Ojdula


Ojdula

Centru de comuna, satul Ojdula este situata la 10 km de Targu Secuiesc si la 4 km sud de Martanus, la poalele Muntilor Bretcului, pe DN 2D Targu Secuiesc-Focsani, la o altitudine de 609 m.

Vestigii arheologice. De pe teritoriul satului se semnaleaza: un topor de piatra cu muchie dreapta, apartinand culturii Cotofeni; un topor de cupru cu un singur tais, avand gaura de inmanusare si datand de la inceputul epocii bronzului si un tezaur monetar continand mai multe monede grecesti, fara alta precizare.

Prima atestare documentara: 1332, sacerdos de Ysdula.

Denumiri istorice romanesti: 1766, Hujdula; 1787, Osdle [Osdle]; 1850, Osdle [Osdle]; 1854, Osdolea.

Denumirea de Ojdula este de origine slavo-romana (de la izdola - loc cu napi).

In lustra din 1614, ordonata de principele Gabriel Bethlen, figureaza urmatorii capi de familie romani, in Ojdula: Muntan Gergelj, Olah fy - roman, si Olah Demeter - iobagi, Hozzu Janos si Talas Mate Molduaj fi - jeleri. Conscriptia romanilor din 1699 inregistreaza, in Ojdula, pe urmatorii capi de familie: Csungul Janos, Orban Bukur, Kertesz Ilies, Dragan Mihaly, Molduvai Janos, Kertesz Janos, Molduvai Janos, Varga Gabor, Mikos Kovaci, Kovacs Janos si Molduvai Vaszil. Asadar, doi gradinari (kertesz), un papucar (varga) si doi fierari (kovacs).

La 19 noiembrie 1789, soldatul Ferenc Istvan pretindea despagubiri de la locuitorul Bucur Romanul, locuitor in Ojdula (Olah Bokor), pentru o paguba facuta de baietelul de opt ani al romanului cu cele sase oi, cazul ajungand in fata juratilor din Ojdula.

Un document din 1835, din arhivele parohiale ortodoxe, consemneaza in Ojdula urmatoarele familii de romani: Florea Seceleanu, Radu Colt, Stefan Precup, Ioan precup, Pavel Lazar, Gheorghe Sanson, Ioan Mancau, Dumitru Teaca, Ioan Onea, Forea Seceleanu, Ion Mancau, Toma Anton, Nicolai Mancau, Toma Fabian, Andrei Mangau, Andrei Schiopu, Lazar Farcas Gheorghe Teaca, Serban Diceanu, Radu Rusu, Vasile Saciu, Ioan Schiopu, Manea Rusu, Gheorghe Ciubotaru, Toader Paltanea, Maria Crivatoaie, Ana Dumitru Precup, Stanca Sacuia Vasi (in total 140 de suflete, din care 73 barbati si 67 femei).

In dictionarul geografic al lui Ignaz Lenk von Treuenfeld de la 1839, localitatea Ojdula este mentionata drept "sat locuit de graniceri secui si de romani".

Comuna se afla in sfera de influenta a municipiului Targu Secuiesc, avand legaturi traditionale cu localitatile invecinate din judetul Vrancea.

Despre viata bisericeasca din Ojdula ne vorbesc cateva insemnari de pe vechile carti bisericesti. Astfel, Simion Stoicovits, fiul pr. unit Ioan Stoicovits din Lemnia, a daruit bisericii ortodoxe din Ojdula un Octoih (tiparit la Bucuresti in 1720). La 15 iulie 1870, o insemnare a pr. Alexandru Maerusan pe o Evanghelie tiparita la Ramnic (1794), apartinand bisericii ortodoxe din Ojdula, mentioneaza ca "aceasta Sfanta Evanghelie este a bisericii din Magherus, cu hramul Adormirii Maicii Domnului" (sat in care azi nu mai sunt romani). In conscriptia confesionala romaneasca din 1835, localitatea Ojdula, filie la parohia Martanus, avea 25 de familii cu 140 de suflete. Nume de familie romanesti erau: Seceleanu, Colt, Precup, Lazar, Sanson, Mancau, Teaca, Onea, Anton, Fabian, Mangau, Schiopu, Farcas, Diceanu, Rusu, Saciu, Ciobotaru, Paltanea.

