Marcus


Marcus

Localitatea Marcus apartine comunei Dobarlau si este situata pe malul paraului Marcus, la marginea judetului Covasna, la o altitudine de 538 m.

Prima atestare documentara: 1505, Márkos.

Denumiri istorice romanesti: 1760-1782, Oláh Markus [Marcusu Romanesc]; 1787, Márku [Marcu]; 1854, Marcos.

Romanii din Marcus, in frunte cu pastorul lor sufletesc, Dimitrie Dogaru, vrednic slujitor din familia preotilor Dogaru, au adresat la 1848 mai multe memorii si petitii autoritatilor. Ele erau inaintate "bunului patron" al comunitatilor romanesti din zona, George Baritiu, in care se solicita ca si iobagii romani din Marcus sa beneficieze de libertatile cucerite prin revolutie de catre tarani.

Printre cele mai vechi familii romanesti din sat sunt: Neagu, Todor, Stan, Timar, Podar, Balint, Rosu, Soci, Neagoie, Ursu, Morariu, Baba, Virag, Nica, Suciu. Multe tradeaza mestesugul romanilor din Marcusul de odinioara (blanar, pietrar, morar). Jude al comunei Marcus, in 1907, era Ioan Serban. In timpul primului razboi mondial, dupa retragerea armatei romane din Ardeal, pr. Gheorghe Dogaru din Marcus s-a refugiat un an in Romania. Revenit acasa, este arestat si inchis un an la Brasov. In anul 1919, in urma suferintelor din inchisoare, preotul Gheorghe Dogaru se retrage din parohie, iar in anul 1921 trece la odihna vesnica si este inmormantat in cimitirul bisericii "Sfantul Nicolae" din Scheii Brasovului.

La Marea Adunare de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918, din Marcus au subscris 288 persoane printre care: parohul George Dogariu, invatator George Purdu si plugarul Gherasim Onea. Documentul este publicat in volumul 1918 la romani si cuprinde nume din familiile: Dogariu, Iuga, Serban, Comsa, Nechita, Nedelea, Muntean, Raducan, Neagu, Marcu, Rosca, Vrancean, Gaitan, Jurebita, Patrunjel, Popica, Marin, Burlea, Adam, Stanciu, Ticusan, Negrea, Neacsu s.a. In perioada interbelica, satul Marcus a apartinut judetului Brasov. Localitatea a cunoscut o perioada de prosperitate economica, sociala si culturala. In 1940, nu a facut parte din localitatile cedate Ungariei in urma Dictatului de la Viena. Scaderea populatiei, consemnata in 1966, este cauzata de inregistrarea distincta a satului Lunca Marcusului si de migrarea populatiei la orasele din apropiere. Pe o notita din 1663, facuta pe Cazania lui Varlaam (Iasi, 1643) de preotul Barsan din Marcus, rezulta ca el oficia slujba si la Ozun, Santionlunca si Comolau.

In anul 1724, protopopul Brasovului cere ca parohia Marcus, impreuna cu parohiile Budila si Teliu sa faca parte din Protopopiatul Brasovului. Pentru biserica din Marcus, negustorul Iancu din Sacele cumpara in 1803 un Apostol (Bucuresti, 1777). Intr-un document din 1786 se cerea preotului din localitate sa fie oprit de a mai sluji, intrucat "s-a dus in Valahia".

Inainte de ridicarea bisericii de piatra au existat in Marcus doua lacasuri de lemn ortodoxe. Despre cea de-a doua biserica de lemn, aflam dintr-o mentiune documentara ca: "modesta bisericuta din deal a servit ca lacas de inchinare aproape 100 de ani, dupa care a fost donata romanilor ortodocsi din Bicfalau, care au recladit-o, folosindu-le si lor lacas de inchinare inca o jumatate de veac si mai bine". Clopotul bisericii vechi are inscriptionat in chirilice urmatoarele: "S-a asezat de pomana de Dumnealor Hra [?] St. si Dragan in anul 1770".

Actuala biserica din Marcus, tot cu hramul "Sfantul Dumitru" ca si cea veche, s-a ridicat in anul 1864. A fost inaltata prin contributia financiara a proprietarului de pamant Elie Taras si a sotiei sale, Chira, din Calarasi. In pisania de pe placa de marmura din tinda bisericii este consemnat: "S-a ridicat in anul 1864, in timpul Prea Sfantului Arhiepiscop si Mitropolit al romanilor greco-rasariteni din Ardeal si Ungaria, Andreiu baron de Saguna, cu cheltuiala evlaviosilor credinciosi Elisei Taras si a sotiei sale Chira din Calarasi".

