Ghidfalau


Ghidfalau

Centru de comuna, satul Ghidfalau este situat in apropierea municipiului Sfantu Gheorghe, la poalele sud-vestice ale Muntiilor Bodoc, in partea de nord a Campului Frumos, pe o terasa de pe malul stang al Oltului, la o altitudine de 546 m, pe DJ 121 A.

Vestigii arheologice. Cercetarile au dus la descoperirea unei asezari neolitice apartinand culturii Starcevo-Cris. S-a gasit si un mormant apartinand acestei culturi. Din locuri neprecizate provin fragmente de vase din prima epoca a fierului si trei denari republicani de argint. Din epoca bronzului (cultura Wietenberg) provin mai multe materiale arheologice, unele dintre ele ar putea sa dateze si din a doua epoca a fierului. In perimetrul localitatii, cercetarile arheologice au dat la iveala mai multe materiale, apreciindu-se existenta unei asezari din sec. IV e. n. Din epoca dacica au fost dezvelite peste 47 de gropi (38 in timpul sapaturilor din 1912-1914 si 9, poate chiar mai multe, in 1949-1950). In ultimele gropi s-au descoperit fragmente de vase, oase si cenusa. In alta groapa, de forma circulara, au fost dezvelite trei schelete de copii (intre 1-3 ani).

Dintr-o alta groapa provin un buton sferic de fier, un vas lucrat cu mana si ornamentat cu brau crestat si mai multe fragmente ceramice. Intr-una din gropi, de forma circulara s-a descoperit ceramica lucrata cu mana, un fragment de fructiera pictata, lucrata cu roata, un fragment de strecuratoare, o fusaiola si oase de animale. M. Macrea si M. Rusu presupun existenta unei necropole asemanatoare cu cea de la Magura Moigradului. In vatra satului s-au mai descoperit doua depozite de vase: unul a fost format din cinci vase intregi, din care un ulcior, de culoare rosie, de factura sau imitatie romana, lucrat cu roata, iar celelalte erau lucrate cu mana; al doilea continea doar vase dacice lucrate cu mana, borcane si o ceasca. Intr-unul din multele bordeie a caror contururi nu au fost foarte clare, probabil rectangulare, s-a descoperit un denar roman republican din anul 104 i. Hr. Istoricul I.H.

Crisan data asezarea dacica in fazele II-III. Statiunea se incheie printr-un complex, incepand aproximativ in sec. XII si evoluand spre forme medievale propriu-zise.

Prima atestare documentara: 1332, sacerdos de Villa Guidonis.

Denumiri istorice romanesti: 1750, Gidafalu; 1787, Gidfalo; 1850, Gidfaleu; 1854, Gidfalau.

In lustra din 1614 sunt pomeniti jelerii Stefan Romanul (Olah Jstuan) si Vasile Romanul (Olah Laszlo), locuitori in Ghidfalau.

Conscriptia din 1699 a romanilor din Trei Scaune inregistreaza in Ghidfalau pe urmatorii capi de familie: Janos Molnar, Balasz Molnar, Szoke Tamas, Molduvan Todor, Molduvan Keresztes, Sztan Muntyan, Olah Janos, Molduvai Janos, Csiszer Raduly, Juon Ollarul, Szocs Janos, Kadar Mihaly. Asadar, in Ghidfalau existau 2 morari, un sabier (csiszer), un olar, un blanar si un cadar, toti mestesugari romani.

In conscriptia urbariala din 1820 figureaza nume romanesti precum: Georgius Karatson, Josephus .odor, vid. [vaduva lui] Francisci .odor, Johannes Toni, Johannes Daragits, Nicolaus Báts.

In dictionarul geografic al lui Ignaz Lenk von Treuenfeld de la 1839, localitatea Ghidfalau este mentionata drept "sat locuit de graniceri secui si de romani". Istoricul Ion I. Russu identifica urmatoarele antroponime romanesti in Ghelinta: Bacs, Bacso, Boer, Czintos, Damo, Kozma, Lunguj, Manto, Nako, Nyisztor, Porodan, Raduly, Sinka.