In anul 1880, comunitatea romaneasca din Ojdula reclama cu durere faptul ca nu avea biserica: "(...) suferiram foarte in cele sufletesti, ne avend unde asculta si invatia cuventul lui D-dieu, remanand mai fora nici o invetiatura, fora neci o mangaiere, fora neci o adapare" declara ei, exprimandu-si insa si nadejdea ca in primavara se vor "apuca de cladirea unei s. biserici".

In anul 1868, biserica era zidita din "Barne, cu coperisiul de sindila". Printre donatori este mentionat si locuitorul Constantin Popica din Covasna. Avea urmatoarele obiecte de cult: 1 potir, daruit la 1869 de protopopul Ioan Petric din Brasov; 1 Antimis de panza, daruit de "Excelenta Sa Parintele Arhiepiscop si Mitropolit Andrei Baron de Saguna"; 1 Apostol - 1851, daruit de Georgiu Ghica din Bretcu, cimitir, doua "protocoale de socoteli" etc.

Biserica ortodoxa a fost zidita intre anii 1861-1868. Este cladita din lemn, cu hramul "Sfantul Ioan Botezatorul". Inainte se pare ca slujba se oficia intr-o capela. Biserica a fost reparata in 1969 de Ioan Neagu, dar tot subreda a ramas. In 1973 a fost demolata complet. La 24 iulie 1974 s-a inceput zidirea noii biserici din caramida, pe locul celei vechi, cu hramul "Nasterea Sfantului Ioan Botezatorul"; are 12 m lungime, 5 m latime, turn de caramida zidit in fata, deasupra tindei. Plafonul este in forma de semicerc, din material lemnos, tencuit si zugravit. Altarul are 3 m, este simplu, drept, iar prestolul e din caramida. Toata constructia a costat 179.158 de lei, initiatori fiind Ioan si Maria Neagu, care, impreuna cu cei 9 feciori ai lor au donat suma de 70.000 de lei. Ceilalti credinciosi au donat, dupa posibilitati (800-1.000 lei), adunand toti 59.000 de lei. Arhiepiscopia Sibiului a oferit un ajutor de 50.000 de lei si a pus la dispozitie echipa de constructori.

Indrumator al lucrarii a fost pr. Gheorghe Rotaru de la Martanus, care avea filie Ojdula, si epitropul Ioan Ionita. Biserica a fost sfintita la 4 aprilie 1976 de Mitropolitul Nicolae Mladin, inconjurat de un sobor de preoti: vicar Traian Belascu, consilier Mihai Colotelo, protopop Pompiliu Dumbrava, Gheorghe Rotaru (paroh la Martanus si filia Ojdula), Ioan Rafiroiu din Targu Secuiesc, Gheorghe Olteanu de la Covasna, Petre Morariu (preot in parohia Orazii, fost notar la Ojdula). Au fost de fata si arhidiaconii Gheorghe Papuc, originar din Covasna, si Iosif Balog. Sfanta Liturghie s-a savarsit in fata bisericii, raspunsurile fiind date de un grup de studenti teologi de la Sibiu. Au participat toti locuitorii satului si cei din imprejurimi: Martanus, Bretcu, Targu Secuiesc etc. In patrimoniul bisericii se afla vechi carti de cult: Octoih, Bucuresti, 1720, cumparat de feciorul popii Ioan Staicovici, paroh la Lemnia si Bretcu; Cazanie, 1742; Triod, Neamt, 1769; Evanghelie, 1794; Molitvelnic, Buzau, 1835, cumparat de Gherasim din Covasna, iar de la el de Constantin Popica si donat la Ojdula; Ceaslov, 1835, daruit de Ioan Boieriu; Apostol, 1851; Antimis, 1869, daruit de Andrei Saguna; Liturghier, 1920; Evanghelie, 1907 si Minee - 1909-1910; Penticostar, 1912; Cazania, 1912; Aghiasmatar, 1914, si Octoih, 1916. Intre odajdii se afla un felon de la 1868, icoane de la 1860, Chistolnic sec. XIX, potir sec. XIX, prapori, 2 bucati, din sec. XIX, posibil de la sfintirea bisericii.

