Borosneu Mare


Borosneu Mare

C entru de comuna, satul Borosneu Mare este situat pe DJ 121 Sfantu Gheorghe-Covasna, la o altitudine de 530- 540 m.

Vestigii arheologice. De pe teritoriul satului se semnaleaza fragmente ceramice neolitice de tip Cucuteni - Ariusd, provenind de pe "Dealul Cetatii". Pe teritoriul comunei au fost semnalate descoperiri din epoca bronzului (cultura Wietenberg), fragmente de urne bitronconice din prima epoca a fierului, un varf de sageata de bronz de tip scitic, datand tot din prima epoca a fierului si o moneda de aur de la Alexandru cel Mare. Langa biserica reformata s-au identificat fragmente ceramice lucrate cu mana si roata din epoca dacica, apartinand unei asezari dacice din sec. I i. Hr.-I d. Hr. Pe drumul de legatura dintre castrele de la Rasnov si Bretcu a fost semnalata o asezare din epoca romana. In sat s-au mai descoperit, in urma sapaturilor efectuate, fragmente de terra sigillata, tigle, caramizi, o rasnita, bucati de sticla, un denar republican roman, o moneda de bronz de la Traian, monede de aur imperiale.

In cimitirul ortodox, la marginea de vest a satului, s-a gasit un opait roman de lut bine ars si fragmente din alte doua exemplare. In partea nord-vestica a comunei, sapaturile au dus la descoperirea unui castru roman de forma dreptunghiulara cu obiecte de metal, ceramica, caramizi stampilate si o inscriptie in tabula ansata, inchinata imparatului Hadrian.

Stampilele mentioneaza unitatile: Ala I Claudia Gallorum Capitaniana, Coh. Bracaraugustanorum, Ala Palmyrenorum si Coh. III Gallorum. In zona castrului au fost descoperite materiale dacice din sec. I i. e. n.-I e. n. si epoca romana, un denar roman republican (anul 58 i.e.n.) si doua monede de aur cu chipul imparatilor Nero si Titus.

Prima atestare documentara: 1332, sacerdos de Suruzno [Buruzno].

Denumiri istorice romanesti: 1750, Nagy Borosneu [Borosneu Mare]; 1787, Birisnyo [Birisneu]; 1850, Birisnyo [Birisneu]; 1854, Borosnaul Mare. Denumire de origine slavo-romana (de la: loc cu mesteceni - mestecanis).

In lustra din 1614, ordonata de principele Gabriel Bethlen, figureaza si urmatorii romani: Pavel Gomolia - primpil, Gheorghe Gomolia, Nicoale Gomolia si Ioan Gomolia - drabanti din vechime, Ioan Romanul (Olah) - libertin, copil, a zalogit pamantul la altcineva, Andrei romanul, originar din Muntenia (Olah Andras hauasfalui fy) - jeler. Conscriptia romanilor din 1699 inregistreaza in Borosneu Mare pe urmatorii capi de familie: Sztojka Kosokarul, Timar Gabrilla, Barba Barbuly, Molduvany Vaszi, Sztan Vargauly. Asadar, un cojocar, un blanar si un papucar din sat erau romani.

In 1721, dintre cele 45 de familii existente in localitate 25 erau iobagi si jeleri, dintre care cca. 10-15 au nume cu rezonanta romaneasca, cum ar fi Radu Moraru (Molnar Raduly). In 1750 documentele il mentioneaza pe "popa Georgeus" si nume de romani precum: Opra, Nyaguly, Balbany etc. Din 36 de iobagi si 22 jeleri, pomeniti in 1785-1786, cca 32 de nume de familie

sunt romanesti: Sorban, Tepeleag, Basan, Sztojka, Juga etc. Din cei 55 de iobagi si jeleri consemnati nominal in 1809, cca 60% sunt de orgine romana (Duka, Dombora) etc. Conscriptia urbariala din 1820 mentioneaza juratii: Ráduj Simony, Ráduj Dániel si urmatorii locuitori cu antroponime romanesti: Josephus Ráduj, Paulus Ráduj, Georgius Popovits, Stephanus Ráduj, Daniel Ráduj, Simon Ráduj, Sigismundus Raduj, Andreas Sorbány, Georgius Sorbány, Paulus Ráduj, Moses Raduj, Nicolaus Stojka, Joannes Sorbány, Paulus Ráduj, Joannes Sorban jun., Joannes Ráduj, Andreas Ráduj, Moses Raduj sen., Petrus Opra, Josephus Ráduj, Joannes Ráduj, Ladislaus Duka, Simon Bokor, Franciscus Ráduj, Paulus Ráduj, Antonius Daszka, Demetrius Isán, Joannes Daszka etc.

