Perioada mijlocie a epocii bronzului


Perioada mijlocie a epocii bronzului

Epoca bronzului mijlociu cuprinde, conform datelor 14C calibrate, prima jumatate a mil. II i.Ch., sau, conform cronologiei traditionale, sec. 17-14 i. Hr. Aceasta epoca, in toata Europa de Sud-Est si Centrala, se caracterizeaza prin cristalizarea unor entitati etnoculturale bine delimitate geografic si tipologic, prin trecerea treptata la forme de habitat mai stabile, prin cresterea complexitatii structurilor sociale, proces a carui expresie cea mai elocventa a reprezentat-o cresterea accentuata a numarului asezarilor fortificate, depunerea tezaurelor de piese de aur si argint - simboluri ale puterii sacrale si sociale; prin progrese remarcabile in metalurgia bronzului: inlocuirea treptata a tiparelor de lut cu cele de piatra, folosirea pe scara larga a cositorului pentru obtinerea bronzului de calitate.

Acest din urma fapt, avand in vedere lipsa cositorului in zacamintele in toata Europa de Est si Sud-Est, nu ar fi fost posibila fara sa fi existat o retea transeuropeana de circulatie a acestui metal. In aceasta perioada incepe obiceiul, care se va amplifica in epoca urmatoare, de a depune in pamant, de obicei in afara asezarilor, piese metalice. Unii cercetatori considera astfel de depozite drept tezaure ascunse, in timp ce altii cred ca aceasta practica era de caracter ritual. Perioadei mijlocii a epocii bronzului in sud-estul Transilvaniei ii apartin doua depozite, ambele pe teritoriul jud. Covasna: cele de la Tufalau si Padureni. Depozitul de la Tufalau era constituit din obiecte de aur: topoare, o bratara, inele de lant, discuri, margele, un glob si altele, iar cel de la Padureni continea cca. din 20 topoare de cupru.

Progresele inregistrate in Bazinul Carpatic in perioada mijlocie a epocii bronzului au fost favorizate si de aparitia in acea perioada la extremitatile Europei de Est si Sud-Est a unor civilizatii urbane si proto-urbane: miceniana - in sudul Balcanilor, cultura Otomani - in vestul Romaniei, estul Ungariei si Slovaciei, precum si Sintasta - in zona indepartata a Uralilor de sud. Influentele din partea acestor civilizatii au accelerat si evolutia comunitatilor din sud-estul Transilvaniei. Desi materialele arheologice nu intotdeauna permit reconstituiri certe de ordin etnic, avand in vedere originea comuna a grupurilor culturale din Bazinul Carpatic, contactele dintre ele din ce in ce mai intense, precum si ritmurile comune de evolutie, majoritatea cercetatorilor atribuie culturile arheologice ale epocii bronzului mijlocii din spatiul Carpato-Dunareano-Pontic unor grupuri prototracice sau tracice.

Perioada mijlocie a epocii bronzului in Bazinul Carpatic se caracterizeaza si prin manifestari artistice deosebite: eleganta formelor si ornamentare extrem de bogata si expresiva a vaselor ceramice, care in unele privinte repeta motivele ornamentale din eneolitic. Printre motivele decorative caracteristice bronzului mijlociu un loc aparte il ocupau simbolurile solare si reprezentari de plante, motive care sugereaza cultul solar, cel al fertilitatii si al fecunditatii. Probabil, un rol ritual au jucat si carele votive, figurine de animale si pasari.

In sud-estul Transilvaniei, epoca bronzului mijlociu debuteaza cu aparitia in Depresiunea Ciucului a grupului Ciomortan (un aspect al culturii Costisa raspandit in principal in Subcarpatii Moldovei) si aparitia pe teritoriul judetului Covasna a unor manifestari culturale ce imbina elemente caracteristice culturilor extracarpatice - Costisa, Monteoru si Tei - cu elemente specifice spatiului intracarpatic de tip Wietenberg. Apoi, pe tot parcursul bronzului mijlociu, sudestul Transilvaniei a fost net dominat de cultura Wietenberg, raspandita in toata Transilvania. Pe tot parcursul acestei perioade, in sud-estul Transilvaniei patrund elemente culturale extracarpatice: Monteoru si Costisa-Komarov din Moldova, in principal prin pasul Oituz si pe valea Trotusului, iar din Muntenia, prin pasurile Bran si Predeal, cele ale culturii Tei.

Carti Ortodoxe

Cuprins