Cultura Schneckenberg


Cultura Schneckenberg

A doua etapa a epocii bronzului timpuriu in sud-estul Transilvaniei este reprezentata de cultura Schneckenberg. Ea dateaza, dupa cum sugereaza datele 14C calibrate obtinute pentru manifestarile culturale conjugate cu cele de tip Schneckenberg, din perioada de cca. 2.700 - 2.200 i. Ch., sau, conform cronologiei traditionale, din sfarsitul mil. III i. Hr. Ea a parcurs trei faze de evolutie, prima fiind contemporana cu faza finala a culturii Cotofeni.

Originea acestei culturi, avand in vedere deosebirile pronuntate fata de fazele I si II ale culturii Cotofeni si de grupul Livezile-Zabala, este pusa mai mult pe seama unor factori alogeni. In cultura Schneckenberg sunt evidente mai multe componente si influente, care par sa ateste aportul triburilor cu ceramica ornamentata cu snurul, un aport al elementelor sudice si clare influente Cotofeni III.

Aceasta cultura a fost definita in anul 1941, pornind de la descoperirile din zona Brasovului, de catre Alfred Prox. Aria sa de raspandire cuprinde in principal sud-estul si sudul Transilvaniei, dar si teritoriile limitrofe din Moldova de vest (Poduri, jud. Bacau) si nord-estul Munteniei (Naeni, jud. Buzau). Aspectul Jigodin, parte componenta a culturii Schneckenberg, a fost definit de P.I. Roman in urma cercetarilor sistematice la Jigodin si mai ales la Leliceni, din imediata apropiere a municipiului Miercurea-Ciuc. El cuprinde depresiunile Ciucului, Homoroadelor, Trei Scaune si Onesti, si corespunde celei de-a doua faze a culturii Schneckenberg (B).

In prezent, pe teritoriul celor doua judete sunt cunoscute cca. 34 situri apartinand culturii Schneckenberg. 24 dintre acestea se afla pe teritoriul jud. Covasna, dintre care mentionam Ariusd, Sfantu Gheorghe-"Orko" - "Piatra de Veghe", Sanzieni, Moacsa-Eresteghin, Turia, Malnas-Bai, Bradut, Zoltan. Celelalte 10 situri au fost descoperite pe teritoriul jud. Harghita (aspect Jigodin), cele mai reprezentative dintre ele fiind Jigodin si Leliceni.

Asezarile sunt situate de obicei pe inaltimi, dominand imprejurimile. O parte dintre ele sunt aparate natural, iar locuintele, acolo unde s-au efectuat sapaturi pe suprafete mari, sunt grupate. Ele au fost construite direct pe nivelul de calcare, avand carcasa compusa din stalpi sau pari de lemn infipti in pamant si nuiele impletite. Din interior si exterior peretii erau lutuiti. Dimensiunile locuintelor - cca. 4x3,5 m.

In centrul locuintelor au fost descoperite uneori vetre circulare deschise. La Leliceni, depunerile de tip Jigodin le suprapun pe cele apartinand culturii Cotofeni (faza I) si prezinta trei niveluri succesive de locuire. Au fost descoperite mai multe locuinte cu vetre si un bogat material arheologic: ceramica, unelte de piatra, printre care cutite curbe din gresie, topoare din granit sau tuf vulcanic, diferite piese din roca locala si silex, varfuri de sageti.

Ocupatia de baza a purtatorilor acestei culturi a fost cresterea animalelor. Sapaturile arheologice atesta si mestesugurile casnice: tors, tesut, prelucrarea pieilor, realizarea uneltelor din roci locale. Olaritul este ilustrat de gama variata de forme: cani cu toarta trasa din buza, cani cu buza oblica (tip askos), amfore cu toarte tubulare, vase-sac, castroane cu doua toarte. Cat priveste decorul, predomina net aplicari in relief (brauri simple sau alveolate, dispuse orizontal sau vertical, adesea combinate), gauri-buton, realizate prin impingerea dinspre interiorul peretilor vaselor, proeminentele conice, unice sau duble, impresiuni de sfoara rasucita, adeseori cu motive geometrice. Frecvente sunt si crestaturile ce orneaza buzele sau umerii vaselor. Multe si variate tipare de lut pentru turnarea pieselor de cupru sau bronz, precum si o serie de piese finite, printre care mentionam topoare de tip Dumbravioara, pumnale triunghiulare sau in forma de frunza, documenteaza o remarcabila activitate metalurgica.

Ritul funerar de baza practicat de purtatorii culturii Schneckenberg era inhumatia, scheletele fiind depuse in pozitie chircita, in cutii din lespezi de piatra, adesea sub tumuli. Exista indicii, nu tocmai concludente, precum ca purtatorii acestei culturi ar fi practicat si incineratia. De obicei mormintele sunt insotite de inventar funerar, 1-2 vase sau, mai rar, pumnale de cupru. Mentionam mormintele de la Araci, Bradut, Moacsa-Eresteghin, Ocland, Sanzieni, Turia si Sfantu Gheorghe-"Orko", toate pe teritoriul jud. Covasna.

Carti Ortodoxe

Cuprins