Cultura Wietenberg


Cultura Wietenberg

 La scurt timp dupa retragerea purtatorilor culturii Costisa-Ciomortan din Depresiunea Ciucului, sud-estul Transilvaniei a fost ocupat de purtatorii culturii Wietenberg, entitate etnoculturala care domina, pana la inceputul epocii bronzului tarziu, toata Transilvania.

In sud-estul Transilvaniei aceasta cultura este reprezentata de cca. 85 situri arheologice descoperite, din care 33 pe teritoriul jud. Covasna si 52 pe teritoriul jud. Harghita. Majoritatea siturilor se afla in valea Oltului si a raului Negru. Cele mai relevante materiale au fost descoperite la Dealu, Nicoleni, Pauleni-Ciomortan, Simonesti - jud. Harghita, si Albis, Ghidfalau-"Bedehaza", Malnas, Sfantu Gheorghe - "Eprestetto", Sfantu Gheorghe - "Avasalja", Turia, Valea Seaca - jud. Covasna.

Cele mai timpurii manifestari ale culturii Wietenberg in sudestul Transilvaniei dateaza din a doua sa faza de evolutie. Vestigiile cele mai reprezentative apartinand acestei faze au fost cercetate la Pauleni (jud. Harghita) si Turia (jud. Covasna).

La Pauleni, comunitatea Wietenberg a ocupat asezarea la scurt timp dupa plecarea purtatorilor culturii Costisa-Ciomortan. Ei au reamenajat fortificatiile si au construit locuintele pe panta interioara a valului de aparare. Locuintele au fost dispuse circular, foarte aproape intre ele. Toate locuintele cercetate au fost de suprafata. Ele erau alcatuite din carcase de lemn, pereti din nuiele impletite si acoperite din interior si exterior cu lut. Dimensiunile locuintelor sunt modeste - de la 2x3 pana la 4x4 m. In interiorul fiecarei locuinte erau doua, mai rar trei, vetre circulare lutuite. In cuprinsul locuintelor a fost descoperit material arheologic bogat: numeroase vase ceramice, rasnite de piatra, unelte mici litice si de os, cateva fragmente de piese mici de bronz. Alaturi de locuinte au fost descoperite doua complexe rituale: o depunere din doua vase intregi si un mormant de copil intr-o groapa circulara.

Ritul funerar de baza al purtatorilor culturii Wietenberg a fost incineratia. Ramasitele calcinate ale defunctilor erau depuse in urne funerare si ingropate in pamant. La Turia (jud. Covasna) a fost cercetata o necropola, in cuprinsul careia au fost descoperite 26 de astfel de morminte.

Faza a treia, clasica, a culturii Wietenberg, este documentata de majoritatea asezarilor cercetate in sud-estul Transilvaniei, printre care: Albis, Baraolt, Turia, Valea Scurta (jud. Covasna), Simonesti, Deleni (jud. Harghita). O buna parte din asezari in aceasta perioada sunt fortificate cu santuri si valuri, uneori cu zid de piatra, fapt care poate fi pus in legatura cu presiunile din stepele nord-pontice, ce se fac simtite in sec. XVII - XVI i. Hr. Ultima faza de evolutie a culturii Wietenberg, asa cum arata rezultatele cercetarilor de la Nicoleni (jud. Harghita), Ozun si Zoltan (jud. Covasna), se caracterizeaza printr-un evident declin al manifestarilor sale definitorii. In aceasta perioada, o parte dintre comunitati, sub presiunea grupurilor culturii Noua, patrunse in jurul sec. XV i. Hr. din Moldova, s-au retras spre vest, iar altele, probabil, au fost asimilate de noii veniti. Nu se exclude si coexistenta temporara a celor doua culturi in Transilvania.

Carti Ortodoxe

Cuprins