Doboseni


Doboseni

Satul Doboseni apartine comunei Bradut, fiind situat in Bazinul Baraoltului, intre Varghis si Bradut, lateral de drumul Baraolt-Odorhei.

Vestigii arheologice. Cercetarile din perimetrul localitatii au dat la iveala cateva descoperiri importante. In locuri neprecizate de pe teritoriul satului s-au descoperit: un topor neolitic de piatra cu perforarea incompleta; fragmente ceramice din perioada de trecere spre epoca bronzului si din epoca bronzului. In locul numit la "Coada Dealului" s-au gasit o asezare de tip Ariusd-Cucuteni si morminte ariusdiene. In anul 1956 s-au descoperit doua cuptoare de redus minereul de fier, iar in apropierea lor, fragmente ceramice lucrate cu mana, printre care si o fructiera. Pe baza materialului ceramic, cuptoarele se incadreaza in sec. III-II i. Hr. Langa paraul Vala, s-a descoperit o urna de lut bitronconica dacica din sec. III-II i. Hr. si fragmente ceramice dacice La Téne.

Prima atestare documentara: 1566, Zaldobos.

Denumiri istorice romanesti: 1787, Dobás [Dobas]; 1850,
Dobos [Dobos]; 1854, Saldobos.

Un document din 1600 consemneaza pe romanii Ioan Barbat (Borbat) si Ioan Romanul (Olah), pastori la oi. In 1629 figureaza in documente "un ficior roman" (ficzor olah) din Doboseni. Conscriptia din 1700-1702 a scaunului Odorhei mentiona in Doboseni si pe Radul Blanaru (Szocs Raduly) antroponismul demonstrand, desigur, meseria practicata de iobag.

 In 1873, in acelasi sat locuiau si Milla Roman si Neagul Olaru (Fazakas Neagul).

Pana in perioada interbelica, credinciosii ortodocsi din Doboseni apartineau parohiei Varghis. In contextul masurilor luate intre cele doua razboaie mondiale, de vindecare a ranilor trecutului si de intarire a vietii bisericesti si nationale, intre anii 1935-1937, romanii din Doboseni si-au construit, impreuna cu preotul Ioan Popa, cu sprijinul Mitropoliei din Sibiu, o noua biserica ortodoxa. Zidita in stil bizantin in forma de cruce, biserica a fost tencuita in interior iar in exterior vopsita in rosu. La inaltarea frumoasei biserici, amplasata in mijlocul satului, enoriasii au fost ajutati de primpretorul dr. Macedon Cionca din Ocland.

In 1940, biserica urma sa fie sfintita de Mitropolitul Nicolae Balan, dar evenimentele ce au urmat Dictatului de la Viena au zadarnicit savarsirea acestui sfant moment. Dupa instalarea administratiei maghiare, noile autoritati, cu sprijinul leventilor din Ocland, au obligat credinciosii ortodocsi sa-si darame propria biserica, ale carei ruine au dainuit intr-o stare greu de descris, pana in toamna anului 1995. Arhiva parohiala a disparut in intregime, iar parohia a fost desfiintata. Preotul Ioan Popa a fost izgonit, iar credinciosii romani trecuti cu forta la religia reformata.

Dupa infiintarea Episcopiei Ortodoxe a Covasnei si Harghitei, din initiativa si prin prezenta personala a P.S. Ioan Selejan, ruinele fostei biserici au fost curatate de tonele de gunoaie depozitate in decursul anilor, a fost indepartata

vegetatia abundenta - inclusiv frasinii crescuti in Sfantul Altar si murele mancate de Vladica Ioan in loc de anafura - s-au executat lucrarile de consolidare, renovare si finisare a zidurilor si de confectionare a unui acoperis. Incinta a fost imprejmuita, biserica ramanand in continuare dosita de cladirile construite special in acest scop.

Credinciosii romani, dupa momentele dramatice din perioada anilor 1940-1944, nu au mai revenit la credinta stramoseasca, majoritatea dintre ei fiind astazi penticostali. Biserica Ortodoxa, salvata de la pieire si conservata astfel, va vorbi peste ani despre aceasta fila dureroasa din istoria parohiei romanesti locale.

In perioada interbelica - la scoala din sat au functionat invatatorii Eugenia Pop, Octavian Ciulei, Gheorghe Filip si educatoarea Paraschiva Borzea. Comunitatea romaneasca din Doboseni, in prezent formata in majoritate din rromi vorbitori de limba romana, are un spor natural pozitiv. Conform unui recensamant confesional din anul 2001, in Doboseni traiau 148 de familii de romani cu 694 suflete, din care 99 de familii erau ortodoxe si 49 aveau religia penticostala. Majoritatea membrilor comunitatii fac parte din familiile: Moraru, Kalanyos, Mailat, Vecony, Savu, Dragan, Molnar, Lingurar, Boros, Dragomir, Coscodar, Serban, Savui, Subtirel, Todica, Florea, Lapadat, Gabor, Vas s.a. In sat functioneaza scoala primara, cu sectie in limba romana cu clase paralele. Sporul natural ridicat al populatiei necesita implementarea unor programe de infiintare a noi locuri de munca si integrare socio-profesionala a tuturor membrilor comunitatii locale.

Carti Ortodoxe

Cuprins