodoxa avea: 36,3 ha de teren arabil si 130 ha padure, casa parohiala, cladirea fostei scoli confesionale din lemn si casa culturala romaneasca.

Sub pastorirea pr. Gheorghe Ratulea, in anii 1956-1957 s-a inceput construirea unei biserici, demolata de autoritatile comuniste, sub pretextul lipsei autorizatiei de constructie. Din materialele rezultate dupa demolare, s-au construit alte edificii locale (inclusiv grajduri la fostul CAP). Dupa infiintarea Episcopiei Ortodoxe a Covasnei si Harghitei, cu sprijinul P.S. Ioan, biserica si casa parohiala au fost reparate. In anul 1999, in urma uneia dintre vizitele pastorale ale P.S. Ioan Selejan, comunitatea romaneasca din Zagon a luat initiativa construirii unei noi biserici. Cu ajutorul Episcopiei si al credinciosilor s-a inceput zidirea bisericii, situata pe amplasamentul celei incepute in 1956. Sfantul locas se afla in prezent in curs de construire, dupa proiectul elaborat de arhitectul Virgil Florea, fiu al satului.

Scoala confesionala romaneasca din Zagon este atestata odata cu fiintarea bisericii. Cladirea scolii s-a ridicat in 1850. Printre invatatorii satului cunoscuti sunt: Andrei Popovici (1825- 1834); Iosif Popovici (1834); Gheorghe Neagovici (din 1863); Ioan Nitu (din 1888); in 1888 s-a stabilit salariul invatatorului la 200 forinti.

Fundatia scolara, infiintata in 1865 de catre 12 membri fondatori, avea un capital de 500 florini. Inventarul este semnat de epitropii George Serban si George Calcea si de juratii: Mihai Macovei, Stanciu Gavrila, George Gavrila, Simion Sima, Gherasim Popa, Neculai Ovesea, Ioan Siegan, George Serban, George Popa si Dumitru Polosianu.

Din totalul de 172 de copii de varsta scolara, in anul 1893/ 1894 au urmat cursurile doar 86. Dupa calificativele obtinute, 11 au fost "distinsi", 54 "buni" si 21 "debili". Numai 30 de elevi aveau toate manualele scoalre, 53 doar "in parte" si 3 nu aveau nici un manual. Scoala avea 8 jugare de pamant.

Din 1919, in localitate functioneaza scoala mixta cu sectie in limba romana (cu exceptia anilor 1940-1944). Scoala mixta, care poarta din anul 2001 numele scriitorului Mikes Kelemen, este amplasata in centrul comunei, intr-un local spatios, construit in perioada interbelica. In cartierul locuit preponderent de romani, functioneaza o scoala primara, care din anul 2001 poarta numele poetului ardelean George Cosbuc. In anul scolar 1999/2000 au fost inscrisi la sectia cu predare in limba romana 364 de copii, din care 90 in ciclul prescolar, 136 in cel primar si 138 in cel gimnazial, functia de director detinand-o prof. Beder György.

De la sfarsitul secolului al XIX-lea si inceputul secolului XX exista marturii documentare despre formatiile locale de teatru popular laic in limba romana in satele arcului intracarpatic, o influenta benefica avand in acest sens activitatea ASTREI si vecinatatea Brasovului. "Trupele de actori erau constituite, de regula, din tineri sateni si elevi, iar repertoriul era format din scenete si piese de teatru intr-un act cu continut moralizator. Spectacolele de teatru impreuna cu recitari, bucati corale si dansuri populare faceau parte din programele artistice prezentate cu ocazia sarbatorilor de iarna si a incheierii anului scolar. Asemenea spectacole au avut loc in majoritatea satelor cu populatie romaneasca, din curbura interioara a Carpatilor, in care existau biserici ortodoxe si scoli confesionale. Ele au asigurat prezenta ideii de teatru in aceste sate si au pregatit performatele de mai tarziu ale trupelor din zona Intorsurii Buzaului, indeosebi ale celor din Barcani si Zagon".

In perioada interbelica, in Zagon, Cercul ASTRA (condus de pr. Ioan Ciora si Constantin Stan, directorul scolii de stat nr. 2) s-a facut remarcat printr-o serie de manifestari culturale.

La 26 decembrie 1935, in Zagon a avut loc o serbare scolara, la care s-au prezentat dansuri populare romanesti si s-a jucat piesa Florin si Florica, de Vasile Alexandri. Cu prilejul sarbatorilor culturale din 6 ianuarie 1936, cercul a prezentat piesa O ora de odihna, de N. Chitoc, iar cei din Belin, cu ocazia sarbatorii Craciunului din anul 1938, piesa Voiaj de nunta. Culegatorul de folclor N. I. Dumitrascu relateaza ca, in Zagon, pe vremuri, "cetele de stelari se impreunau cu cele de vicleim si colindau astfel satele, formand in acest fel un tot si mai interesant, ceea ce in alte parti nu se facea". De-a lungul anilor, din localitate au fost culese, inregistrate si tiparite colinde, cantece de nunta, balade (cinci variante ale Mioritei si una a Mesterului Manole), cantece de leagan si haiducesti. La 13 noiembrie 1939 s-a sfintit steagul subcentrului premilitar. Au fost prezenti preotii Ioan Ciora si, din Martineni, preotul Romulus Ciora. Gazeta Transilvaniei din 1941 a publicat in serial strigaturi din Zagon, culese de la Ioan Bunea, de 24 de ani, de catre invatatorul Gheorghe Briota, printre care era si urmatoarea "Si de mana, ca-i rumana/ Si e neam de vita buna/ Ca sa fie unguroaica / Ar purta rochita neagra/ Si-ar pune rochita-n cui/ Si s-ar lua dupa secui". Printre succesele cercului ASTRA din localitate se numara constituirea Casei Culturale.