Sfantul locas are fundatia de piatra, ziduri din caramida, fiind acoperit cu tigla solzi. In jurul bisericii s-a facut un sant adanc pietruit, ca sa ocroteasca temelia si zidurile de igrasie. Este asezata in mijlocul satului, la vreo 300 m mai in jos decat prima bisericuta. Planul ei este in forma de cruce. Lungimea este de 20 m, cuprinzand altarul si tinda. Biserica are doua abside si un turn inalt de 18 m, acoperit cu tabla zincata. Ferestrele sunt inguste si inalte, altarul are plafonul in forma de calota, iar naosul este boltit semicilindric. La fiecare zidire de biserica s-a ridicat si cate o casa parohiala. Prima s-a construit in timpul preotului Dimitrie Dogaru, in anul 1816, a doua s-a ridicat pe locul celei dintai, in anul 1885, de catre preotul Gheorghe Dogaru, iar a treia s-a zidit in anul 1980, in timpul pastoririi pr. Dumitru Balascuta.

Pe locul vechilor biserici, in cimitir s-a ridicat un paraclis. Intre cartile vechi de valoare istorica se afla: Pravila de la Targoviste; Kiriacodromion, 1801; Mineele de la 1804-1805; Psaltirea de la 1810; Penticostar, 1841; Evanghelie, 1844; Pidalion, 1844; Mineele de la 1857; Protocolul botezatilor de la 1820, diferite carti de cult de la 1900-1918 si doua icoane pe sticla.

Inventarul din 1855 al parohiei "Marcos" consemneaza si existenta cartilor bisericesti: "O Evangelie jumatate greceste, jumate rumaneste, tiparita la 1693 la Mitropolie in Bucuresti; Simeon Tesalonianul tiparita in anul 7273 de la facerea lumii la Mitropolie in Bucuresti ; O cazanie veche moldoveneasca". Preotul Cristofor Dogar, intr-un document din 1868, descrie

averea parohiei, formata dintr-o bucata de pamant pe care o foloseste biserica, si alte cateva folosite de paroh: "din padurea carea s-au scris pe sama Bisericii sub nr. partielelor (parcelelor) tipografic (topografic) 1776, in suma de 18 holde, 142 stanjini; pana acuma inca nu au avutu Biserica venitu, fiind padurea foarte marunta, ci acesta s-a asteapta in viitorii (o Biserica de pieatra carea acuma se gateste cu teritoriu de 606 st.), locuri de samanatura daruite de benefactori proprietari nemesi, de mai multa vreme".

Inventarul din 1872 cuprinde, din Marcus: biserica, avand hramul "Sfantul Dimitrie", din zid de piatra, construita in 1864; casa parohiala zidita in 1819; cimitirul vechi si cel nou din 1863; 6,15 jugare pamant; numeroase obiecte de cult, intre care doua clopote - unul din 1869 si altul mai vechi; 14 "carti si manuscripte" (Evanghelie tiparita la Bucuresti in 1760; Psaltire, Sibiu, 1791; Apostol, Bucuresti, 1800; Minee, tiparite in Pesta in 1805; doua Liturghiere tiparite in 1818 si 1866 la Sibiu; Cazanie din 1802, "tipografia nu se stie"). Scoala avea in dotare: o tabla, un glob al pamantului, trei mape (harti), 16 manuale de Istoria naturii si 8 de Fizica, opt

banci, o masa si o soba de fier. Fundatia scolara constituita in 1867 pentru "acoperirea salariului invatatoresc", avea un fond de 294,8 florini. Documentul este semnat de: Cristofor Dogaru, paroh, George Bunea, Necolai Necsiu, Ioan N. Serban, Ioan si Serban Raut, Mihai, Ioan si Petru Serban, Agsentir Stoica, Alexie Baba. Dintr-un alt document rezulta ca parohia Marcus are pamanturi daruite de "beldesti", "inainte de rebelie, cu multu", reprezentand o portiune canonica.