In dictionarul geografic al lui Ignaz Lenk von Treuenfeld de la 1839, localitatea Borosneu Mare este mentionata drept "sat locuit de graniceri secui si de romani". Un val de ostilitate s-a revarsat in zona asupra populatiei romanesti in timpul retragerii armatelor maghiare, in 1944. La Borosneu Mare, primii jandarmi romani au ajuns la 20 septembrie 1944, inaintea lor sosind in localitate o unitate militara de voluntari romani. Cu ajutorul acestora s-a inceput strangerea armelor si munitiilor de la populatia maghiara.

Postul de jandarmi raporta, la 24 septembrie, ca biserica ortodoxa si cea greco-catolica din comuna fusesera devastate de jandarmii unguri, cu concursul populatiei bastinase. Nu sosise nici un functionar roman, posta, telegraful si telefonul nu functionau, fiind rupte firele de catre armatele in retragere, care stricasera si podul de la intrarea in comuna. De asemenea, calea ferata Sfantu Gheorghe-Bretcu si toate podurile fusesera distruse. Aflata la mijocul distantei dintre Sfantu Gheorghe si Covasna, locuitorii comunei Borosneu graviteaza spre cele doua centre urbane.

In anul 1750 este mentionata in documente existenta preotului ortodox in Borosneu Mare. In 1767, preot ortodox in Borosneu Mare era Andrei Craiovean, nascut in Craiova (Valahia). Pe "dumnezeiestile leturghii" din 1775 era consemnat: "Scris-am eu, popa Bucur de la Borosneul Mare, in luna lui decembrie, in 20 de zile. Cine s-ar cumeatca (sic) sa o fure sa fie afurisit canonul sfintilor de la saboralul a toata lumea". O insemnare pe un Liturghier din 1775 ne vorbeste despre biserica ortodoxa si preotul ei: "Aceste calimari mi s-au dat de la Nicolae, frate-miu. Aceasta sfanta carte este a lui popi Nicolae de la Glaj(e)rie. Numele celor care au cumparat aceasta sfanta liturghie, anume Oprea, Gheorghie, Marica, Gheorghie, Popa, si s-au cumparat de pomana popii Bucur de la BORISNEU MARE, anul 1789". Si in 1794 este mentionat preot slujitor "popa Bucur".

Parohia greco-catolica s-a infiintat in anul 1835, preot fiind Ioan Boeriu senior, care a slujit pana in 1855. Dupa moartea acestuia, parohia a fost administrata de preotii: Iosiv Boer, Demetriu Boieriu, Ioseff Dragomir, Csaki Ferentz, Ioan Boeriu (din Lisnau). Sematismul greco-catolic din 1865 consemneaza o biserica cu hramul "Sfantul Dumitru", cu 45 de credinciosi in parohie si 151 in cele 14 filii. Din matricola botezatilor greco-catolici rezulta numarul nasterilor, casatoriilor si deceselor intre anii 1834-1905. De exemplu, in 1836 au fost 22 nasteri, 2 casatorii, 5 decese; in 1847, 16 nasteri, 7 casatorii, 12 decese; in 1860, 11 nasteri, 1 casatorie, 10 decese; in 1895, 6 nasteri, 1 casatorie, 3 decese etc. In anul 1871, in localitate existau 16 elevi romani, iar in 1876 doar 5. In lipsa invatatorului roman greco-catolic, elevii invatau la scoala de stat in limba maghiara. In perioada interbelica, in Borosneu Mare a functionat o sectie scolara in limba romana, cele doua parohii - ortodoxa si greco-catolica - au primit pamant prin reforma agrara. Tot atunci, in localitate a activat un cerc al ASTREI si s-a construit o biserica ortodoxa noua, care nu a mai fost sfintita. In septembrie 1940, biserica a fost daramata, ramanand in picioare doar ruinele pana la ferestre. Autoritatile locale au demolat si zidurile ramase, iar cu materialele obtinute au ridicat alte constructii, deposedand parohia de cele 12,9 jugare de teren arabil. Preotul Ioan Teodorescu a fost alungat. Credinciosii romani au fost trecuti cu forta la cultele maghiare. Biserica greco-catolica, ramasa fara cei 91 de credinciosi si fara preotul Iuliu Aron, a fost demolata in 1961.

La Arhivele Nationale din Sfantu Gheorghe se pastreaza registrele parohiale de stare civila ale parohiei greco-catolice din Borosneu Mare intre anii 1834-1907.

Parohia ortodoxa Borosneu Mare este astazi vacanta. Credinciosii primesc asistenta religioasa de la preotul ortodox, Nicolae Floroiu din Valea Mare.

Carti Ortodoxe

Cuprins