Preoti slujitori ai bisericii: fiind filie a bisericii din Martanus, a fost administrata de preotii de aici, pana in anul 1936. Ojdula devine parohie la 7 aprilie 1936, si primul preot paroh a fost Simion Mogos 1936-1940). In 1940, parintele a fost expulzat. Au urmat pr. Iosif Rafiroiu (1948-1967); Nicolae Plamadeala (1967-1970); Gheorghe Rotaru (1970-1980); Constantin

Grigorescu (1980-1984); Constantin Nastase (1984- 1989); Iov Mosut (1989-1995); Ioan Gavrila (1995-1999) si Iov Mosut (1990 si in prezent). Evenimentele tragice din anul 1940 nu au ocolit localitatea.

La 22 octombrie 1940, preotul Simion Mogos a fost obligat sa se refugieze in Romania. Descriind imprejurarile prin care a fost nevoit sa-si paraseasca parohia, preotul Mogos relateaza: "Desi nadajduiam de la inceput ca vom rezista cu totii, cu toate spargerile si bataile ce le sufereau credinciosii, am fost nevoiti sa stam prin paduri ziua iar noaptea sa dormim prin surile cu fan, mai mult de doua saptamani din cele 6 indurate alaturi de sfantul altar si in mijlocul credinciosilor. Cand credeam ca se potoleste furia celor ce ne faceau sa suferim si cu cat cautam sa ne ascundem mai bine din fata lor, cu atat mai mult cautau sa ne batjocoreasca tot ce aveam mai scump". Dupa ce enumera actele de agresiune comise de unii localnici maghiari impotriva romanilor, preotul arata ca "i-a spus un invatator ungur, Molnar, ca de ce mai stau in Ojdula ca, inainte de venirea mea acolo, 1936, romanii din Ojdula (...) nici macar nu vorbeau romaneste".

Dupa 1944, credinciosii romani si-au redobandit cu mare greutate casa parohiala, luata cu forta in 1940, si care primise o alta destinatie. Caminul cultural confesional ortodox este astazi gradinita de copii.

In anul 1999, prin grija P.S. Ioan, biserica a fost pictata de preotul Nicolae Plamadeala. Slujba de sfintire a picturii s-a savarsit in luna octombrie 1999, constituind un adevarat eveniment in viata comunitatii locale.

Pana in 1918, in Ojdula invatamantul in limba romana a functionat cu intreruperi. In anul 1882, la scoala confesionala ortodoxa era invatator Nicolae Solomon, iar intre anii 1884- 1887, Spiridon Pop. In anul scolar 1899/1900, toti cei 32 elevi ortodocsi de varsta scolara frecventau cursurile scolii romanocatolice, cu limba de predare maghiara. In perioada interbelica, in localitate a functionat o sectie a scolii in limba romana. Romanii si-au construit un camin cultural confesional

si o casa parohiala. In februarie 1936 se constituie in Ojdula Cercul cultural ASTRA, format din invatatorul I.N. Iorga, preotul Simion Mogos (presedinte activ), notarul Petru Moldovan (presedinte de onoare), Ioan Iordache si Dumitru Tarlungeanu (vicepresedinti). Ioan Iordache era primarul comunei si, pentru meritele sale, a fost decorat in 1936 cu medalia "Serviciul Credincios".

In fata ulitei romanesti se afla o troita inpunatoare, in memoria celor disparuti in al doilea razboi mondial. In Ojdula s-a nascut Angi Stefan la 16 octombrie 1933; muzicolog si cadru didactic, a absolvit Conservatorul "Gh. Dima" din Cluj, sectia pedagogie (1958). A obtinut Premiul Academiei Romane (1977) pentru volumul Muzica si estetica.

Membru al fundatiilor "Gh. Dima" si "S. Toduta"; membru al Societatii Romane Mozart. A publicat studii si eseuri pe teme muzicale publicate in tara si strainatate si volumele: Sistemul grotesc-transcedental al esteticului (1974); Ironia bartokiana (1985); Muzicalitatea semnificatiei artistice (1985); Estetica sentimentelor (1986); Metafore (1987); Categorii (1989); Purificatoarea muzica a barocului (1992); Renasterea cantecului gregorian (1993); Estetica evlaviei (1994); De la Palestrina la Palestrina (1994); Valorile estetice ale punctelor culminante din pasiunile lui J.S. Bach (1995).

Carti Ortodoxe

Cuprins