In anul 1880, preotul ortodox Gheorghe Dogaru face o dare de seama despre folosirea fondurilor materiale bisericesti si multumeste donatorilor. Intr-un document din 1894 sunt mentionate 161 de familii care au daruit bisericii 312 fl. Parohia dispunea in anul 1947 de 43,2 ha teren agricol, de

casa parohiala construita in 1885 si de alte anexe gospodaresti. In anul 1957 biserica a fost pictata in interior in fresca de catre pictorul Constantin Nitulescu din Bucuresti, cu ajutorul fiului sau Vasile, si al nepotilor Teodor, Zaharia si Ioan Badea. Tot in acelasi an, pe 26 octombrie, biserica a fost sfintita de Nicolae Colan, Mitropolitul Ardealului, cum arata si pisania asezata in pronaos cu aceasta ocazie: "Aceasta sfanta si Dumnezeiasca biserica cu hramul Sfantului Mare Mucenic Dimitrie, s-a zidit in anul 1864, s-a renovat in anul 1912, fiind pr. Gheorghe Dogaru. In anul 1947, s-a renovat, paroh fiind pr. Nicolae Frates, iar in anul 1957 s-a pictat sub pastoria IPS Nicolae Colan, Mitropolitul Ardealului". In sirul preotilor slujitori ai altarului din Marcus se inscriu: Nistor (1733), Man Vlad (1760), Dimitrie Taras (1780-1794), Gheorghe Baciu, Gheorghe Popovici (1795-1802), Mihai Hosu (1803-1809), Mihai Kerekes (1814-1823), Dimitrie Dogaru (1824-1865), Cristofor Dogaru (1865-1877), Gheorghe Dogaru (1877-1919), Ioan Greceanu (1922-1944); Nicolae Frates (1944-1958); Dumitru Balascuta (1958-1986), Vasile Bogdan (1986 si in prezent). Dupa infiintarea Episcopiei Ortodoxe a Covasnei si Harghitei, parohia a fost cercetata de mai multe ori de catre P.S. Ioan. Ca o recunoastere a vredniciei preotului Vasile Bogdan, Vladicul Ioan, cu ocazia savarsirii unei Liturghii arhieresti in vara anului 2001, i-a acordat acestuia distinctia de "iconom stavrofor". La Arhivele Nationale din Sfantu Gheorghe se pastreaza registrele de stare civila ale parohiei ortodoxe din Marcus dintre anii 1851- 1936.

Scoala confesionala romaneasca exista in Marcus inca din 1847. In acel an, dascalul Xenofon Dogar invata 73 de elevi. Peste patru ani, in 1851, a fost construita o cladire de lemn destinata scolii. Berecz Gyula mentioneaza existenta acestei scoli, exprimandu-si regretul ca "desi majoritatea satenilor sunt romani care vorbesc si limba maghiara, invatamantul se desfasura in limba romana", consemnand totusi ca si "limba maghiara este predata cu rezultate multumitoare".

Intre anii 1886-1892 a functionat ca invatator Mihai Comsa. In 1892, scoala din Marcus a gazduit lucrarile generale ale Reuniunii invatatorilor romani din tractul Treiscaune. In anul scolar 1893/1894 au fecventat cursurile 100 de elevi romani. Scoala avea in dotare 6 banci, 16 "table pentru istorie naturala", 8 "aparate fiscale", 5 "mape geografice" s.a. La 21 mai 1902, Scoala confesionala romaneasca a organizat o sarbatoare, la inceputul careia preotul paroh a tinut un cuvant de invatatura. Invatatori ai scolii din Marcus erau, in 1907 Iacob Druga si Axente Maxim.

Din anul scolar 1919/1920 si pana in prezent, in localitate functioneaza invatamant in limba romana. In anul scolar 1999/2000 au fost inscrisi la scoala (cu predare in limba romana) 47 copii, din care 17 in ciclul prescolar, si 30 in cel primar. Sirul invatatorilor a cuprins asadar nume de cinste, precum Gheorghe Calitu, carora se adauga si Maria Mircea cu cele doua fiice ale sale. In lucrarea Cantece si jocuri ale copiilor, tiparita de prof. dr.

Alexandru Bogdan in anul 1905, sunt date si exemple din localitatea Marcus. In anul 1913, intr-un articol din Telegraful Roman, se multumeste donatorilor din Marcus, Brasov si Zarnesti pentru contributia lor la restaurarea bisericii si scolii din localitate. Ioan Dragoi, profesor de muzica la Deva, intr-o lucrare de folclor, va nota si un numar de colinde de la interpreti de muzica populara din Marcus. Printre fiii satului plecati in alte asezari din tara se numara si Florel Comsa, inginer si Vasile Comsa, ofiter.

Carti Ortodoxe

Cuprins