In Zagon isi desfasoara activitatea unul din cele mai renumite coruri satesti.

In fata bisericii ortodoxe din Zagon, se afla un obelisc ridicat in memoria ostasilor romani cazuti in luptele din 1914- 1918 si 1940-1944. Are o inaltime de 3 m, fiind construit din piatra si marmura si alcatuit dintr-o placa masiva de forma paralelipipedica strajuita de doua coloane, deasupra se afla o mica cruce treflata. Pe placa comemorativa sunt trecute numele a 31 de eroi cazuti in Primul razboi mondial (pe coloana din stanga) si 26 de eroi cazuti in cel de-al doilea razboi mondial (pe coloana din dreapta).

La 30 noiembrie 1998, de sarbatoarea Sfantului Andrei, comunitatea romaneasca din Zagon a fost gazda celor 80 de studenti din principalele centre univesitare ale tarii, reprezentand organizatiile de tineret crestin-ortodoxe ASCOR (Asociatia Studentilor Crestini Ortodocsi Romani) si LTCOR (Liga Tineretului Crestin Ortodox Roman). Cu aceasta ocazie a fost oficiata sfanta liturghie de catre pr. prof. Ilie Moldovan de la Facultatea de Teologie Ortodoxa din Sibiu si cei doi preoti slujitori. Credinciosilor li s-a oferit un concert de colinde si cantece traditionale romanesti. A fost un adevarat prilej de bucurie si manifestare a spiritului romanesc.

La Arhivele Nationale de la Sfantu Gheorghe se pastreaza registrele parohiale de stare civila ale parohiei ortodoxe din Zagon din anii 1813-1944 (in 1872, parohia avea registrele incepand din 1794).

In Zagon s-a nascut scriitorul Mikes Kelemen (1690-1761), care dupa insuccesul actiunii armate a curutilor, a ramas alaturi de principele Rakoczi, in exil, in Turcia. Este autorul volumului Scrisori din Turcia, considerat drept o capodopera a literaturii maghiare vechi. A cunoscut bine viata romaneasca de peste Carpati. Descrierea facuta de Mikes Kelemen starilor de lucruri din principate si contactelor sale cu romanii, reprezinta marturii pretioase pentru reconstituirea vietii socio-economice din tarile romane aproape de mijlocul secolului al XVIII-lea.

Istoricul Csutak Vilmos s-a nascut in 6 noiembrie 1878 tot in Zagon. Studii universitare de istorie si latina la Cluj. Din 1916, pana la sfarsitul vietii este si director al Muzeului National Secuiesc din Sfantu Gheorghe. A colaborat cu Nicolae Iorga. A fost premiat de rege. Moare la 11 mai 1936 in Sfantu Gheorghe.

Printre personalitatile satului se numara si ing. Constantin Nedelcu. S-a nascut la 1 septembrie 1906 in Zagon. Bunicul lui a fost omorat de autoritatile ungare. A studiat la scoala confesionala ortodoxa (1912), apoi la o scoala in limba maghiara, unde doar religia a fost predata in romana (1913- 1915). A urmat Liceul "Andrei Saguna" din Brasov, iar apoi Scoala de ofiteri in rezerva de artilerie din Craiova. In 1929 pleaca in America, unde a absolvit in 1935 Institutul tehnic "Drexen" din Philadelphia. Intors in tara, C. Nedelcu a fost un apreciat inginer mecanic, inventator si organizator de productie, apoi proiectant de benzi transportoare, cea mai reusita fiind cea de la Fieni, cu o retea de 10 benzi diferite parcurgand 10 km teren dificil.

Domokos Geza, scriitor, publicist si om politic s-a nascut in 1928. Autor a mai multe volume de proza si memorialistica. In calitate de director al editurii Kriterion, a inlesnit traducerea unor lucrari literare si stiintifice din romana in maghiara si din maghiara in romana. A fost presedinte al UDMR si membru in Parlamentul Romaniei. Bunicii sai eru din Zagon.

Ecaterina Szabo, profesoara, gimnasta, s-a nascut in 22 ianuarie 1968 in Zagon. Este si o veritabila multipla campioana nationala, olimpica si mondiala la gimnastica, ambasadoare a sportului romanesc de inalta performanta.

Carti Ortodoxe

Cuprins