Preliminariile, epocii bronzului - Cultura Cotofeni


Preliminariile, epocii bronzului - Cultura Cotofeni

Dimensiunile mici ale asezarilor, intensitatea mai redusa a depunerilor in cuprinsul lor, preponderenta in materialul osteologic a oaselor de ovicaprine si a cornutelor mari, manifestari artistice mult mai putin spectaculoase fata de epoca precedenta, toate acestea reflecta comunitati puternic diferite de cele caracteristice eneoliticului clasic. Este evidenta accentuarea formelor mobile ale habitatului, cresterea rolului pastoritului, aparitia si raspandirea unor noi credinte si manifestari rituale.


Aceste schimbari au fost determinate probabil de un complex de imprejurari, printre care un rol decisiv pare sa-l fi avut instalarea unui climat mai arid inca la sfarsitul perioadei precedente, fenomen care a redus drastic resursele de subzistenta a comunitatilor umane. In aceste conditii, comunitatile au fost nevoite sa adopte – treptat – un nou tip de habitat, bazat pe cea mai potrivita strategie de subzistenta, adaptata noilor conditii climatice, si anume pastoritul transhumant asociat cu ocupatii complementare: agricultura, vanatoare, pescuit si altele.

Evident, in aceste conditii, vechile structuri demografice si teritoriale dispar si se produc schimbari majore de ordin etnocultural. Daca in eneoliticul clasic sud-estul Transilvaniei apartinea ariei culturale carpato-niproviene, respectiv complexului cultural Ariusd-Cucuteni-Tripolie, iar la scurt timp dupa faza A/B a culturii Cucuteni se observa cresterea ponderii elementelor de factura central-europeana (Tiszapolgár si Bodrogkeresztúr), in perioada imediat urmatoare sud-estul Transilvaniei, ca de altfel toata jumatatea de vest a Romaniei si teritoriile vecine din vest, a fost inglobat in aria culturala de sorginte central-europeana, respectiv in blocul cultural Baden-Cotofeni cuprinzand tot Bazinul Carpatic, precum si teritoriile vecine din Europa Centrala (Austria, Slovacia, Ungaria, Polonia) si de Sud-Est (nord-estul Serbiei si nordvestul Bulgariei). Este una dintre putinele perioade in care sud-estul Transilvaniei pare sa nu fi avut relatii semnificative cu teritoriile situate la est de Carpati.

Cultura Cotofeni in sud-estul Transilvaniei ramane deocamdata slab cercetata. Vestigiile acesteea sunt cunoscute pe teritoriul ambelor judete: cca. 35 puncte pe teritoriul jud. Covasna si cca. 45 pe teritoriul judetului Harghita. Daca pe teritoriul jud. Covasna descoperirile culturii Cotofeni sunt raspandite relativ uniform, in toate zonele, cu exceptia partii sale de sud-est, pe teritoriul judetului Harghita ele au fost atestate aproape exclusiv in partea de sud a judetului, concentrandu-se in bazinul Tarnavelor intre Odorheiu Secuiesc si Cristuru Secuiesc, precum si in valea Oltului: intre Miercurea-Ciuc si Tusnad. Este greu de apreciat in ce masura aceasta situatie reflecta realitatile obiective din acea epoca, sau daca ea se datoreaza stadiului actual al cercetarii. Cele mai multe vestigii ale acestei culturi provin din descoperiri accidentale sau din mici sondaje. De cele mai multe ori, urmele de locuire sunt sporadice iar asezarile sunt de dimensiuni reduse. In stadiul actual al cercetarilor se constata ca majoritatea vestigiilor culturii Cotofeni in sud-estul Transilvaniei apartin doar primei faze din evolutia sa.

Cercetarile sistematice privind cultura Cotofeni au fost efectuate la Leliceni, Mugeni, Nicoleni, Pauleni-Ciomortan (jud. Harghita), la Turia, Reci, Malnas-Bai (jud. Covasna).

Asezarea de la Leliceni (com. Sancraieni) este cel mai amplu cercetata. Ea se afla pe un varf de munte („Munte cu Piatra") la cca. 3 km departare de Miercurea-Ciuc. Sapaturile intreprinse aici au scos la iveala urmele unor colibe apartinand culturii Cotofeni, suprapuse de o locuire din bronz timpuriu. La Pauleni-Ciomortan, asezarea culturii Cotofeni se afla pe un promontoriu natural, deasupra depunerilor culturii Cucuteni (A2) si Bodrogkeresztúr. Aici au fost dezvelite urmele unor colibe, precum si numeroase fragmente ceramice si figurine antropomorfe caracteristice fazei de inceput a culturii Cotofeni. Urmele acestei locuiri au fost suprapuse de un val de aparare ridicat, succesiv, in diferite etape ale epocii bronzului.

La Turia, in cadrul unei asezari a culturii Cotofeni, a fost cercetata o groapa continand vase intregi, reprezentand probabil o depunere rituala. In ceea ce priveste ocupatiile purtatorilor culturii Cotofeni, se constata ca pe primul loc se afla pastoritul transhumant, in care direct a fost implicata probabil numai o parte din membrii comunitatilor. Este bine documentat olaritul, pescuitul si vanatoarea, prelucrarea osului si pietrei. Activitatea metalurgica a fost mult mai redusa decat cea a predecesorilor sai. Ceramica, cea mai reprezentativa categorie a artefactelor, cunoaste o gama variata a formelor: strachini, castroane, cesti, cani, amfore, vase-borcane, oale cu urechiusa de agatat, ulcioare de mari dimensiuni, vase-askos, pahare, cupe si altele. O buna parte a recipientelor sunt decorate. Tehnicile principale de decor sunt: incizie, canelare, aplicatii in relief (brauri, creste, proeminente, aplicatii sub forma „boabelor de linte"), incrustare cu substanta alba si, foarte rar, prin pictura alba. Motive decorative caracteristice sunt: triunghiuri, hasuri, benzi incizate, „schelet de peste", „ace de brad", „boabe de linte", „tabla de sah".

Ritul si ritualul funerar al purtatorilor culturii Cotofeni in sud-estul Transilvaniei este documentat prin doua morminte (fara inventar, atribuirea nesigura) descoperite la Reci. Ambele morminte contineau indivizi inhumati in pozitie chircita.

In asezarile culturii Cotofeni se gasesc uneori figurine antropomorfe si zoomorfe. Tipul caracteristic al figurinelor antropomorfe este cel al reprezentarilor feminine cu capul discoidal dispus oblic fata de corp, cu bratele ridicate sugerand probabil pozitia oranta (Leliceni, Pauleni, Zoltan). Figurinele zoomorfe reprezinta, schematic, bovidee (Leliceni, Pauleni). Un numar important al descoperirilor il reprezinta piese izolate, dintre care cele mai frecvente sunt topoare de piatra gasite intamplator. Nu se exclude ca acestea sa reprezinte urmele unor depuneri cu caracter ritual.

Carti Ortodoxe

Cuprins