Localitatea se aflla in vecinatatea municipiului Sfantu Gheorghe, avand stranse legaturi cu acesta.

Statistica demografica demonstreaza si in cazul localitatii Ghidfalau, despre o comunitate romaneasca distincta in secolele XVI-XIX, deznationalizata mai ales dupa actul dualist din 1867 si in urma Dictatului de la Viena.

Potrivit conscriptiei din 1733, la Ghidfalau era preot Moise Boieru. In 1762, biserica ortodoxa devenita, desigur, in urma miscarilor religioase din epoca este amintita, fara precizarea preotului. In 1772, un "vant puternic a distrus complet" biserica romanilor.

Lexikon-ul austriacului Ignaz Lenk Treuenfeld din 1839, mentioneaza existenta in Ghidfalau a unei biserici grecocatolice.

Documentele consemneaza faptul ca la 1842, parohia Ghidfalau era de sine statatoare si avea preot pe Moise Boeriu, ce pastorea 40 de suflete. Episcopia greco-unita de la Blaj a facut apel catre pr. Moise Boieru din Ghidfalau pentru a participa la Adunarea nationala din 3/15 Mai 1848 de la Blaj. Sematismul greco-catolic din 1865 consemneaza existenta bisericii cu hramul "Sfantul Ioan Botezatorul". Parohia ortodoxa, devenita greco-catolica in anul 1748, avea 133 de

credinciosi (inclusiv in filii) din care 39 in Ghidfalau. Registrele parohiale de stare civila pastrate doar din anii 1886-1895, mentioneaza ca paroh al Ghidfalaului pe Moise Boieriu, pana in 1888. I-a urmat Ioan Boieru, "parohul grecocatolic al Lisnaului si administrator al Ghidfalaului". La inceputul sec. XX, batranii isi mai aminteau de biserica romaneasca, daramata din indemnul si incurajarea autoritatilor dupa ce a ramas fara credinciosi.

Din aceeasi familie Boeriu s-a nascut in Ghidfalau, in 1837, Dionisie Boieriu, care a absolvit gimnaziul si cursurile teologice la Blaj, iar in 1862 a fost hirotonit pe seama parohiei Silvasul roman,fiind apoi transferat la Velt, din 1882. Una dintre modalitatile de asimilare a romanilor a fost calea casatoriilor mixte. Dintr-o asemenea casatorie a capitanului Tetu, originar din Tinutul Fagarasului, cu o secuianca, s-a nascut viitorul general Czetz Janos, revolutionar apropiat al lui Kossuth Lajos, care dupa emigrarea in Argentina a dobandit un mare renume pentru contributia adusa la organizarea cavaleriei argentiniene. Generalul Czetz Janos, nascut in 1822 in Ghidfalau, desi a fost crescut in spiritul familiei in care intrase tatal sau, in timpul luptelor din anii 1848-1849 nu a uitat satul natal al parintilor sai. Astfel, fiind comandant al trupelor revolutionare maghiare si trecand prin Sasciori, a dat ordin soldatilor sa nu se atinga de acest sat.

Intre dovezile care-i arata originea romaneasca se afla si o scrisoare a sa din 1889, in care spune ca in 1829, la varsta de 6 ani, a fost cu tatal sau la neamurile din Sasciori, unde fratele tatalui sau era dascal. In anul 1876, in localitate existau 6 elevi romani. In lipsa invatatorului roman greco-catolic, elevii invatau la scoala de stat in limba maghiara. In perioada interbelica s-a infiintat in Ghidfalau sectia romana a Scolii primare de stat, patronata de catre Scoala Normala din Lugoj. In 1937 in localitate existau 23 de credinciosi greco-catolici. Anul 1940 si perioada urmatoare a dus la incetarea aproape completa a existentei comunitatii romanesti din Ghidfalau.

Astazi, credinciosii romani din Ghidfalau apartin parohiei Sfantu Gheorghe III.

Carti Ortodoxe

Cuprins